Trasee pentru Subaru ?

mgabi, de la baraj in sus vreo 17 km sunt multe curbe si erau cratere in curs de plombare. E adevarat ca drumul pare foarte lung si devine enervant (noaptea e si mai fun ). Dar mai sus unde au fost probele speciale 12 + 11.8 + 4.4km este asfalt proaspat sau cel vechi in stare foarte buna. Nu e masa de biliard dar nici nu ai obstacole/gropi pe care sa trebuiasca sa le ocolesti. Sunt filme pe site-ul raliului care par edificatoare.

Uite ce scrie pe site: "70 de oameni, 2 freze, 4 cilindrii compactori, 4 multifunctionale cu perii, 3 incarcatoare, zeci de basculante cu asfalt s-au aflat in saptamanile premergatoare raliului pe Transfagarasan pentru reamenajarea soselei - s-au folosit peste 2500 de tone de asfalt"

Chiar nu vad ce legatura are cu macadamul iar cine se duce acum, inainte de topirea zapezii, nu va regreta. Se poate merge pana la 3-4 km de tunelul din varf.  IMG_3266.JPG ( 84.38K ) Number of downloads: 10
De la Capra in sus senzatii tari, parapetii lipsesc cu desavarsire, fiind luati cu totul sau culcati de zapada.  IMG_3275.JPG ( 93.91K ) Number of downloads: 10

 IMG_3270.JPG ( 113.43K ) Number of downloads: 14
 IMG_3287.JPG ( 151.37K ) Number of downloads: 13
 IMG_3290.JPG ( 161.3K ) Number of downloads: 14
 IMG_3300.JPG ( 128.3K ) Number of downloads: 17

Tot spuneam ca n-am fost de mult la Cheile Dobrogei. Drumul e chiar OK pana acolo, sunt si cateva serpentine pentru cine vrea sa-si incerce masina. Iar peisajul e inedit pentru Dobrogea. Traseul de azi: Constanta, Mihail Kogalniceanu, Targusor, Cheile Dobrogei, inapoi pana la Targusor si de acolo la Manastirea Casian - drum de piatra relativ bun, iar Targusor si apoi spre Gura Dobrogei (drumul e varza, noroc cu pachetul de drumuri grele) si apoi dupa ce-am scapat de pacostea de drum pe alocuri luat de viitura... talpa pana acasa.

Gata! M-am intors. Bucuresti – Valadolid si retur = 8046 km, in 12 zile, din care 3 nici nu m-am atins de masina (am fost la un congres de specialitate). Nu am mai iesit prin Arad cum planuiam initial ci am luat-o (cu o oarecare strangere de inima) prin sud: Turnu Severin- Belgrad- Zagreb-Ljubljana-Triste-Verona-Garda (foto1). Recordul de mers 1678 km intr-o zi (nordul lacului Garda, ora 5AM – Valladolid ora 8,30 PM). Ore intregi am mers cu 170-180/h pe cruise control. Sunt curios daca-mi vin ceva poze de pe la politiile rutiere. Consum global: 11,6l%. La intors, cum nu aveam nici-un deadline, am mai intarziat pe drum: sudul Frantei (foto2), Millau (foto3), tunelul Mont Blanc, nordul Italiei, Slovenia. Am tentat si o ascensiune pe Stelvio dar era inchis (foto 4). Ai dracu’ macaronari, m-au lasat sa merg vreo 80 de km fara sa anunte ceva, pentru ca, cu 15 km inainte, sa anunte brusc faptul ca este impracticabil. Din cele 48 de ace de par m-au oprit dupa curba 33. Asta a fost, ramane pe alta data.
O surpriza placuta a fost Serbia si Croatia cu infrastructuri f.f. dezvoltate (in Serbia parca se vedea ca erau mai prost intretinute). Plata autostrazilor si a benzinei am facut-o cu card Visa, habar nu am cum arata dinarii. Costul traversarii spatiului fost Iugoslav 200 EUR. Serbia nu exista pe Garminul meu decat ca drumuri europene, asa ca daca ai iesit de pe ele te descurci cu vreo harta, dar si asa sunt destul de intortocheati. La intoarcere, vrand sa gasesc o cale mai scurta fireste ca ne-am ratacit. Norocul a venit de la numerosii sarbi de nationalitate romana din zona care m-au ghidat pe malul sarb al Dunarii pe la cazane (foto5). Traseu fabulos!
Traim intr-o tara de ca..t nici unii care au fost la conducere (ai nostri sau ai lor) nu au fost in stare sa faca niste autostrazi sa mergi mai civilizat. Este prima data cand merg cu o masina mai serioasa pe traseul asta (am mai mers de 4 ori in nordul Italiei de 2 ori cu Tico si de alte 2 ori cu o SuperNova). Oricum am simtit ca viteza de deplasare fata de Romania mi-a crescut cu 150%.

