Am sa citez un pasaj despre nesimtirea din Romania.Merita sa aveti rabdarea sa-l cititi !

,,Astazi am ales sa dau glas unui manifest. Pret de cateva cuvinte, voi fi un personaj pe care il intalnim in toate colturile vietii noastre. Si voi recunoaste, cu mana pe inima:

Ca sunt un nesimtit. Unul obisnuit.

Si va scriu aceste randuri pentru ca sunt ingrijorat. Romanii s-au obisnit cu nesimtirea. Trebuie facut ceva pana nu e prea tarziu. Eu merit tratament special. Stiu asta de cand m-am nascut.

Nici macar nu mai trebuie sa ma prezint. Nu ma recunoasteti? Sunt vecinul de sus care rascheteaza parchetul la cinci dimineata. Sunt soferul din spate care claxoneaza la stop. Sau avocatul partii adverse, prea plin de el ca sa mai respecte un nimic numit “buna cuviinta”. Ori functionarul public intors pe dos de privirea dumneavoastra. Seful, partenerul de viata, necunoscutul de pe strada.

Sigur va aduceti aminte de mine. Nu sunt un om obisnuit. In multe zile, prefer sa nu ma amestec cu restul ciudatilor de care ma lovesc la lift. Atunci, ma gasiti in birouri de lux, in masini luxoase, in institutii publice de rang inalt. Atunci ma simt important.

Alterori, nu am ce face si trebuie sa ii reprezint pe altii. Sa spunem ca le sunt avocat. Unul special, din miile de avocati care n-au ales sa fie ca mine. Eu traiesc pentru dictonul ca in justitie nu ne luptam cu flori. Ma imbat in fiecare dimineata in parfumul gloriei mele si aleg sa fiu cinstit. Aleg sa nu am scrupule si sa ma granguresc pe langa ceilalti. Sunt avocatul antiglont.

Cand ma simt plictisit, sparg seminte. Ma asez linistit la geam si scuip jos. Plictiseala ma determina intotdeauna sa fiu inventiv. Eu am inventat trasul la tinta cu coji de seminte. Eu am adus la moda tratamentul injositor pentru angajatii mei. Am fost primul care s-a gandit sa isi intampine clientii care intra cu o mutra acra. Mi-am stors creierii si am asociat unele legi cu regulamentul intern de la srl-ul meu.

Nu am culoare politica pentru ca ma regasesc in orice colt al lumii romanesti. Nu am rasa si nici nationalitate. As putea fi la fel de bine si cetatean strain, aplatizat de societatea romaneasca. Va zambesc ironic de la televizor, din prima pagina a ziarelor, din tribuna unui for de autoritate. Va calific atunci cand mi se pare ca nu ma aude nimeni si refuz sa-mi recunosc vorbele daca le vad scrise undeva. Am atatea idei...

Acum imi dau seama ca traiesc de prea multa vreme si m-am plictisit sa va dau reguli de urmat. Cand am spus ca scopul scuza mijloacele, m-am referit la mine. Ar trebui sa imi dati drept de autor pe regula asta.

Traiesc din furia dumneavoastra. Infloresc atunci cand va stric ziua. Am insomnii de placere cand va ganditi la creatiile mele.

Si acum, dintr-o data, toata munca mea de sute de ani e aproape distrusa de atitudinea oamenilor din jur. De ce nu reationeaza la calitatile mele? De ce nu se plang, de ce ma aleg in continuare, de ce ma citesc si ma privesc la televizor, de ce ma privesc cu indulgenta si trec linistiti pe langa mine, pe strada?

A devenit Romania imuna la nesimtire? Nu vreau sa emigrez. Personajele ca mine isi trag seva din specificul national al unui popor. Nu pot sa intrupez cu aceeasi glorie un nesimtit danez sau unul francez. Nu ma pricep la asta.

Mi-e groaza sa cred ca voi fi obligat sa ma reprofilez. Asa ca, donati-mi putin din timpul dumneavoastra si ajutati-ma sa imi mentin statutul social.

Ganditi-va la ce v-am spus. Aveti doar de castigat.

Asa ar putea glasui un personajul nostru daca l-ar intreba cineva ce are pe suflet. Noroc insa ca nu-l intreaba multa lume. Pentru ca universul functioneaza dupa regula compensatiei absolute: faptele monstruoase creeaza adesea doar monstri.

Multi oameni se plang de nesimtirea celor din jur. Si mai multi, se enerveaza ori de cate ori dau nas in nas cu un nesimtit. Si eu fac asta. Si eu ma enervez si uneori imi pierd zile intregi incercand sa-i inteleg pe ceilalti.

