Cred ca -i unul din cei mai frumosi bebelusi pe care i-am vazut eu in ultimul timp. Asa de frumos incat am trimis tuturor prietenilor din lista de mess poza. Sa-ti traiasca si sa va bucurati de ea!

Multumesc frumos Seamana cu taica-su, blonda cu ochi albastri... si dovada foto.

Aici a dus-o tatica-su s-o urce pe munte, sa-i arate niste cascade, niste defilee, alea alea, si era numa' ochi.... rupta de oboseala da' n-a vrut sa adoarma decat dupa ce s-a terminat plimbarea.

fain mai JK, f fain! sa va creasca fericita voua si celor mai noi copii de pe forum!

ma razbun cu inca o poza de la rusalii de la Budapesta!

George , multam' fain de sfaturi , prind bine....Si iti multumesc maxim de traducere....se pare ca esti a doua persoana care imi zice acelasi lucru...ma conformez...

Am vazut un bebe frumos foc , sa iti traiasca JK !
Iar don'soara Oana e superba cu zambetul acela larg de Budapesta!

RUE: Sa-ti traiasca domnisoara . Se vede ca aerul strainatatii face romanii sa zambeasca

Pun si eu o poza facuta imediat dupa baita cu Piticul meu Atomic:

Am sortat cu grija din pozele facute, deoarece restul puteau fi privite doar dupa 00.00

Mai Ano mai.....hmmm....pai clasa a saptea si vrem la fete bre???!!! Nu-i olecuta cam devreme frate? Io stiu ca tu esti o libertina convinsa, dar totusi.....gandeste-te cum ar fi sa vina unu la Luana, cand va fi ea in clasa a saptea si sa vrea sa i-o puna.....ai incuraja-o la fel cum il incurajezi pe Alex? Iar "traducerea" la ce-a spus Alex, io as vedea-o cam asa: "da mama, apreciez mult ca esti intotdeauna langa mine si ca esti dispusa sa ma ajuti neconditionat, dar aici e o treaba serioasa, de barbati....adica you're a woman, I'm a man, deci stai linistita {in banca ta}, ca io ma descurc, iar cand n-o sa ma descurc, promit sa fii prima persoana careia ii voi cere ajutorul"! Poate mai apare p-acilea si omul de pe cealalta parte a baricadei - Mariustom - si ne spune cum e cu o fata, ajunsa la varsta la care incep sa patineze hormonii.....poate mai schimbati idei, ceva.....ca timpul trece si acusa ne trezim si noi restul in aceeasi situatie.....

Pai...s-ar duce sa ascuta elicea de la radiator, s-o faca bumerang

E adevarat ca al doilea copil doresc sa fie o fata dar sper sa aiba asta mic grija de ea . Nu stiu cum, pentru ca nici eu nu prea am avut grija de sora-mea din punctul asta de vedere. Oricum, am trecut pe la clasele 7-8 si vrea sa va spun ca am ramas uimit de modul cum gandesc, se imbraca, se comporta, etc, copii din ziua de azi. Nu stiu daca e rau sau daca e bine dar si parintii ar trebui sa se adapteze noilor cerinte ale acestora.

pentru simpla intentie de a mai avea...second kid...meriti felicitari.
eu (adica..noi) am cedat acestei idei: atat nivelul spagilor de pe durata sarcinii cat si cu nasterea....apoi, nu cred(em) ca mai avem rabdare pentru toate problemele postpartum (laptele matern/vs comert, nopti albe, etc.)
C'est difficile pour nous!

Pentru toata lumea este dificil. Cu atat mai mult si pentru noi care nu avem bunici, matusi, etc care sa ne mai ajute. Tot trebuie sa facem impreuna dar asa probabil va avea si coplilul o educatie mai buna (sper). Mi-e groaza ce-o sa facem in momentul in care o sa vrem si noi sa mergem la o nunta, botez, chef, etc. Pe de alta parte, sotia a muncit atatia ani de zile la doua servicii ca sa -i oferim astuia mic niste conditii mai bune si nesimtitii astia taie si din indemnizatia de crestere si mie 25%. N-am facut copilul pentru banii aia dar nu stricau de loc. In sfarsit, in lungul sir de mizerii pe care ni-l face statul roman deja incep sa ma blazez pana intr-o zi cand voi cumpara o cisterna de benzina si stiu unde sa ma duc cu ea.