Bravo, felicitari

GPS-ul meu imi recomanda chiar si pentru Pitesti - Budapesta sa merg prin Belgrad, cica se economiseste cam o ora. E un traseu cu bacul pe la Calafat/Vidin, mers un pic prin Bulgaria si apoi Serbia pe autostrada sau cel facut de tine.

Pe malul sarbesc m-am intors si eu vara trecuta. Din pacate eram din ce in ce mai intristat ca se termina concediul si ca urmeaza drumurile in Ro. Plua si se apropia de 12 noaptea asa ca mare lucru n-am apucat sa vad. Ce tin minte totusi e ca aveau totusi drum (nu ca-n vest dar digerabil).

Pentru mine, iesit abia anul asta din tara intr-o tara occidentala (Italia) intoarcerea pe soselele Romaniei a echivalat cu o extirpare pe viu a organelor vitale. Frustrant este ca nu avem o tara gen Afganistan ci ca avem peisaje ce concureaza ba chiar depasesc ce am vazut pe afara. Ma opresc, sa nu dau in clisee gen "pacat ca e locuita".

vlademir ai dreptate, dar Afganistanul nu are nici o vina: chiar daca nu are infrastructura cred ca are peisaje mai multe si mai incredibile. E drept ca nu vom avea prea repede... curajul sa cautam trasee pe acolo

Why not? De Subaru blindat n-ati auzit?

Facuram sambata un traseu misto: plecare din Horezu (Vaideeni), urcat pe vf Nedei, coborat in Curmatura Oltetului, coborat la lacuri, mers la Valea Macesului, toata strategica, transalpina, ranca, inapoi la horezu.

Pentru forester merge fara probleme de la cap la coada (a fost cu noi un captiva!)

Iata filmele de la iesire, partea de plimbare. Urmeaza zilele urmatoare pozele si apoi (mini)partea de offroad.

superb

Foarte frumos. Cam naspa masina din care s-a filmat, zgâlţâia prea tare!

Intrebari!
- Nu era noroi pe portiunea de urcare dinspre Ciunget a Strategicii?? Ca acolo mi-am furat-o eu anul trecut cand m-a prins ploaia.
- Au terminat astia de asfaltat Transalpina? E deschisa?

Deschisa Transalpina n-a fost niciodata

In schimb acum are intre 4 si 6 benzi strangulate doar in cateva locuri de niste poduri (!!!) peste scurgerile de rau...

Eu nu am urcat dinspre Ciunget ci dinspre Valea Macesului. Pe unde am urcat eu nu era noroi, si acolo e 'mai grav'.
Din ciunget au urcat captiva, freelander si ims cu ht uri sau slickuri :-), ma indoiesc sa fie vreo problema....

