Marcat, Niculae !, Povestiri legendare, din trecutul personal. Options

[solmar]

E cu plata. El inca are abordarea "suntem vecini" - un fel de scuza care-l mantuieste de pacate in opinia lui. Se vede totusi ca se simte putin umilit de situatie cand deschide gura... Forget it!

Nu merge aia cu agatatoarea. As putea sa-i ridic masina pe ghena de gunoi cu o macara - e savuros dar e spatiu mic de manevra. Prea complicat...

Sa incep povestirea din facultate, o termin acasa cand am timp. La camin, stateam 3 intr-o camera de 4 paturi, un pat era neocupat. Ceilalati doi prieteni, colegi amandoi, mai mari cu doi ani dar la alt profil. R, cel cu priza la femei statea in patul din stanga sus. Eu stateam dreapta sus iar personajul principal - Goe, sub mine. Asa m-am prins ca din cand in cand mai zguduia motanu... se misca patul iar el pretindea ca doarme.

Intr-o buna zi, pe la inceputul verii, Goe vine sa ne spuna ca are nevoie de camera pentru cateva ore, ca vine cu o gagica, Adriana (poreclita Celentano) veche cunostinta de-a lui R, si de-a mea. Eram putin suparati pe el, il prinsesem ca ascundea conserve de carne in boxele (audio) de pe pereti si inca nu i-o servisem. Asa ceva nu se face cand esti student caminist, mancarea e la comun.
Ce-i drept, am ramas surprinsi amandoi ca Celetano il baga in seama pe Goe, fata aia teoretic avea standarde mai inalte si arata mult prea bine pentru el. Era si putin mai inalta decat el. In orice caz i-am spus ca o sa aiba camera libera si ca intre timp o sa facem si curat ... eram baieti de treaba. Zis si facut.

Facem curat si din vorba-n vorba ne vine ideea sa ne ascundem in camera cand Goe o sa vina cu gagica. Eu ma bag in dulapul meu de la intrare, stateam pe o noptiera si eram mascat cu niste prosoape si haine si las usa deschisa la cealalta jumatate, unde isi tinea Goe hainele. Camera avea la intrare pe ambele parti dulapuri incastrate,urma un perete de latimea patului, paturile suprapuse, apoi cate-o masa in continuarea paturilor pe lateral, deasupra niste etajere, boxele, o masa cu tv in mijloc, un fotoliu in colt si cam atat, caloriferul, peretele exterior cu geam. R masca cu o patura patul neocupat de jos. Asadar sub patul din stanga, jos de tot se pune R, deasupra lui era doar placajul de la patul de jos iar patura il acoperea de tot. Eram bine camuflati dar ne era teama sa nu ne apuce rasul.

Dupa vreo doua trei tentative de renuntare, ne sfaraiau plamanii sa fumam o tigare si ne abtineam de vreo juma de ora ascunsi fiecare in locul lui, asadar auzim pe hol vocea lui Goe. Camera noastra era spre capatul culoarului, aproape de spalator asa cam am avut suficient timp sa amutim si sa ne pregatim pentru intrarea excitata a lui Goe si a "iubitei lui de ocazie"....

va urma

[solmar]

