Marcat, Niculae !, Povestiri legendare, din trecutul personal. Options

[solmar]

E cu plata. El inca are abordarea "suntem vecini" - un fel de scuza care-l mantuieste de pacate in opinia lui. Se vede totusi ca se simte putin umilit de situatie cand deschide gura... Forget it!

Nu merge aia cu agatatoarea. As putea sa-i ridic masina pe ghena de gunoi cu o macara - e savuros dar e spatiu mic de manevra. Prea complicat...

Sa incep povestirea din facultate, o termin acasa cand am timp. La camin, stateam 3 intr-o camera de 4 paturi, un pat era neocupat. Ceilalati doi prieteni, colegi amandoi, mai mari cu doi ani dar la alt profil. R, cel cu priza la femei statea in patul din stanga sus. Eu stateam dreapta sus iar personajul principal - Goe, sub mine. Asa m-am prins ca din cand in cand mai zguduia motanu... se misca patul iar el pretindea ca doarme.

Intr-o buna zi, pe la inceputul verii, Goe vine sa ne spuna ca are nevoie de camera pentru cateva ore, ca vine cu o gagica, Adriana (poreclita Celentano) veche cunostinta de-a lui R, si de-a mea. Eram putin suparati pe el, il prinsesem ca ascundea conserve de carne in boxele (audio) de pe pereti si inca nu i-o servisem. Asa ceva nu se face cand esti student caminist, mancarea e la comun.
Ce-i drept, am ramas surprinsi amandoi ca Celetano il baga in seama pe Goe, fata aia teoretic avea standarde mai inalte si arata mult prea bine pentru el. Era si putin mai inalta decat el. In orice caz i-am spus ca o sa aiba camera libera si ca intre timp o sa facem si curat ... eram baieti de treaba. Zis si facut.

Facem curat si din vorba-n vorba ne vine ideea sa ne ascundem in camera cand Goe o sa vina cu gagica. Eu ma bag in dulapul meu de la intrare, stateam pe o noptiera si eram mascat cu niste prosoape si haine si las usa deschisa la cealalta jumatate, unde isi tinea Goe hainele. Camera avea la intrare pe ambele parti dulapuri incastrate,urma un perete de latimea patului, paturile suprapuse, apoi cate-o masa in continuarea paturilor pe lateral, deasupra niste etajere, boxele, o masa cu tv in mijloc, un fotoliu in colt si cam atat, caloriferul, peretele exterior cu geam. R masca cu o patura patul neocupat de jos. Asadar sub patul din stanga, jos de tot se pune R, deasupra lui era doar placajul de la patul de jos iar patura il acoperea de tot. Eram bine camuflati dar ne era teama sa nu ne apuce rasul.

Dupa vreo doua trei tentative de renuntare, ne sfaraiau plamanii sa fumam o tigare si ne abtineam de vreo juma de ora ascunsi fiecare in locul lui, asadar auzim pe hol vocea lui Goe. Camera noastra era spre capatul culoarului, aproape de spalator asa cam am avut suficient timp sa amutim si sa ne pregatim pentru intrarea excitata a lui Goe si a "iubitei lui de ocazie"....

va urma

[solmar]

Luam din coltul garii de nord, stateam la coada juma de ora fara discutie, umpleam rucsacele sau portbagajul la masina si valea inapoi la camin. Cu trenul si ruccsacul chiar ca te cocosai.. erau unii care o faceau in dusmanie. Nu mai tin minte cate sticle incapeau la rucsac (pe la 25-28) la carca dar auzeam din cand in cand - baaa, a venit ala cu 35 de sticle si chiar ca te cruceai. Mai pierdeai trenul, mai fugeai de nas... nu era tocmai o chestie placuta. Era mai bine sa mergi cu rucsacul toamna/iarna cand te imbracai mai bine si nu te taiau bretelele alea pe umeri... ramaneai cu niste vanatai nasoale dupa o zi de drumetie utilitara...