Sambata si duminica, impreuna cu cu Sorintudosie (Subaru Forester 2005) si un bun prieten cu Audi allroad 2003 am facut o tura prin Carpatii Olteniei: Runcu - Cheile Sohodolului - Campu lui Neag - Campusel - Lacul Iovanu - Cerna Sat - Baia de Arama - Runcu (sambata) si transalpina Ranca - Obarsia Lotrului (duminica).
”Tabara generala” am stabilit-o la o pensiune din Runcu (150 lei camera/noapte, 2 vile a cate 3 camere fiecare, 5 camere inchiriate = 2 vilute intr-o curte suberba, amadoua la dispozitia noastra; camere cu tot confortul, baie individuala, televizor, etc.).
Drumul Runcu – Campu lui Neag via Cheile Sohodolului: 1/5 asfaltati (sohodol 1, 2 si 3), 3/5 drum forestier bun, 1/5, ultimii destul de interesanti (sohodol 4, 5, 6, 7 si 8), cu ceva sleauri dar negociabile. Unele curbe sunt foarte stranse, odata chiar fiind nevoit sa fac si o corectie (de ampatamentul…).
Dupa intersectia cu DN66a, pe acesta din urma am strabatut o portiune de cca. 15 km asfalt f.f. bun, care se termina brusc, in panta, cu vizibilitate 0, si se continua cu drum forestier. Fireste ca am incercat senzatia de trecere de la 80 km/h de pe asfalt pe drum forestier. Bine ca nu se termina cu vreo prapastie sau cu vreun zid ca semnalizare inainte ciu-ciu. Chiar radeam la un moment dat, sa stationam in zona si sa vedem care o mai fura precum am patit-o noi.
Traseul, pana la barajul Lacului lui Iovanu, drum forestier bun spre foarte bun, frumos in majoritatea timpului (DN66a_4, _5, _6, _7) pe alocuri chiar spectaculos (DN66a_2). Din cand in cand bolovani cazuti pe traseu (DN66a_1) sau alunecari de teren (DN66a_3a, _3b) dar care nu au pus probleme deosebite fiind rezolvate cu atentie sporita.
Problema era la “celebra” surpatura de la jumatatea drumului de-a lungul Lacului Iovanul, dar care fusese rezolvata cu ceva vreme in urma cand au venit cu un buldozer si au facut drumul accesibil (DN66a_8, _9, _10, _11 si_12).
In concluzie, drumul merita facut, “sculele” noastre (DN66a_13, _14) fiind peste greutatile intalnite (practic poate fi facut cu orice masina decenta si ceva bun simt rutier).
Fireste ca am profitat de conditii si nu am ratat si un program social pentru un “schimb de experienta Subaru – Audi” (DN66a_15).
Cu privire la Transalpina, ma asteptam sa fie mai avansati cu lucrarile (transalpina1). Transalpina este imblinzita complet, am vazut o sumedenie de tipuri de masini, inclusiv doua A6 sedan care avansau cu grija, dar fara probleme (transalpina2). Asfaltul este din ce in ce mai prezent: pana in Pasul Urdele, pe serpentinele de dupa pas (transalpina3), si petice din ce in ce mai multe dupa Muntinu. Traficul era extrem de intens (duminica orele 16-17), aproape ca, pe langa faptul ca trebuie sa faci depasiri, trebuie sa te mai si asiguri din sens invers (transalpina4). Cand ma gandesc ca acum 2 ani pe vremea asta pe tot traseul alpin nu am intalnit decat un RAV4 la inceput, si in rest nimeni.... Treptele de la Muntinu sunt o amintire (transalpina5). Sigur este greu de inteles pentru cineva care trece acum si nu stie despre ce era vorba pana mai an.
La plecare, in drum spre casa, am prospectat zona si am reperat, pentru o viitoare “expeditie”, urcarea pe strategic din DN7a, de la Curmatura Vidruţei (curmatura_vidrutei.jpg).
Recitind ceea ce am scris, Sorine, cred ca mai corect ar fi fost sa scriem impreuna despre ceea ce am facut in acest week-end dar, cum nu se poate, asta e, mingea este in teren la tine.

Bravo baieti! Pacat ca am ratat-o.

Cezar, ala e drumul, sageata indica bine!