in anul I ne luam in primire camerele si descoperim din prima zi, prin bunavointa colegilor mai mari care voiau sa aprofundeze primul an, cea mai cunoscuta carciumioara de cartier de langa facultate, pe o straduta laterala la vreun kilometru distanta de camin. am ajuns acolo pe la orele 09.30, becouse cursul festiv sucks. din pacate pe vremea lui ceasca, mira se ridica dupa ora 10.00 (si programul tv si carciumile incepeau programul doar la 10.00) asa ca rontaim cateva tigari pana se deschide bomba – La Patică. apoi pe rand vom descoperi toate carciumile din oras.. toate la timpul lor. asa cum va spuneam in camera stateam cu tipul de anul V, care a plecat in practica dupa vre 2 saptamani de scoala... asa ca Jair s-a mutat cu mine si-am pritocit un chef, un chef al fostilor colegi de armata. cam pe la inceputul lui octombrie ne organizam, cumparam bautura ca disperatii, invitam cele mai dragute fete sa petreaca cu noi si intr-o buna zi de sambata dupa ore declasam operatiunea la care participa cativa fosti colegi de armata veniti de la bucuresti, cativa colegi de an care au dovedit aptitudini si ... dupa vreo ora tot palierul si apoi tot caminul.
ce ne-am spus noi, o sa fim vreo 10-12 insi asa ca am cumparat bautura in consecinta: cate-o sticla de coniac la kil si cate 2 sticle de vin iar ca sa fie si o naveta de bere... cred ca am cumparat si pentru fete niste ceva cu alcool dar nu-mi aduc aminte ce.
pe la 6-7 seara luam fetele de acasa si ajungem cu ele la camin, oricum din 5 s-au facut doar 3, iar din 3 una a venit cu fratele, asa ca mai fumam o tigare, mai ascultam o muzica, mai bem ceva, mai strangem randurile ... si dupa cateva pahare zdravene ne dam seama (nu stiu cine a realizat, dar buna idee a avut) ca mai bine ducem fetele acasa cat inca sunt treze (desi gustau doar suc) si cat inca suntem noi treji. si bine-am facut. au ramas cu impresia ca suntem niste baieti de treaba. phui... mare noroc pentru toata lumea. boooon, ducem fetele pana la prima statie, le urcam intr-un taxi, le ducem acasa si ne intoarcem cu forte proaspete, niste baieti de cartier, din zona garii, prieteni cu Ursanu’.
la camin cheful incepuse sa se coaca, au aflat aia de anul III, au aflat aia de anul V si au venit si ei, colegul cu “La Patică” scoate un acordeon, de pe diagonala apar oltenii cu chitara si muzicuta si dai si bea. acum formatia e completa : acordeon, chitara, muzicuta si numai cantece tematice. colegii din bucuresti sunt pe spate toti, se oftica ca au ales gresit facultatea, vazusera si ce fete avem, vazusera si ce ne poate pielea, si ce rapid se propaga un chef in camin...
si impreuna cu colegul insetati, nebauti de juma de ora venim croiti sa recuperam, asa ca ne asezam in capul patului si toata lumea cerc si dam sticla de coniac de la unul la altul iar cand ajunge la mine, nehalit, inversez sensul si iau doua gaturi, nu unul ... si dai si bea, si cheful a explodeaza pe tot palierul. deja suntem vedetele caminului, astia din anul V recunosc cu mana pe inima ca ei au avut tupeul sa dea un chef cu strigaturi de-abia prin anul II, aia din anul III se imprietenesc si ei instantaneu cu noi si se bucura ca nu suntem niste tocilari. (dupa aia si-au furat-o de la noi, cu invatatul dimineata devreme, mult timp a fost un secret bine pastrat, ii mai si incitam sa batem mingea la orice ora posibila sau nu). cu aceasta ocazie iau si ei cateva sticle de vin si coniac si se duc in camera lor, cheful e de acum general, toate usile sunt deschise. unii care vor sa invete sau sa doarma incep sa ne urasca cu sinceritate. nu puteai decat sa petreci sau sa te plimbi, nu exista alternativa. cum ii prindem pe palier le punem sticla la gura si-i punem sa bea si sa se imprieteneasca cu noi. ioc sansa, rambo. ori cu noi, ori cu noi.. e periculos sa ne refuze...

in fine, ne matolim, prin camera curg borcane cu dulceata, cu zacusca, o sticla doua se varsa pe jos, unul vede niste carti si le arunca pe jos, in scurt timp e un bordel in camera... bordel care culmineaza cu doua boraturi, una la chiuveta, una pe pereti. e clar, e cel mai tare chef din istoria caminului, asa ca apare si politia, pardon militia care nu are cu cine sa se inteleaga si ne roaga sa dam muzica mai incet. urmeaza a 3-a boratura, vine din partea unuia care tocmai a fost legitimat si in timp ce intindea buletinul si carnetul de student ii face aluia si o bucurie pe pantofi... e too much, chiar si pentru ei... suntem toti scrisi pe hartie, aia din bucuresti refuza sa-si spuna numele... ajungem la un compromis, putem sa bem in continuare daca facem liniste. pai si am zis noi altceva pana acum? cand ajung la capatul aleii urletele noastre sunt iar la peste 120 de decibeli... dar de ce sa te pui cu nebunii. ne-au abandonat pe moment.

cheful se muta in alta camera, pentru ca ala cu acordeonul daca pleca sa se usureze era apoi arestat in prima camera de pe traseu. acum sunt 5-6 chefuri pe palier, aproape la fiecare doua camere e un chef.

pe mine ma apuca amocul si ma duc sa dau cu apa pe mine la spalator, cu un etaj mai jos, si ma uit in oglinda si nu-mi place ce vad si-i bag o smetie lu ala’ din oglinda. oglinda tandari.. trec la urmatoarea chiuveta, iar ala nasolu’ de care nu-mi place mie, zbang, tandari, urmatoarea, dau un pumn si nu cedeaza, ii spun ceva si-i bag un cap in gura lu’ ala din oglinda, tandari si tot asa, cu capul, scurt, pana la ultima oglinda unde ramane martor un ciuf din parul meu iar eu am si acum o mica zgaiba pe frunte.