+1
Da' asta e, ii iei cu tine, si lasa sa se invete de mici cu chefurile

Fiica-mea la 6 luni a fost in vacanta de doua ori, a "vazut" 4-5 tari si ii prieste la plimbare. De exemplu, sa adoarma singura ziua a invatat in vacanta, cand avea mai putin de 4 luni.... acasa era chin sa o adormi in timpul zilei. Dupa ce am obosit-o prin Padurea Neagra in Germania a invatat sa adoarma fara sa mai faca mofturi... si odata ce invata ceva (de ex sa adoarma singura) tine bine minte si nu mai tre' s-o reinveti

Copiii astia sunt ciudati, cand le intra ceva in cap se schimba brusc si fundamental. A mea la fel a facut si cu cresa, a facut scandal 3-4 zile, pana cand a facut un declic si s-a prins ca n-o mananca nimeni, si de a doua zi nu au mai fost probleme. Schimbare de la cer la pamant de la o zi la alta.

sunt unii care tin copilul numai in casa, nu-l iau nicaieri, insa nu cred ca e musai bine. Si nici ei nu ies nicaieri ca "n-au cu cine sa lase copilu'". N-ai cu cine sa-l lasi, il iei si pe el, ca si el e om

BB - se invata singurei, cum zice si JK. Ai fi mirat cit de usor se adapteaza. Important e sa aveti voi rabdare cu el/ea pina realizeaza ca e ok totul si isi vede de treaba.
Noi, cind avea 11 luni, o duceam pe terase in fiecare seara. Ne-a halit ea la inceput, dar intr-un final adormea. Si noi puteam sa ne bucuram de coctailuri si beri ore bune dupa aia. Si am continuat traditia. Dupa care se prindea singura ca ii e somn si se culca in carut singura. Anul asta, intrucit trecusera luni bune in care nu mai practicasem, am fost chiar surprinsi cind ea s-a culcat fara nici un stres.

Se poate, nu e chiar greu, doar ca e nevoie sa fie expusi pentru ca, ulterior, sa-si gaseasca singurei echilibrul.

Pai ce sa faca bietii copii, au de ales? Normal ca se adapteaza la "escapadele" parintilor, dar asta nu inseamna ca e usor si ideal pt. ei. Copilul trebuie sa aiba un program f. bine pus la punct, iar exceptiile sa fie intr-adevar exceptii, nu mai mult! Noi intr-adevar ii avem pe toti 4 bunicii in oras (chiar aproape de noi, la sub 2 km departare), dar Andreas are oricum un program batut in cuie, mai ales de cand merge la gradinita (la cresa nu l-am dus)! Somnul e crucial pt. copil, iar pregatirea pt. somn e si ea un "ritual" f. important, fiindca astfel copilul va {a}dormi multumit, linistit, relaxat, simtindu-se in siguranta....sunt chestii care nu se vad, dar se simt in psihicul copilului.....la noi la ora 21 incepe ritualul.....si nu, nu iesim nicaieri dupa ora aia si nici musafirii la noi nu stau peste ora respectiva (cunosc programul deja, iar care nu-l cunosc, il afla fara nicio jena), iar la ora 22 omuletul trebe sa fie (si este) in pat! Iar cand vrem sa iesim cu prietenii, ori il ducem la bunici sa petreaca noaptea acolo, ori vine la noi o bunica si sta cu el pana venim noi, dar programul lui nu se schimba pt. nimic in lume! Si somnul de amiaza la fel....batut in cuie....desi de multe ori e o ora incomoda (mai ales in concedii), la ora 13 copilul trebuie sa fie in pat....si ESTE in pat!

Sunt de acord ca "copilul stie mai bine decat parintele care-i sunt limitele". Nevasta-mea se mai duce la o vecina (si mai vine una) si se dau la barfa, de uita cat e ceasul. eu, ca sa am liniste in casa, le trimit si fata pe cap...ca sa discute ca itnre fete .
dupa ora 20.30 - max 20.45, asta mica vine acasa, sta in pat langa mine si-si bea laptele in timp ce ne uitam la desene animate. Dupa care se cocoatza in patul ei si adoarme linistita.
si, pentru ca s-a intamplat de mai bine de 3 ori, se poate spune ca minora stie mai bine decat majora, care-i sunt tabieturile si necesitatile.

sau, dupa ce-i oboseste pe bunici, la pranz, dupa masa il anunta pe bunicu' ca ea este obosita, si se duce si se culca singurica. Desi are momente cand NU vrea sa doarma sub nici o forma si sub NICI un motiv.

asa ca trebuie sa acordam putin credit Naturii.

