Colin Edwards, supranumit si Tornada din Texas, este unul din pilotii care este parca dintotdeauna in Moto GP. Americanul ajuns la 37 de ani a debutat in cea mai importanta competitie de motociclism din lume in 2003, imediat dupa ce castigase al doilea sau titlu in World Superbikes Championship.

De atunci, Edwards a luat startul in peste 140 de curse, obtinand 12 podiumuri, nenumarate puncte, dar nicio victorie. Americanul a fost al patrulea la general in 2005 si al cincilea in 2004 si 2009, iar acum se afla pe opt in ierarhia generala provizorie, o pozitie laudabila in conditiile in care piloteaza pentru echipa secunda Yamaha.

De altfel, aceasta este poate cea mai mare durere a veteranului american, cel care a beneficiat de prea putin timp in cadrul unei echipe de uzina. Despre acest lucru, dar si despre ceea ce-l motiveaza sa continue in Moto GP la o varsta inaintata, precum si despre multe altele, Edwards a acceptat sa vorbeasca cu masini.ro, in exclusivitate pentru presa din Romania.

Reporter: Ai 37 de ani, dar concurezi inca la un nivel inalt in motociclism. Care este secretul longevitatii tale si cat crezi ca mai poti alerga la acest nivel?

Colin Edwards: Secretul este motivatia. Atata timp cat esti motivat, varsta conteaza mai putin. Anul acesta, Yamaha are un nou sasiu si un motor si este usor sa ramai motivate atunci cand ai ceva cu care sa te ‘’joci’’. De asemenea, anul viitor Bridgestone pregateste cateva schimbari si in felul acesta motivatia mea ramane.

Rep.: In aproape noua ani in Moto GP, nu ai reusit sa obtii nicio victorie de cursa. Cum te face sa te simti asta? Crezi ca mai poti sa obtii o victorie in aceasta faza tarzie a carierei tale sau ai renunta la acest vis?

C.E.: Intotdeauna incerc sa dau ce am mai bun intr-o cursa si sa termin cat mai sus. Totusi, nu e usor sa castigi curse aflandu-te la o echipa satelit. Din noua ani, nu am petrecut decat trei la o echipa de uzina si atunci bineinteles ca si performantele mele au fost afectate. De altfel, daca te uiti cine castiga curse, mai mereu este vorba de cineva de la o echipa de uzina.

Cum ma simt? Ma simt foarte bine aici, ma distrez de minune la fiecare cursa si nu, nu sunt suparat pentru ca nu am obtinut inca nicio victorie. Si nu as putea spune nici ca e un vis la care am renuntat. Pur si simplu, imi place ceea ce fac si traiesc fiecare zi la maxim.

Rep.: Ne poti spune care sunt diferentele intre motocicleta pe care concurezi la echipa Tech 3 si motocicleta pe care ai concurat la echipa mare Yamaha?

C.E.: Motocicletele de acum sunt mult mai bune decat cele de atunci. In ceea ce priveste motocicletele pe care le au la dispozitie Lorenzo si Spies, e greu de spus. Cred ca sasiul este cam acelasi. Motorul e probabil putin diferit din punct de vedere electronic, dar cred ca suntem totusi foarte, foarte aproape.

Rep.: Ai concurat alaturi de cativa dintre cei mai important piloti din istorie. Care coechipier al tau a fost cel mai bun pilot si care adversar a fost cel mai redutabil?

C.E.: Aceasta este o intrebare la care nu exista decat un raspuns. Valentino( n.r.: Rossi) a fost si este cu siguranta cel mai bun pilot alaturi de care am concurat si cel mai bun pilot impotriva caruia am concurat.

Rep.: Esti pe locul opt in clasamentul general actual, cu 67 de puncte si un podium obtinut in acest sezon. Care sunt obiectivele tale pana la finele anului si cine crezi ca va cuceri titlul mondial?

C.E.: Cred ca Stoner va castiga titlu mondial, cu toate ca Lorenzo s-a descurcat si el bine in ultima vreme. In orice caz, o sa fie o lupta interesanta si echilibrata. In ceea ce priveste obiectivul meu, imi doresc sa fiu cel mai bine clasat pilot de la o echipa satelit.

Rep.: Este varsta un avantaj in Moto GP, in conditiile in care probabil ca stii unele circuite precum dosul palmei tale, sau este un dezavantaj, in conditiile in care piloti mai tineri au mai multa ambitie si viteza?

C.E.: Cred ca poate fi si una, si alta. Stiu circuitele foarte bine, e adevarat, dar in acelasi timp circuitele se schimba, cum s-a intamplat cu Mugello anul asta sau cu Laguna acum vreo doi ani. Mereu exista lucruri noi care sunt aduse in Moto GP, ceea ce ma face sa ma simt uneori renascut. Experienta ma face si sa ma simt mai confortabil pe motocicleta, cat despre ambitie, asa cum ti-am mai spus, aceasta nu mi-a disparut si nici macar nu mi-a scazut. Iar atata timp cat o sa mai am ambitie, sunt  bine.

Rep.: Care este cea mai frumoasa si cea mai urata amintire a ta din cariera de pana acum? De asemenea, cam cate accidentari si operatii ai suferit pana acum in toti acesti ani?

C.E.: As putea scrie probabil o carte numai ca sa-ti raspund la prima intrebare… Pe scurt, totusi, cea mai buna cursa a fost probabil in 2002, atunci cand ma luptam cu Bayliss pentru titlul mondial( n.r.: in Campionatul Mondial de Superbikes), iar cea mai urata cursa a fost in 2003, la Sachsenring, atunci cand am luat foc. In ceea ce priveste accidentarile, am fost destul de norocos, sincer sa fiu. Pe la inceput, am avut ceva operatii la genunchi si niste coaste rupte, dar slava Domnului, nu a fost nimic grav pana acum.

Rep.: Cat de mult s-a schimbat campionatul de Moto GP in ultimii ani?

C.E.: Cea mai mare si mai importanta schimbare a fost cu siguranta introducerea unui unic furnizor de pneuri, Bridgestone. Inainte, era foarte interesant, mai ales pentru public, cand pneurile Bridgestone mergeau foarte bine pe unele circuite, iar pneurile Michelin pe alte circuite, era un fel de razboi al pneurilor care facea lucrurile mai palpitante. Acum , lucrurile sunt mai controlate si misterul a mai disparut. Inainte, puteai sa vezi situatii in care un pilot obtine locul noua in calificari, iar apoi castiga cursa. Acum, din nefericire, nu se mai prea poate intampla asta. O alta schimbare care a facut rau sportului din punctul meu de vedere a fost si trecerea de la 900cc la 800cc, dar anul viitor o sa trecem la 1000cc, deci lucrurile ar trebui sa redevina interesante.

Rep.: Cat de mari mai sunt riscurile in Moto GP astazi si care crezi ca sunt sansele sa vedem accidente mortale in viitorul apropiat?

C.E.: Riscurile sunt acum in mod clar mult mai mici decat erau in anii ’70 sau ’80. Cu toate sistemele astea electronice, aproape ca nu mai ai cum sa faci accidente asa cum se faceau atunci, cand pilotii erau aruncati pe luna de fiecare data cand scapau motocicleta de sub control. In plus, acum, daca un circuit nu e considerat suficient de sigur, pur si simplu nu mai mergem acolo. Realitatea e ca, avand in vedere ca mergem cu 320 km/h pe doua roti, suntem mai siguri decat este uman posibil.