Dacia a decis  anul trecut să lanseze o ediţie specială a modelului Sandero. Acesta este Sandero Ediţie Limitată Orange şi faţă de versiunea de bază vine cu cel mai mic motor disponibil în gama Dacia, 1.2 litri, 16 valve, două culori de bază şi semnele conectivităţii, cel sub care a fost lansat.

Fără îndoială, Sandero este, cel puţin datorită preţului, cel mai accesibil model din gama sa. Pasul inainte, enorm, făcut de Dacia, în ideea lansării primului hatchback din istorie, este, fără îndoială unul de referinţă, însă maşina, înscrisă în segmentul low-cost,  mai are mult până departe. Evident, există plusuri şi minusuri, iar noi vom încerca să le cuprindem pe toate, într-un mod echidistant şi obiectiv.

Motorul, de prvoenienţă Renault, este un 1.2 litri (mai exact 1.149 cmc), cu 16 supape, în patru cilindri,care dispune de 75 CP la 5.500 rpm şi un cuplu motor de  107 Nm la 4250 rpm. Alimentarea este de tip injecţie electronică multipunct, iar motorul este omologat Euro V. Transmisia este  manuala, cu 5 rapoarte.

Constructorul susţine că această maşină poate atinge 160 km/h, cu o accereaţie 0-100 km/h în 13,6 secunde. Da, este un motor lent, de la care nu vă puteţi aştepta la un demaraj fulminant, ba mai degrabă fiind o maşină care te va învăţa să respecţi regulile de circulaţie şi mersul în limitele legale, cel puţin în traficul urban. Personalnu am încercat să depăşesc 130 km/h, viteză la care motorul mi-a lăsat impresia de subdimensionat şi foarte zgomotos. Însă un rulaj cu 120 km/h este cel mai  potrivit pentru această versiune.

Consumul enunţat de constructor este 5,9/7,6/4,9 în regim mixt/urban/extraurban, cifre care surprinzător sunt reale. Se ştie că între cifrele enunţate în broşură şi cele de pe teren există discrepanţe, ei bine, în acest caz, se poate afirma cu mâna pe inimă ca Sandero Orange 1.2 l are consumul din carte!

Un singur semn de întrebare ar fi, cum pleacă de pe loc uN Sandero 1.2 l 16v, cu patru adulţi în habitaclu şi cu aerul condiţionat pornit? N-am testat astfel maşina, însă îmi este clar că micul motor nu ar fi nici pe departe încântat, iar cifrele de mai sus s-ar schimba radical.

Cutia de viteze îşi face cu succes treaba, avand cele cinci trepte lungi, pentru a ajuta motorul subdimensionat în obţinerea demarajului necesar rulaării în parametri optimi. Nu există aşadar nimic spectaculos la această maşină, de la care,datorită  look-ului să modern şi uşor agresiv, te aştepţi la mult mai multe.

În esenţă, Sandero Orange Edition cu motorizarea de 1.2 litri, este recomandată unui trafic urban aglomerat, pentru deplasări cotidiene, fără pretenţii sportive, însă cu un bun rezultat la consum. Sau cum ar spune unul mai misogin decât mine, o maşină recomandată femeilor.

Şi pentru a nu neglija un aspect care este interesant doar ca politică de marketing şi justificare a preţului maşinii, pentru ca pe client îl lasă în 99% dintre cazuri nemuritor şi rece, emisiile de CO2 ale acestei motorizări sunt de 135 g/km.

Un hatchback va fi întotdeauna cea mai buna soluţie când vine vorba de abordarea virajelor la viteze mai mari, la alegerea şi păstrarea celei mai bune trase într-o curbă, la circulaţia în trafic urban aglomerat, la parcările atât de stresante din metropole.

Sandero Orange nu face rabat de la aceste reguli. Este ferm pe şosea, se inscrie perfect în curbe, mai ales că nu prea ai cum să le abordezi la 160 km/h, are o suspensie uşor rigidă, însă care nu deranjează din punctul de vedere al confortului ocupanţilor maşinii.

Ruliul este minim, către inexistent, semn că anii îndelungaţi de producţie a hatchback-urilor de succes ai celor de la Renault îşi spun, în continuare, cuvântul şi se aplică şi la maşina românească.

Vizibilitatea este foarte bună,  fiind poate unicul punct în plus adus de scaunele maşinii, care sincer vorbind, sunt cel mai urat lucru din tot autoturismul. Preluate parcă de la Dacia 1300 de fabricaţie 1987, aceste scaune faţă dau exact aceeaşi senzaţie pe care o aveai şi in clasica Dacie. Înalte, cu o forma ... diformă, destul de incomode, cu puţine posibilităţi de reglare, adică exista sistemul de ajustare al spătarului şi posibilitatea de a apropia sau depărta scaunul de volan. Şi atât!

Direcţia este fermă, însă manevrabilitatea volanului lasă deseori senzaţia că maşina nu ar fi prevăzută cu servodirecţie. Şi pentru a nu cotrobăi sub capotă, testul de verificare al existenţei servodirecţiei e simplu: se taie contactul, iar volanul va deveni aproape inert. Deci Sandero are servo!