Alex "la ora 13 copilul trebuie sa fie in pat....si ESTE in pat! " Asa-i!!! - la ora 13 ne-am bagat in pat, la ora 15 am adormit eu iar ea nu stiu cand a adormit.

Adica sta in pat 2 ore si nu adoarme?????!!!! Holly crap! Si Andreas uneori adoarme greu, dar recordul absolut cred ca nu a fost mai mult de 45 de minute....mie si alea mi se par mult, ca io nu adorm niciodata acolo cu el, in schimb sotia da! Faza cu nevasta & copilul la vecina, barfa si ceasul am patit-o si noi de cateva ori, dar, dupa ce-am mustruluit-o putin, "amenintand-o" ca vin peste ele si fac scandal, sa vezi cum se prezinta acasa la ora 21 FIX! Desi n-am crezut, se pare ca io-s in casa "dictatorul", cel care tine programul in frau si care nu lasa lucrurile sa scape de sub control! Si in consecinta, cu mine omuletul nu misca-n front (desi uneori mai incearca sa ma fenteze pana si pe mine), dar in schimb pe sotia (si pe bunici) o duce cu zaharelul {aproape} cum vrea el, fiindca i se permite....nu stiu....unii zic ca e f. bine asa, unii ca nu, ca ar trebui sa fim amandoi parintii pe aceeasi lungime de unda....io tind sa cred ca e bine asa cum e la noi, fiindca daca am lasa amandoi dupa el, ar fi debandada totala, iar daca am fi amandoi "dictatori", ar fi prea stricta viata bietului copil.... Exemplu: nu-i dam voie sa exagereze cu dulciurile (de fapt cat mai putine posibil), dar sotia e mai permisiva ca mine si la capitolul asta (cum s-ar putea altfel?), iar seara la laptic, mie-mi zice ca merge sa bea "lapte cu paine cu unt si cu miere si cu nuca (macinata si pusa deasupra de miere)", iar in bucatarie ii spune sotiei (incet, ca sa nu aud io) "mami sa-imi dai un piscot sau un biscuit" ....dar sotia face exact ce trebe si aici are toata lauda mea: ii da un piscot sau un biscuit doar dupa ce mananca painea cu unt, miere si nuca!!! Si asa toata lumea e multumita si fericita!

Şi cine mă arată pe mine cu degetul
Normal că trebuie să fie un echilibru între părinţi, unul mai rău şi altul mai bun pt a avea copilul la cine să "se plângă".
Altfel, ţine în el supărările, care se pot agrava în timp

La noi, culmea era că deşi eu eram cel rău, dur, în lipsa noastră tot mie îmi ducea dorul mai mult. Şi atenţia cuvenită, tot spre mine se îndrepta.
Probabil că în subconştientul ei realiza că indiferent cât de rău eram, consecinţa era mai favorabilă ei.
Zic eu ...

Niste amici au doua dracoaice, una de 6 si una de 1 an si ceva. Amandoua simpatice foc. Aia de 6 saraca e toata ziua la scoala, pleaca la ora 8, face cam o ora jumate cu autobuzul, si pe la 4 pleaca inapoi si ajunge pe la ora 6 acasa.

N-are nevoie de nici un ritual si nici un program, la 8 seara cade singura franta de oboseala.

Astia sunt copiii zic eu vai de mamaliga lor, eu n-am nici un gand ca fiica-mea sa stea in autobuz 3 ore pe zi si sa nu aiba timp nici sa respire. Am scoala de cartier peste drum, o fi n-o fi cea mai buna din oras nu cred ca e important in primii ani.

Psihologii spun ca copiii au nevoie de timp sa se plictiseasca din cand in cand. Cica momentele de plictis sunt cele in care isi dezvolta creativitatea. Cica au nevoie sa "viseze cu ochii deschisi" din cand in cand.