Am preluat mingea pasata de Cezarm si pot sa va spun ca am avut parte de un traseu minunat si de vreme frumoasa. Cheile Sohodolului(foto1,2) sunt foarte frumoase, cam scurte dar oricum merita vazute si admirate; cam multe gratare, corturi si manele dar peisajul compenseaza.
Dupa cativa km apare prima oaza de speranta: o urcare mai abrupta. Dupa o mica pauza ne aventuram ,Cezar deschide drumul pentru mine si Dan, urcarea se dovedeste a fi scurta fara sa puna mari probleme pentru masinile noastre(foto3,4,5). Urmeaza o coborare la fel de frumoasa, fiecare o abordeaza diferit: Cezar pe partea stanga, eu pe centru, Dan pe partea dreapta, fara sa solicitam prea mult masinile(foto6,7). Ajungem la Vale cu Pesti unde admiram lacul(foto8) si avem o singura dezamagire: ? pacat ca drumul nu a fost mai lung ?
Continuam pe DN 66A ?drumul lui Base? care este asfaltat in prima lui parte(foto9) dar cum a spus si Cezar asfaltul se termina brusc in varful unei pante fara nici un avertisment: mergeam in coloana cu 80 km/h si am vazut un nor mare de praf de la Cezar, eu am franat violent si am intrat pe zona fara asfalt cu o viteza ceva mai mica.
Am continuat pe portiunea neasfaltata ,care se dovedeste a fi mai ?blanda? decat drumul de la Runcu la Vale cu Pesti, dar peisajul este deosebit de frumos.
Dupa multe pauze pentru admirat imprejurimile si multe ?sedinte Foto ?(foto10-foto16) ajungem la zona cu alunecarea de teren(foto17) pentru care nu aveam informatii foarte recente ,dar peste care am putut trece si am ajuns la barajul Lacului lui Iovanu(foto18).
Ne oprim si le facem o poza celor trei HAIDUCI condusi de cei trei MUSCHETARI(foto19).
Continuam drumul prin Baia de Arama, nu ratam ocazia de a vedea ?Podul lui Dumnezeu? de la Ponoare si seara se incheie cu un mega-gratar scaldat cu vin rosu si bere.
A doua zi facem o Transalpina scurta si semiasfaltata(foto20,21,22,24-29), nu mai are chiar farmecul anilor trecuti, dar am gasit ceva relicve (cate o borna kilometrica (foto23 )).
Avand in vedera ca in toamna ficarui an intre Novaci si Ranca se desfasora etape de Campionat National de Vitaza in Coasta cred ca Transalpina postasfaltare ar fi mai potrivita. Pana atunci ramane de vazut care dintre noi o sa obtina cel mai bun timp intre Ranca si Obarsia Lotrului?

This post has been edited by sorintudosie: Aug 3 2010, 10:55 PM

[attachment=28695:stelvio11.jpg][attachment=28695:stelvio11.jpg]Dupa o tentativa nereusita (foto din postul 143), in urma cu o saptamana, am reusit sa merg prin Pasul Stelvio. L-am abordat din nord, si, cum “tabara de baza” o aveam in Badolino, l-am cuplat cu Pasul Gavio (doar circa 2600 m). Ba mai mult, am verificat incomplet pe unde vrea sa ma aduca inapoi GPS-ul si pe la 10 noaptea am trecut si prin Pasul Croce Domini (1943 m).
Sunt o gramada de trasee extraordinare in zona: http://www.alpineroads.com/.
Am avut noroc de vreme buna. In urma cu 11 zile zona arata ca-n fotografia atasata (“furata” de pe forumul baietilor de la WV). Cat am urcat, erau doar nori de altitudine, fara a fi afectata vizibilitatea. In cca. 45 de minute, cat am stat sus, au aparut nori, pentru ca in final, sa scada vizibilitatea la max 100m. Curbele sunt foarte stranse, panta acceptabila si asfaltul f. bun. Se poate urca cu absolut orice, singura limita fiind lungimea maxima a vehiculului de 10m. Imi mentin parerea ca italienii sunt niste parteneri de trafic execrabili, f.f. rar acordand prioritate celui care urca (sunt portiuni in segmentul alpin in care pe drum nu incap 2 masini fiind nevoie si de o “mica intelegere” intre cei care se intalnesc din sensuri opuse). Dupa ultima curba (sunt 48, toate numerotate), este o rampa de unde se poate admira toata valea. La nici 100 m, am vazut, nestingherite de nimeni si 3 marmote. Este fostre haios punctul vamal cu Elvetia la 2500m altitudine.
Consultand harta (una veche Shell-2003) mi-am calculat traseul de retur pe un alt drum, de data asta nu mai era SS (strade statale) ci SP (strade provinciale) dar care ere mentionat pe harta, tot ca drum alpin (deschis intre iunie si octombrie). Putin mai prost calitativ (de, era drum judetean), desi asfaltul era bun, totusi segmentele stramte cat o masina (am vazut si limita maxima de 2.20m) erau mai lungi si mai numeroase. In zona de maxima altitudine am verificat pe GPS altitudinea. Cu aceasta ocazie am aflat ca ma aflam in Pasul Gavio, al doilea ca altitudine maxima din Italia dupa Stelvio.
In concluzie:
1. Daca treceti prin Stelvio, din nord spre sud, va sfatuiesc sa nu ratati Pasul Gavio, inseamna doar 3 ore in plus.
2. Desi Trasfagasanul este un traseu fabulos in segmentul alpin, nu se compara cu Stelvio. Nu l-am inteles pe Clarkson. Stelvio mi se pare mult mai spectaculos. Oricum, cu emisiunea lui, ne-a facut o publicitate imensa, mai multa decat toate campaniile astea cu “land of choice” sau “carpathian garden”. Daca cititi forumurile dedicate Pasului Stelvio, veti remarca faptul ca foarte multi abia asteptau sa mearga pe Trasfagarasan
A, uitam! Bucuresti-Plitvice-Dubronik-Badolino-Stelvio-Postojna-Belgrad-Bucuresti = 4500 km, consum global (CB) 10,2%, 90% pe autostrazi cu 150-160km/h.