Fără îndoială, Sandero, indiferent de versiune, este cel mai reuşi design al uzinelor de la Mioveni. Look-ul Sandero este o combinaţie între versiunea mai veche Ford Fiesta şi ultima generaţie  Suzuki Swift. Comparativ cu maşinile din clasa sa, Sandero nu este chiar un exemplar de ingorat. Comparat cu VW Polo, Skoda Fabia, Renault Clio, Ford Fiesta, Peugeot 207, adică principalii jucători din segment,  Sandero stă undeva pe la mijloc. Comparat cu line-up-ul Dacia, Sandero este, cum am mai spus, în fruntea  topului la design.

Orange Edition aduce cu sine personalizarea distinctiivă a modelului. Disponibil în doar două culori, negru (Noir Nacre) si gri (Gris Platine), cu farurile fumurii, jante din aliaj, combinaţia cu portocaliul specific reţelei de telefonie Orange, de la care-şi trage şi numele, prin impodobirea cu fluturi, pantere, delfini, etc, dau un rezultat final plăcut ochiului, cu o formă modernă şi sportivă. Jantele din aliaj sunt însă opţionale, iar fără ele maşina ar fi incompletă.

Evident, există şi puncte sensibile, ca la orice capitol.

Oglinzile retrovizoare laterale, realizate din cel mai ieftin plastic cu putinţă, de culoare neagră, independentă de culoarea caroseriei, nu au nicio legătură cu restul maşinii. De la design, la material şi culoare, sunt total discordante.

Antena pentru radio, preluată direct de le stramoşul model 1300, amplasată pe plafon, este imensă, rigidă şi mai mult decât inestetică.

Portierele au o cută fină, un fel de unghi care desparte faţa exterioară în două suprafeţe relativ distincte, greu sesizabile dealtfel. Ei bine, acest unghi, fiind foarte mare, sau într-o exprimare din geometria elementară, un unghi obtuz, fiind undeva la 160-170 de grade, dă din nefericire, senzaţia că maşina a fost „atinsă”  în parcare de un vecin „binevoitor”, dacă priveşti dintr-un anumit unghi. Şi când ai dat peste 9000 de Euro pe vehicul, dunga cu pricina îţi poate pricinui un preinfarct.

Şi aici, Sandero este vârf stilistic în oferta Dacia. Deşi materialele sunt asemănătoare cu ale restului gamei, nefiind din categoria celor care costa mult, finisajele sunt mai munuţios efectuate, per ansamblu fără a da acea senzaţie de ieftin pe care o ai în Duster.

Însă sistemul manual de reglaj al oglinzilor, butonul de reglare al farurilor pentru înălţimea razei de lumină,  butoanele de comandă ale sistemului de aer condiţionat, sau plasa neagra care conţine triunghiurile reflectoizante si trusa medicală, sunt atât de urâte că aş prefera să nu le fi văzut deloc.

Ediţia Orange aduce cu sine cusăturile portocalii vizibile ale tapiteriei. Pe scaune, mochetă şi tetiere şi-au făcut loc insemnele Orange. Fiecare tetieră are câte un logo coresăunzător unui tip de abonament, iar centurile de siguranţă din toată maşina sunt şi ele portocalii. Sandero Orange are un aer vesel în interior, iar cel tineresc este complementat de inserţiile din aluminiu, încercarea de imitaţie de carbon de pe planşa de bord şi sistemul audio

Cu un volum al portbagajului de 320 litri, Sandero este liderul clasei sale. Şi  deşi  pare surprinzător, ocupanţii locurilor spate au suficient loc pentru picioare, în ciuda volumului portbagajului.

În schimb, Sandero nu excelează la numărul spaţiilor de depozitare, acestea fiind rezumate la unul singur, amplasat  sub consola centrală, completat de buzunarele din portiere.

O maşină low-cost nu poate excela tehnologic. Sandero Orange are la acest capitol un telefon mobil Orange Boston (WiFi,  aGPS, camera foto 5 mpx) – pe care nu l-am văzut, însă este dotare standard, Radio CD MP3 cu satelit de comandă pe volan şi priză Jack, închidere centralizată cu telecomandă pe cheie, aer condiţionat manual, geamuri electrice faţă.

La capitolul siguranţă activă şi pasivă, Sandero orange vine în standard cu următoarele specificaţii: centuri de siguranţă orange faţă reglabile pe înălţime, 3 centuri orange de siguranţă spate cu prindere în 3 puncte, ABS Bosch 8.1 şi repartitor electronic de frânare + AFU, airbag frontal şofer şi Airbag frontal pasager (cu deconectare manuală).

La testele Euro NCAP, Sandero a primit doar trei stele.

Indubitabil, este cel mai ieftin jucător din segmentul său. Fără a fi nevoie de afişarea preţurilor concurenţei, la cei 9200 Euro cât costa Ediţia Limitată Orange, stă bine chiar şi faţă de restul ofertei Sandero.

Este adevărat că exista un rabat făcut la capitolele dedicate tehnologiei, calităţii materialelor, sau al vivacităţii motorului de 1200 cmc, insă chiar şi aşa, pur şi simplu nu are competiţie privind din unghiul preţului, fiind cu cel puţin 3-4000 Euro mai ieftin decât modele cu dotări asemănătoare. Până şi Renault Clio a fost ieftinit de către firma mamă pentru a face faţă concurenţei Sandero. Şi pentru că nu există (încă) posibilitatea de a puncta cu jumătate de stea, la acest capitol vom rotunji de la un meritat 4,5, la 5 stele.

Cristian Szilvassy