Daca dupa scoala au pian si dupa pian tenis si dupa tenis lectiile la matematica le ocupa tot timpul, sunt copiii model pentru parinti insa se pare ca nu e cel mai indicat pentru ei.

Aici copiii au scoala, dupa scoala se joaca organizat si supravegheati tot la scoala pana vin parintii (sau autobuzul) sa-i ia, apoi trafic, apoi acasa si poate mai au ceva program facut de parinti ca sa fie mai "destepti" decat copilul vecinului nu ajung sa aibe nici un moment liber.
Si apoi parintii incep "vai, i-am oferit toate conditiile, ca sa se "realizeze" in viata, iar el a ajuns un drogat/satanist/emo/sinucigas/"

Intrebare de copil fericit ca a terminat cu invatamantul: care-i faza cu luatul si dusul la scoala al copiilor? sunteti nebuni cu totii?

Incepand din clasa a 4-a, am mers la o scoala la cateva statii de tramvai/troleibuz de casa. Nici nu imi inchipuiam obiceiul asta de a fi luat de parinti de la scoala. Cele mai interesante momente de socializare erau fix in drumul spre casa. Metodata "cheia de gat" a mers foarte bine si la mine si la Mike.

generatia "cheia de gat" a crescut. sa cresti acum un copil in acest mod ar fi totalmente iresponsabil. Compara numai numarul masinilor de atunci cu cel de acum si vei intelege la ce ma refer.

Iar eu nu stiu de ce tatici de fetite sub 1 an povestesc despre scoala... eu ma gandesc la cresa (unde o sa mearga din septembrie) si apoi gradinita... scoala... probabil o sa faca si din aia... desi pe mine nu m-a ajutat foarte mult oricum nu ma gandesc ce/unde/cum si nici cum o sa ajunga acolo. Daca ar fi dupa mine la 7 ani i-as lua ceva micro-car si i-as pune cheia (de la masina) in gat... dar ma tem ca e ilegal. Cu autobuzul clar nu pentru ca detest din principiu orice mijloc de transport in comun (chestii urate, lente si zgomotoase cu care circula cersetorii si treehugerii) si nu as putea sa-mi oblig copilul sa mearga cu autobuz/tramvaiul.

Pai pentru ca a devenit o problema sa prinzi un loc acolo unde-ti convine si tre' sa te ocupi din timp. De exemplu eu am inceput sa caut cresa din luna a 3-a de sarcina, si fiica-mea a inceput sa mearga acolo la 5luni. Deci, cu 11 luni mai tarziu. Si am avut un noroc chior de am prins si locul asta, ca nu eram prioritar..... Daca m-as fi apucat acum sa ma gandesc la cresa, as fi prins un loc cand fiica-mea implinea 14 ani

Eu am mers la scoala pe jos, era la 10 minute. Scoala de cartier. Acum sunt la moda scolile de fitze (si in Be si in Ro), iar daca sunt la celalalt capat al orasului, n-are decat sa stea in autobuz dracu' cu orele, ca cica e pentru viitorul lui.

Lasati copiii sa se joace, contribuiti la dezvoltarea imaginatiei lor.
Sunt de acord cu James privitor la scoala; orice scoala este totusi o scoala, nu trebuie nu stiu ce fancy shit, trebuie doar sa studieze si sa se formeze ca om. Un copil care pleaca la 8 si ajunge acasa la 6 este deja un copil distrus, stresat, vai de mama lui, numai copil nu este. Nu as putea face asa ceva pentru copilul meu. Este practic un robot ce se duce la firma sa ia update-uri de software. Nici nu cred ca va iesi ceva din persoana respectiva, exceptand un nou "om modern" un produs de duzina, un "new citizen" for "the new robotic society".

Eu am crescut cu scoala la vreo 2km, mergeam pe jos si dus si intors, in 8 ani nu m-a luat o data tata cu mama cu masina sau ceva. Si poate cele mai frumoase momente le aveam cu colegii in drum spre scoala sau inapoi in drum spre casa. La fel cu fetele, asteptam colega de banca sa mergem impreuna, ne intalneam apoi cu baietii, etc. Nu am decat amintiri absolut superbe despre scoala si copilarie.
Dupa scoala era berechet timp sa mananc pranzul pregatit in avans de parinti ca apoi sa fug pe deal cu baietii. In week-end-uri mergeam pe munte si nici nu aveam 12 ani. Nu am avut nici casca la bicicleta , nici cotiere, nici ceas la mana dar stiam ca la o anumita ora trebuia sa intru in casa si eram in casa.