Extrapoland un proverb chinezesc, am inteles in ultima vreme ca oamenii de calitate se judeca nu dupa faptele proprii, ci dupa numarul celor care ii invidiaza. Nesimtirea e adesea un mod de a masca incertitudinea, invidia sau lipsa inteligentei.

Nesimtirea e o calitate pentru unii. Sa-i trecem cu vederea. Sa privim nesimtirea ca pe o gluma buna''

inseamna ca romania e plina de glumeti...

Si de oameni de calitate.....

@Bodi: 'In al doilea rand oamenii: deschisi, prietenosi'

Parerea mea este absolut opusa acestei idei. Eu cred ca asta-i inca una din parerile alea preconcepute, bagate noua in cap de cand era copii.
Pe naiba suntem deschisi, pe naiba suntem prietenosi. Suntem slugarnici, ospitalieri de circumstanta, prefacuti la culme si dornici de a lasa o impresie buna musafirilor.
Pe mine nu ma intereseaza ce frumos am decorat Pta Victoriei cand au venit cu sommet-ul ca sa dam bine in poza, pe mine ma intereseaza gropile in care-mi rup masina, nesimtitii ordinari care se baga in intersectie atunci cand e clar ca nu mai e loc, golanii care arunca gunoaie din masina, magarii care imi blocheaza masina si nu sunt capabili sa-si ceara scuze samd. Si cand reprosez asta cuiva, o fac din postura omului care a invatat sa nu mai procedeze asa. Daca eu pot sa invat, altii de ce nu pot?

Sint de acord, adica romanii au si bune, dar numai deschisi si prietenosi nu sint. A, prietenii mei da, cu mine, nu cu altii, si aia nu sint exponentii tuturor romanilor.
Mult mai deschisi si prietenosi sint americanii, desi si aici ar fi de discutat ce si cum.

Eu nu am facut sa repet ce mi-au spus altii. Poate au ei probleme psihice...
Am cunoscut americani prietenosi...astfel mi-am explicat necesitatea Prozacului.

Chiar si din punctul lor de vedere, e o gresala de perceptie.
Dupa cum spuneam, n-ar trebui sa confunde prefacatoria si slugarnicia cu ospitalitatea si sinceritatea.

PROFESIUNEA MEA, SICTIRUL
Autor: JULIUS CONSTANTINESCU

Functionarele de la ghisee sunt acre. Lucreaza cu publicul, care pune
intrebari tampite. Sunt niste martire, termina programul cu nervii
zdrente.
Functionarul de birou e si el nemultumit. Ori n-are aer conditionat, ori
il trage curentul. Prea mult de munca si prea multa rutina. N-are nici
un chef de lucru. Daca ar face altceva, ar fi altfel.
Muncitorul sta la umbra. Nu se poate lucra pe caldura asta. Spre seara,
cand caldura se mai ostoieste, e prea obosit. In plus, a si baut cinci
beri.
Pe distribuitor il deranjeaza traficul. E imposibil sa alergi prin
oras, la cum se circula. Daca i-au dat de la firma un Matiz, ar fi
lucrat mai bine pe Renault. Daca i-au dat o Skoda Octavia, ar fi
preferat un Tico.
Ziaristul face prea mult teren pentru salariul pe care-l ia. La banii
astia, ar trebui sa scrie un text venit pe o agentie de presa, sa stea
vreo doua ore pe messenger si s-o intinda acasa.
Economistul castiga mai mult, dar nu merita. La cat lucreaza, ar trebui
sa-si permita o vacanta la Monte Carlo, o cabanuta la Bran si un BMW.
Taximetristul merge degeaba. Ca sa-i renteze, ar trebui sa aiba 30.000
de lei pe kilometru. Din nefericire, clientii sunt de proasta calitate,
n-ar plati atat.
Profesorul e scarbit de sistemul de invatamant. Salariul e mic si copiii
sunt prosti. In plus, sunt si mai bine imbracati ca el. Sa le ia ta-su
meditator.
Politistul lucreaza cu toate scursorile. Or, politistul e un tip finut,
educat. Il deranjeaza.
Ofiterul de armata stie ca un coleg de-al lui din NATO castiga mii de
euro pe luna. Stresul in armata e mare.
Probabil ca, in Romania, nici macar presedintele nu e multumit de slujba
sa. In fond, in loc sa fie presedinte intr-o tara puternica, conduce un
popor de cacat ...