Cu timpul s-a dovedit ca vanzarea de bere nu era o activitate profitabila, mai ales pentru o camera de betivi. Era mai degraba un sport... o faceam rar si de placere. Preferam sa fim consumatori, prea multe raspunderi ca vanzator. Am fost de 2 sau 3 ori cu masina la Bucuresti. Preferam alte activitati mai putin solicitante fizic. La o pereche de blugi puteai sa castigi 3-400 de lei. La un bax de Carpati (325) pe care-l vindeai intr-o luna iti scoteai tigarile moca si aveai si un mic profit. La deodorante, cafea, tigari (Assos, Kent cu castel) iar aveai volum mic si profit mare...

Pe deasupra era mai misto sa iesi cu prietenii in oras la bere la 2-3 halbe. Cel mai placut moment a fost cand ne-a platit un tip consumatia (nu stiu vreo 5-6 beri) fusese si el student si s-a bagat in vorba cu noi sa mai intrebe de cate un profesor sau asistent.

Altcum faceam gasca mare si mergeam la Umbrelute sau dupa ce intrasem in lotul olimpic de betivi ai facultatii la buturugi in gara... sau la lacto-vegetarian in oras si prin multe alte locuri. La lacto am inventat sintagma "semi-alcoolico-vegetarian" cand am jucat prima leapsa pe pisare. Cine se ducea primul sa se usureze platea toata consumatia de pana atunci.Era placut pana la berea 4 cand comesenii incepeau sa se foiasca, sa transpire... sa fumeze si odata sarea unul in picioare ca un briceag cu arc: Fratilor, eu nu mai pot! Imi bag picioarele, platesc, dar ma pis pe mine, faceti loc.... si dupa ce se ridica primul se golea treptat masa cu directia buda sa facem loc pentru inca cateva beri. Se juca cu locuri limitate, nu mai multi de 5, 6 insi. (sa platesti 30 de beri nu era tocmai de colo desi in fapt cotizam toti nu-l lasam pe ghinionist sa plateasca tot decat daca aveam ceva cu el si eram intelesi dinainte)

intr-un fel era periculos cu anunturile. pe vremea lui ceasca riscai sa te trezesti cu militia la usa. tipu care avea monopolul la blugi era fost coleg de liceu cu mine si nu tinea niciodata marfa in camera. poate o pereche sau doua despre care oricand spuneai ca-s ale tale. si a avut cateva controale, daca-l prindeau risca eliminarea din camin/facultate... nu te jucai.

si cu berea, astia care vindeau erau in anii terminali de obicei si lumea stia unde sa se duca sa cumpere bere fara sa scrie vreun anunt pe undeva. militienii aveau si ei partea lor ca sa-i lase in pace. de pilda era unu in camin, vechitura... vindea orice, inclusiv ac si ata, dar daca cumparai un pachet de carpati de la el inainte sa iei pe usa te ruga sa-i dai si lui o tigare.

alta gaselnita era cu creioanele mecanice, luam de la straini, daca aveai colegi straini te invarteai sa cumperi mai ieftin. la fel cu calculatoarele stiintifice - eu am dat 1100 de lei pe un privileg, o gramada de bani pe vremea aia. si erai nevoit sa-ti cumperi ceva de calitate nu o gioarsa ca sa nu dai buleala la rezistenta sau mai stiu eu la ce materie.

dupa '89 nu te mai cauta nimeni, puteai sa faci aproape orice afacere. politistii aveau altele pe cap. eu am dat video in camera aproape un an de zile (cum sa nu repeti anul). noaptea ne uitam la filme, ziua dormeam. inchiriasem videoul de la un tip, tot el aducea si casetele video. il plateam lunar. am inteles ca avea vreo 10 aparate inchiriate prin oras si saptamanal culegea banii si rula casetele...

cand am terminat facultatea privilegul ala avea doar valoarea sentimentala... nu se merita sa-l vinzi pentru 50-100 de lei vechi (in '93 erau deja zecile de mii de lei, o daciei costa vreo 300.000 lei)... it served me well!

rog un moderator sa uneasca ultimele posturi. merci

This post has been edited by mike.omega: Feb 26 2011, 11:12 AM