Sunt total impotriva mecanizarii copilului, si oricat de mult respect disciplina, sunt de parere ca anumite "scapari" sunt absolut binevenite. Eu si la varsta asta fac ceva pe anumite lucruri de la munca, nu imi place sa mi se impuna ce sa fac. Atata timp cat treaba e facuta nu accept nici un fel de indicatii sau sa imi fie impus ceva.

Luati-le jocuri interesante, impingeti copiii catre socializare, aer curat, jocuri in care isi rup pantalonii si vin cu bujori in obraji. Copilaria este ca micul dejun: cea mai importanta masa.

Hm...paradoxul este ca fiica-mea abia asteapta sa mearga la gradinita, la toamna...dar, cred ca nu realizeaza despre ce este vorba (fara parinti, fara bunici,etc) S-o vedem la acel moment.
ah, iar la acest moment, adora sa mearga cu autobuzul sau troleibuzul (s-a saturat de masina). Cand vin la birou, le aduc pana in centru, apoi ele se intorc singure acasa cu RATB-ul alta priveliste de la inaltime, mai multi oameni..nu stiu, dar de multe ori vrea sa iasa in oras cu mama-sa, special ca sa se plimbe cu autobuzul.

ALEX - de multe ori cand ajung acasa, nevasta-mea e nervoasa ca nici ea nu a putut sa doarma, si nici cea mica nu a vrut. tot privind intervale de 1-2 ore. Ce-i mai nostim: cand facem planuri de iesit in oras, la ocazii, la vizite...DOARMEEEE si patul sub ea. Odata trebuia sa mergem la nasi. de acasa am trecut pe la alimentarea cu benzina, iar cand sa plecam, am observat ca fata dormea in masina, pe scaunelul ei . asa ca ne-am plimbat pana la braila (ne-am dus pe un drum, si ne-am intors pe altul - 1 ora pierduta si benzina consumata, sa nu trezim printesa). ASTA e cel mai enervant (pentru mama si pentru bunici - se joaca si sare toata ziua, refuza cu obstinatie sa doarma, iar la momentul cand a plecat cu masina - in 3 minute a adormit).
cat despre rolul de Bad cop-good cop...acem prin rotatie, fiecare cu obsesiile lui. Sotia tine mortis la mancare, eu la somn si disciplina iar fata...se muleaza dupa interese

Si eu m-am lovit de citeva ori de problema asta: pica precum mig-ul cind sta in scaunul masinii. Eu am gasit reteta anti-somn. RAMMSTEIN! Ii place atit de mult incit, rupta de oboseala fiind, nu mai adoarme! De obicei o pateam cind ne intoarceam acasa de la iesiri. Ea era rupta si adormea in secunda 2. Iar ca sa o luam din scaunul masinii sa o ducem in casa...se trezea si o apucau fie nervii ca de ce nu am lasat-o sa dormim fie cheful de joaca. Noroc cu Rammstein.

Halba, pentru copii, mijloacele de transport in comun sunt foarte indicate. La 18 cand se urca la volan sa fie recunoscatori pentru ce au.

In Constanta, cand eu mergeam des cu mijloacele de transport in comun, cei mai galagiosi erau tinerii de varsta mea. Am mers anul asta cu autobuzul si cei mai galagiosi erau niste pensionari.

Ca sa continui un pic subiectul cu "cheia de gat": de la ce varsta planuiti sa va lasati singuri copiii sa plece singuri de acasa?

habar n-am. Deocamdata mi-e frica sa ma gandesc la momentul ala. Are aproape 2 ani si nu-l las sa coboare singur pe scari( bine, am si niste scari rotative, foarte periculoase), iar tu intrebi cand il las singur pe strada ?!