This post has been edited by cezarm: Aug 28 2010, 03:27 PM

Felicitari !
Merci pentru descriere si poze.

In week-end am reusit, intr-un grup mai mare, sa facem un traseu montan de nota 11: “Vaideeni - Curmatura Oltetului – Ciunget – Strategica – Transalpina” (map.jpg). Masinile au fost: Subaru Outback, Subaru Forester (sorinrtudosie), Audi Allroad 2003, Freelander 2000 si … Dacia Diesel 4x4 “papuc”. Prietenul cu papucul mai facuse traseul in urma cu o luna si ne-a provocat sa-l facem si noi. Sincer, eu deja eram “intaratat” de watcher (multumesc inca odata pentru track si pentru informatii).
Ziua I
Am plecat sambata, nu chiar asa de dimineata, din Vaideeni. In primii 2-3 kilometri, aspectul este de drum forestier suspect de bun (cu rigole, maluri consolidate, parapeti, etc.) – I_11_02, I_11_13, I_11_15 – pentru ca ulterior sa se transforme in drum de pamant cu tot ce trebuie: sleauri, gropi, sol alunecos (argila), si ceva noroaie, unele chiar consistente – I_11_28, I_11_36, I_11_59, I_12_08, I_12_32, I_12_53.
Incet, incet, ajungem in golul alpin, unde vom ramane aproape 3 ore. Traseul are tot ce vrei: privelisti, drum cu ceva probleme (asa cat sa te distrezi), multiple posibilitati de ratacire (I_13_07, I_13_08, I_13_15, I_13_36, I_13_45, I_13_46, I_14_04, I_14_20, I_14_24, I_15_02, I_15_05). Apropo de posibilitatile de ratacire urmariti imaginile I_14_20 si I_14_51 si va veti convinge cat de usor poti sa”o furi”.
Vremea a fost acceptabila spre buna: nori de mare inaltime, nu am vazut nici macar o picatura de ploaie. In zona nu mai plouase de cca 2 zile asa incat noraiele erau sporadice, asa cat sa te distrezi putin. Doar in zona varfului Nedeia am prins ceva nori, dar fara sa fure prea mult din privelisti: I_14_38, I_14_45, I_14_46.
Pe traseu intalnesti tot felul de vehicule, de la off roadere “preparate” - I_13_27, pana la Dacia 1300 sau Oltcit - I_13_51 (este chiar haios ca, dupa ce ti-ai aratat “muschii” de 4x4 sa vezi asa ceva acolo! Este imposibil sa nu te intrebi cum draq au ajuns aia asa sus?).
Este spectaculos, la un moment dat pe stanga vedeam releul de la Ranca: I_15_00, I_15_00_zoom si pe dreapta “drumul strategic” I_15_19.
In final, dupa o coborare mai “interesanta” pe bolovani (I_15_35), ajungem in Curmatura Oltetului (I_15_40, I_15_43) de unde am continuat pe forestier pana la Lacul Petrimanu si Ciunget si ulterior la una din pensiunile cocotate pe deal in zona. De acolo se vedea perfect drumul strategic in segmentul de pe “Chica Lupului” (I_18_10).
Seara , pe langa planurile pentru ziua de duminica, am facut si o analiza si rasanaliza a imaginilor foto si filmate in cusrul zilei (I_19_50).
Pentru partea a doua voi face o postare separata, nu ca asa este mai interesant, dar cu greu am putut selecta doar anumite fotografii. Si asa cred ca sunt destul de multe si se dilueaza din mesaj, dar sa zicem ca merita efortul de a le vedea.
Aa, dar mai are si sorintudosie un cuvant greu de spus.

