Mini este prima marca care si-a adus automobilul electric pe Nordschleifen, unde se studiaza toate masinile de sport mai serioase si chiar se dezvolta cele mai multe dintre ele.

Conceptia electrica a lui Mini inca nimeni nu a studiat din aceasta perspectiva, caci o masina mica electrica este destinata mai mult pentru uz citadin. In ciuda acesteia, Mini are traditii sportive, iar din varianta de fabrica, John Cooper Works imbunatatita exista si varianta de concurs.

De aici poate sa vina ideea ca Mini poate fi capabil de rezultate mari si cu propulsie electrica. Inginerii fabricii spun ca i-au adus modificari minime modelului de baza, dar acest lucru este contrazis de fapte. Masina a trecut printr-o scadere de greutate considerabila, de exemplu si geamurile laterale sunt din plexi. A ajuns in el cel mai usor cadru de bare, si sezutul tip scoica usurat ce se asociaza acestuia, centura de siguranta de 6 puncte si volanul de concurs. Cea mai importanta schimbare s-a petrecut cu cu directia, caci a primit amortizatoare de balans KW Varianta 3, dar probabil si arcurile si stabilizatoarele au fost schimbate; a primit si un difuzor care ajuta in curbele rapide.In locul franelor de fabrica au ajuns frane intarite, probabil din masina sport pentru cupa.

Desigur, si controlul motorului a fost ajustat la uzuri speciale, chiar a beneficiat si de schimbator nou cu transpunere finala mai lunga. Mini-ul cu acumulatorul litiu-ion rapid incarcabil a fost capabil de 204 de cai putere, viteza maxima a fost de 187km/ora. Tura de 20,8 km a terminat-o exact in 9 minute si 51,45 de secunde, ceea ce inseamna ca a fost mai rapid decat un Mitsubishi Eclipse din anii 90. Sigur, sa nu uitam ca nu stim ce fel de jante are, caci nici asta nu e fara importanta. De aceea, inca este un rezultat foarte bun obtinut de la o masina electrica.