Doamnelor si domnilor eu va multumesc pentru discutia pe care ati avut-o, din care sper sa se lipeasca ceva si de mine . Ma bucur ca majoritatea si-au crescut copii ASA cum o sa vreau sa-l cresc si eu pe-al meu- aer, sport, jocuri, socializare si... blues si rock Pe prima si pe ultima le-am pus in aplicare, deoarece duminca aceasta am plecat pe la munte cu "Piticul Atomic" caruia pe tot drumul i-am pus AC/ DC , pe care a dormit de -a rupt. (deci invers fata de drabisan) Din pacate maica-sa ma batea la cap sa-l dau mai incet ca-i lauza si vezi doamne tre' sa-i pun ceva mai linistitor
In schimb Piticu' n-a zis nimic. In ciuda sfaturilor primite de la unii, ne-am hotarat chiar si la trei saptamani sa-l scoatem la aer cat mai des posibil mai ales ca stam la casa si asta ne ajuta foarte mult. De fapt dupa ziua a treia de cand l-a adus de la maternitate, Piticul Atomic si-a facut somnul de dimineata afara in gradina. Deocamdata dupa fiecare somn se trezeste cu o foame de elefant, manca cat unul de 6 luni si doarme foarte bine- n-au aparut nici coliceii ...
Pe de alta parte poate e bine ca suntem doar noi, pentru ca deciziile vis-a-vis de cresterea lui vor fi luate doar de mine si de sotie, iar ingerinta celorlalti in "actul de conducere" va fi minima.

Si fiica-mea aprecia cand era mica iesitul afara (adica la o luna, acum la 6 e mare ). Era una din chestiile care o calma instantaneu, cand ieseam pe usa cu ea parca treceam prin stargate, tacea instant. In plus dupa plimbare adormea usor si acasa.
Am scos-o de cand avea o saptamana, si e nascuta in decembrie, primul ei contact cu exteriorul a fost pe la -7 -8 grade.

am sesizat, dupa indelungi observatii...ca daca adoarme cu un anumit nivel sonor, este indicat sa reduci la jumatate acel nivel, NU sa-l opresti de tot. altminteri se trezeste se obisnuieste urechea/creierul cu un sunet, iar daca-l oprest...apare sentimentul ca ceva lipseste...si se trezeste

http://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/compor...zica-a2805.html

un citat de pe acea pagina" Unele mame prefera sa le cante copiilor, acest lucru fiind indicat din 2 motive. Primul este acela ca nou-nascutul recunoaste vocea familiara a mamei cu care deja s-a obisnuit si in al doilea rand cantatul are un efect pozitiv antidepresiv si asupra mamei. "

cand canta mama, fiica incepea si ea sa cante...pana o stresa pe mama, si adormea stresata iar ulterior, in liniste, adormea si fata.

Probabiul se refera la depresia post partum, care aud ca nu e nimic de ris.

Si uite asa din rock tot la blues ajung. E musai cu muzica linistita dar nu tot blues-ul e linistit cum nici tot rock-ul nu e "nelinistit".
Aici pentru cei mici. L-am mai postat dar e frumoasa melodia. O sa incerc maine :

blues


jazz:





si rock (cu vietnam sau fara, are copii in titlu ):

Apropo de cheia de git. Eu am fost copil cu un singur parinte, parinte cu serviciu cu mari responsabilitati, plecat la 7 fara 20 venit la 6:30 pm, si o juma de ora la prinz sa verifice daca am mincat. N-am fost la cresa, pe vremea aia oamenii "cu stare" nu ajungeau la cresa, sa mai zica cineva ca am evoluat , de fapt observ cu uimire ca lucrurile pe care si le permitea maica-mea ca single parent mie mi-ar fi greu tangibile sau intangibile (de exemplu bona full time, 24/7).
Am fost la camin, cind aveam 5 ani ieseam afara de capul meu cind veneam de la camin (adica dupa 6-7 seara pina la 10 si peste), la 6 ani in clasa 1 mi s-a explicat cum funtioneaza aragazul cu butelie, cum se face un ou ochi si mi s-a pus cheia de git. Am avut o copilarie superba. La 13 ani am facut primul drum singur la Bucuresti, 2h cu trenul cu schimbare, luat transport in comun cu schimbari, rezolvat probleme etc. N-am dormit in viata mea dupa amiaza cu citeva exceptii, am citeva amintiri foarte neplacute legate de asta, la bunici trebuia sa stau treaz intre 2 si 4 zilnic in pat, cu toate ca am avut o "la tara" superba, am urit chestia asta atit de mult ca a innorat partea frumoasa. In putinele zile in care am adormit dupa amiza la viata mea, tot programul mi-a fost dat peste cap si am avut senzatia si gustul amar al unei zile irosite.
Just saying. Stiu ca multe din astea nu se mai pot face sau nu mai exista in ziua de azi sau sinte de-a dreptul ilegale (in America e ilegal sa lasi copil singur in casa daca are sub 12 ani), dar nu va chinuiti copii.