Ziua II
Cum tot eram prin preajma, nu am rezistat tentatiei de a ne catara pe drumul strategic. Intreband prin zona, am aflat ca drumul a fost construit in 1916 cu prizonieri de razboi (evident ca DN7A nu exista pe atunci).
Pe la 10 dimineata am refacut jonctiunea si cu prietenii cu papucul (minitehnicus). Fotografia II_09_58 este facuta la intersectia drumului de acces din Ciunget spre pensiunea Luminita cu cel spre Cabana Plaiul Poienii. Spre cabana drumul este un forestier bun care poate fi facut lejer cu orice tip de masina. La fiecare intersectie care apare pe parcurs, trebuie sa alegem drumul din dreapta pentru a nu ne rataci (II_10_22). Cam in 30 de minute de mers lejer se ajunge la Plaiul Poienii (II_10_34).
Strategica, fata de anul trecut mi s-a parut mai degradata in partea de gol alpin, in unele locuri chiar trebuind sa fim foarte atenti: II_11_46, II_12_10.
In partea de gol alpin realizam pentru a nu stiu a cata oara ca muntele are maretia lui: II_11_03, II_11_22, II_11_39, II_11_40, II_11_54.
Cu aceasta ocazie avem si o imagine inedita a drumului facut in ziua precedenta: II_11_38, II_12_24, dar si a transalpinei in zona Muntinu II_13_08.
Am mers destul de alert si dupa 3 ore eram deja in Saua Stefanu la intersectia cu DN 67C (II_13_27).
Am continuat pe DN67C pana la Ranca. Zapada cazuta se cam topise II_13_41, II_14_14, ramanand niste noroaie consistente. Mari probleme erau pe urcarea din Pasul Muntinu unde Sorin la si ajutat pe un nene cu un Kalos sa iasa din ….
Ca impresie generala, eu cu Outback-ul am luat “premiul de cel mai spectaculos participant” in vreo 2 locuri am aruncat cu pietre in toate partile, am ramas in 3 si chiar 2 roti de nenumarate ori. In alte doua locuri chiar am avut nevoie si de putin “span” ca sa pot urca. De fapt, dintre toti eu eram cem mai putin adaptat dar am facut fata fara sa ating niciodata masina pe dedesubt, fara sa fie nevoie sa fiu impins si fara sa imput ambreiajul. Sorin cu Foresterul si minitehnicus cu papucul s-au cam plictisit tot drumul. Am ramas placut surprins de Freelander (1,8l benzina dar cu ceva asistenta electronica la urcare si coborare). De Allroad nu mai zic nimic, desi avem dimensiuni similare de offroad s-a vazut diferenta data de cuplul dieselului si garda la sol care se poate ridica pana la 24 cm.
Inca odata ii multumesc lui watcher pentru sensibilizare si lui minitehnicus pentru ajutorul din ziua precedenta: nu odata am fost in pericol de a o lua pe un drum gresit.
Desi am o masina cu reputatia de gurmanda, cu un plin facut la Rm. Valcea am facut tot traseul montan (aici am avut o medie de 14-14,5%) dar am ajuns lejer si pana in Bucuresti: II_19_44. Jos palaria pentru OBK: am facut mai mult decat onorabil un superb traseu montan si 4 ore mai tarziu, mi-am permis sa si gonesc pe autostrada cu 180-190 fara nici macar o problema. Cand ma gandesc ca au renuntat la reductor la modelul nou…

Multumim frumos, Te cam apuca dorul de duca citind mesajele de mai sus.