ma intorc in camera, mandru de realizare, si cand eram pe la 3-a sau a 4-a treapta il vad pe Ursanu’ pe care nu-l vazucem ce-i drept de vreo juma de ora. si ma bucur nespus ”Hai sa te pup Ursane, mergem sa bem ceva” si dau sa-l iau in brate, motiv pentru care iau mana de pe balustrada si incep sa cad pe spate, lent, ca un om bine matolit. in ochii lui vad uimire si deznadejde, ce-o sa povesteaca celorlalti cand o sa ma duca cu capul spart si plin de sange... si sare pana la jumatatea treptelor si ma apuca de mana si ma ia in brate. asta vroiam de la bun inceput, mi-era dor de el, nu-l vazusem de ceva vreme, il batusem deja pe ala din oglinzi, si voiam sa beau ceva cu un prieten.

ma duce in camera. ma aseaza in par, eu sunt cuminte, nu mai intra alcool asa ca ma culc. dimineata ma trezesc, un miros criminal in camera, cartile colegului din anul V sunt pe jos. am belit-o! zacusca, gem, firimituri, pahare goale, peste tot sticle goale, sticle pline, sticle care nu ne apartin, cioburi... scrum pe jos. e prea mult pentru un singur om. ma duc sa vad ce fac ceilalti. fiecare se drege, toti suntem ragusiti.. aia mai batrani, lasa mai bine nu-i deranjam, poate s-au suparat ca am sarit calul. ciu-ciu, cand aud vanzoleala pe hol, aia batraini ies si ei sa ne vada pe lumina... acum dupa multi ani ma bucur ca nu erau telefoane mobile, ca nu existau camere foto pe vremea aia. ca eram material de ziar, traia protv-ul de pe urma noastra cel putin o luna.

cam intr-o ora stragem gasca (bucurestenii, noi si cativa priteni noi) si mergem la bulevard sa mancam o ciorba de burta. la naiba suntem manga toti... bucurestenii ne invita la ei – voiau sa se laude de fapt cu ce dementi sunt prieteni - si cum creierele noastre nu functionau spunem da si plecam la bucuresti. jair are 100 de lei, eu am un leu. ar trebui sa ne ajunga, trenul nu costa nimic iar la bucuresti fac prietenii nostri cinste. pe naiba, am dormit o noapte acolo, n-am prins nici un chef, ne-am mai intalnit cu cativa colegi de armata dar in agronomie era liniste ca la muzeu... a doua zi ne-am intors. mi-aduc aminte totusi ca am asistat la un curs la medicina intr-o aula cu un profesor cu mustata ...

Ajungem la camin, in usa un bilet. Vino urgent la mine, G!

Am imbulinat-o, s-a aflat de chef. Ce dracu am mai facut? Ma duc la G, o prietena de familie... pe dracu, uitasem de oglinzi! Te duci imediat, nu ma intereseaza de unde, cum si pui alte oglinzi! Zis si facut! Ma duc sa iau masurile si primul gand e sa completez... in celelalte camine se stia asa ca n-am reusit nimic. trebuie sa fac rost de bani si sa schimb oglinzile. o oglinda nu e asa grea, dar 17 sunt. trebuie sa iau un taxi si imi trebuie un ajutor ca singur nu le dovedesc. spre seara oglinzile erau schimbate, cioburile stranse, eu morcovit – cu ce bani platesc datoriile? nu vad esentialul - am trecut razant pe langa exmatriculare. a doua zi plec cu Jair repede, repede la cantina sa nu ne prinda Popeasca. la cantina alta belea, s-a spus la radio despre isprava noastra si toata lumea se uita la noi. unde te intorceai o pereche de ochi curioasa, susoteli. am inghitit cu noduri mancarea... suntem niste depravati, niste neispraviti si inca n-am dat ochii cu Popeasca. Tam, tam, tadam, tam, tam , tadam.. ne intoarceam spre camin in ritmul unui mars funebru. Popeasca ne asteapa in fata caminului. Treci la mine in birou.... unde ma astepta G care radea cu gura pana la urechi. N-ai nici o luna de facultate si uite ce-ai facut! Pai cum o sa termini daca am inceput asa...Intra si Popeasca pe usa, o intrerupe pe G, scoate o sticla de coniac din dulap si toarna cate-o dusca in cestile de cafea si se uita amandoua la mine – bai drace, sa-ti dam sau nu? ca esti periculos la bautura!? La care eu ingaim: da’ am pus oglinzile! Pai si ce? Voiai sa le pun eu! De fapt era prea devreme pentru un coniac si trebuia sa iau un aer spasit ...asa ca am zis pas! Nici nu-ti dadeam! Sac!.... ce nu stiau ele era ca tot mai aveam bautura in camera. ramasese...

mult timp dupa aia ne-am felicitat ca am dus fetele acasa...

dupa nebunia asta de paranghelie am fost invitati la toate chefurile din camin. fara exceptie.

This post has been edited by solmar: Feb 28 2011, 09:43 PM