in clasa a 6a (aproape 12 ani) am plecat de la tara (lipsit o zi) cu scopul cunoscut ca merg la Severin sa vad cursa anuala de motociclism (50, 125, 250 si nu stiu daca nu era si clasa regina aia cu atas unde regii erau fratii Arpad (Atilla si nu mai stiu cum). A fost pria data cand am plecat singur in Severin. Am mers cu autobuzul (30 km) si am parcurs orasul jumatate avand reper turnul de apa al orasului. a fost o problema dupa niste blocuri cand nu l am mai zarit dar mi am revenit repede. de acolo stiam cum ajung acasa.
Am prins prepararile si antrebamentele. Prepararile se faceau in curtea Sc Gen 2 unde am fo elev in clasa a 8a. Era mirific intre motoarele alea.
Am mers in diverse puncte ale orasului pana am decis de unde sa vad cursa (peste colt de Hotel Traian unde era Gospodarirea Apelor de unde la etaj pe balcon s-avazut perfect. Tot am mers in zona virajata sa studiez miscarea.
Apoi am inceput sa merg frecvent la Motru (oras miner aprovizionat) pentru a cumpara paine si alimente si a bea un suc cu prajitura la cofetarie.

cea mai tare aventura era iarna cand pluteam pe ghetari pe raul Cosustea si ne credeam navigatori pana ne a surprins tata si ne a indoit (mai mult pe mine ca frate meu a fugit). Ce stiam noi de riscuri! era fun!

Si eu am fost cu cheia de gat dar n-as avea curajul sa -mi las copilul singur pe strada la 5-6 ani. Noi ne jucam printre constructii, ne impuscam cu cornete, jucam frunza, asteptam desenele animate, etc. In parcare erau maxim 5-6 masini , carora le stiam exact programul. Acum nu mai exista trotuare ca sa mergi tu in siguranta , baremi un copil. Altele-s vremurile !

Corect, copiii din ziua de azi sunt mult mai expusi pericolelor decat am fost noi la varsta lor. De aceea si metodele de educatie sunt altele acum. Dar asta nu inseamna ca va trebui sa-i privam de la anumite activitati. Omul este adaptabil, deci si copiii se vor adapta automat la ritmul si la regimul actual al societatii si vor tine pasul, mai mult sau mai putin. Personal consider ca, de la cele mai fragede varste, copiii trebuie invatati cum sa se pazeasca si sa aiba grija de sine, astfel incat noi, parintii, sa nu stam acasa, cu inima cat un purece, cand ei vor pleca singuri prin oras (sau chiar afara din oras), cu prietenii, la joaca, distractii, biciclete, role, excursii si tot felul de activitati.... E adevarat ca unii parinti niciodata nu considera ca odrasla lor e suficient de capabila sa-si poarte de grija si tot timpul stau cu frica-n san, cand e copilul plecat de-acasa, dar asta-i alta poveste....

Nici noi (eu si nevasta), nu consideram (deocamdata) ca baiatul nostru sa fie cocolosit prea mult. Insa este normal ca "frica" parintilor sa fie mare vis-a-vis de copil, chiar daca l-ai invatat sa treaca corect strada, sa nu deschida usa la straini, etc.
Mai trebuie lasat sa-si mai juleasca un genunchi, sa-si mai beleasca un deget, etc, ca sa simta ca a copilarit activ si nu cocolosit toata ziua. Oricum, aerul liber, jocul in spatiu verde, intalnirea cu cat mai multi copii, il ajuta sa creasca armonios si sa socializeze mai usor. Deocamdata al meu socializeaza cu duda

Noi vineri luam vacanta, gata cu gradinita, ca si-asa, dupa inchiderea oficiala a anului scolar, omuletul se duce mai mult de nevoie la gradinita.....simte si el ca e vacanta, desi ~ 60-70% din copii inca vin la gradi. In fiecare zi ne intreaba cand plecam la mare.....deja a batut toba in toata gradinita, inclusiv bucataresele stiu cand pleaca el la mare! Cred ca bicicleta va claca vara asta, a fost calarita fest, a calcat-o si-o masina, de i-a rupt o roata ajutatoare si a trebuit sa cumpar alta pereche, asa ca, de ziua lui (august) cred ca ma prezint cu una noua! Deja incepe sa apara the need for speed, ca acuma incepe sa caute pante tot mai mari, ca sa prinda viteza tot mai mare (vezi poza)....cred ca am stat pe putin 30 de min. la "dealul" ala (inca mic in comparatie cu altele), in continuu sus-jos, ca deja nu mai avea nimeni curaj sa circule cu copiii pe dealul ala, ca era un maniac care gonea la vale cu 20-25 km/h!!! Atat i-am spus: la coborare sa tina bine ghidonul, drept si sa nu faca miscari stanga-dreapta cu el, ca n-am farash asa mare sa-l adun de printre pomi ....si s-a conformat omul, ma si mir ca n-a tras nicio tranta....

Daca nu cade inseamna ca nu se straduieste suficient

Alex, vis-vis de mall e un loc nou de karturi (cum vii de la Practiker pe dreapta in spatele zidurilor de beton). Din pacate pista e ffff mica (220m) si karturile sunt o gluma, dar pt astia mici ar trebui sa fie fun de tot. 5 ture de circuit e 9 lei. Da-l pe ala mic si cine stie???

Hehe....mersi Horica de intentie, dar stiam de circuitul ala dinainte de-a se deschide, doar e la mine-n zona, cum s-ar spune ....tot tatonam terenu cu omuletu, iar cand in final s-a deschis si am aflat ca e pt. copii intre 8 si 17 ani si ca karturile au 2.5 CP, m-am desumflat si io si fiu-miu! Si scump pe deasupra....niste calcule simple conduc la rezultatul ca e mai scump ca la Euroring! In cele mai mici kart-uri de copii ai voie dupa 5 ani.....al meu n-are nici 4....dar ii arde buza deja......

P.S. Io n-am atasat poza din nou....forumul singur a facut-o.....habar n-am cum

Pentru proaspetii tatici

http://www.youtube.com/watch?v=vUkrD0qqKlA

Prea tare faza, o stiam, dar nu-i chiar pt. proaspetii tatici....."problemele" astea apar ceva mai tarziu, cand copiii umbla deja si pot aparea pe neasteptate in dormitor, surprinzandu-si parintii in off-side! Noi de obicei "actionam" dupa ce adoarme omuletul seara, dar chiar ne intrebam oare cand ne vom trezi cu el in usa dormitorului, cu ochii cat cepele, probabil intreband "tati si mami (asa se exprima el cand ni se adreseaza amandoura), ce faceti acolo?" Cred ca in curand va fi cazul sa incuiem usa de la dormitor, desi, odata adormit, nu s-a trezit niciodata in urmatoarele 3-4 ore.....dar nu se stie niciodata.....

Bah, baga un cart cu pedale. creaza instinctul la viteza mica. stii ca exercitiile se studiaza la viteza mica pt precizie.:-)

E o idee foarte buna, dar vezi lucreaza de la inceput cu cronometrul sa priceapa spiritul competitiv.

Super tare faza! Eu mi-am luat de pe acum masuri de precautie pentru a nu fi rins in offside. Mi-am instalat senzorri de miscare pe scari , asa ca daca urca cineva la etaj imi dau seama

Kart cu pedale ziceti voi??? Hmmm.....nu stiu daca o sa-i placa, fiindca cu bicicleta prinde viteza mai mare decat cu asa un kart! L-am pus odata intr-unu si nu prea parea interesat....cauta pedalele (de acceleratie si frana, ca alea de pedalat se pare ca nu mai prezentau interes)! Dar de la 5 ani e voie in karturi cu motor, deci mai asteptam un an si pe urma luam la rand toate circuitele aflate pe o raza de 2-3 sute de km de casa!!!

Esti sigur ca el vrea karting si nu sa cante in corul bisericii?

Asta e unul din riscuri, de a nu-l impinge prea tare in directia in care ai vrea tu, nu el...

S-ar putea sa vrea oricum. Baietii au tendinta de a-si emula tatal. Vad la al meu Nu pot sa ma abtin sa nu zambesc