Mi-a zgariat un dobitoc masina cu cheia pe partea stanga cu o zi inainte sa merg cu ea la service sa vopsesc partea dreapta (lovita in parcare) :bash:
@Mircea: ma iei si pe mine cand pleci?

Cuvant inainte: imi cer scuze pt limbaj, dar nu merita sa-l ponderez. Daca cineva crede ca nu respect regulile, il rog sa-mi spuna sau sa il editeze.

Voi incepe povestea cu partea de final: celor de la Porsche Romania le urez numai pe partea economica, cat pot duce ei si ceva pe deasupra, ai dracu sa fiti de parliti ordinari, veniti cu ultima inundatie pe Dambovita, cercopiteci mizerabili, neamu vostru al dracu de vacari penali si nespalati. Asaaa....

Si acum povestioara: aseara ajung acasa, pe Aleea Circului. La Circ, mare eveniment mare, lansare Skoda Roomster kkt pe tava, plin de masini toate cu nr PBN si PBR si alte P-uri. Toti cercopitecii ordinari, in loc sa-si miste mizeria de corp cinci minute pe jos, au parcat direct pe spatiul verde, intre copaci, pe iarba, pe namol, pe ce se putea. Arta, tata!

Si cum am prins vreo 2 care de-abia isi urcau masinile pe bucata aia de iarba dintre strada si alee, le zic si eu cat se poate de amabil ca ala e spatiu verde, nu batatura plina de gainat de la tara, aia de unde au coborat spre orasul asta. Se uitau la mine ca la festivalul filmului cambodgian interbelic, nu pricepeau nici in ruptul capului care e problema.

Sunat 112, facut legatura la politie, spus problema, promis ca vin sa verifice. Naiba stie ce s-a mai intamplat.

In incheiere, inca o data pe partea economica va doresc totul, de-ati ajunge toti unde va e locul, ca aici e oras, ma

oameni buni, as vrea si eu sa stiu unde e mai bine de plecat SUA, Australia sau Canada

Din cite stiu, in Australia e cel mai bine deocamdata (in general vorbind).
Tocmai mi-a confirmat si mie boss-ul in seara asta ca in ianuarie pornim procesul pt H1-B, asa ca din toamna sper sa dau de o viata mai buna. Motivele le stiti cu totii, au fost enuntate in fel si chip pe aici.

H-1b e viza de lucru in USA pe domenii considerate de inalta calificare... intamplator e viza pe care sunt inca si io.



depinde de domeniul in care esti pregatit... oricum oricare e o alegere buna...

daca a trecut cineva de curand prin procesul de emigrare catre aussie il rog sa ne impartaseasca din experienta sa (costuri/durata procesare acte, posibilitati/cerinte angajare, detalii survival jobs, putere de cumparare).
multam fain

da chiar e cineva aussie pe aici?

In ce sens e CEL mai bine. Ne poti da niste detalii.

Adica:
- Nevasta are drept de munca si ea. Eu cu H1-B o sa trebuiasca sa tin toata familia, pt ca nevasta, desi super-calificata, nu o sa poata lucra pina nu o sa gaseasca si ea un sponsor pt. H1-B.
- Calea spre cetatenie e mult mai usoara
- In general poti ajunge mult mai usor in AU decit in US. Si in Canada e relativ usor, dar joburile se gasesc mai greu decit in AU.
- Potrivit studiilor din ultimii ani, AU e deasupra CA ca si calitate a vietii.
- In AU ai nevoie de bani ceva mai putini decit in CA, la acelasi nivel de trai.
- In AU e un boom economic in ultimii ani, si chiar fac recrutari agresive pt a-si putea sustine cresterea.
- Mai sint si altele, care nu-mi trec acum prin cap. Insa sunt destule forumuri pe care se discuta pe tema imigrarii.
AU si CA au fost optiuni cercetate de mine, in eventualitatea ca H1-B nu s-ar concretiza.

daca tu ai H1b ea va avea H1d fara drept de munca. nevasta-mea a fost in aceeasi situatie dar a intrat la un doctorat care o sponsorizat-o pentru viza F1 ( de student).

merita redeschis subiectul mai merita sa muncim pentru javrele astea? eu vreau sa vind tot, dar tot, si sa ma car cu tot familionul de aici. catel, purcel etc. ma costa mai ieftin sa transport toata familia oriunde in lume decit sa traiesc un an in romania!!!

Ai ochit deja o destinatie?

In ultima vreme tarile cu apa calda se cam bat pentru skilled people. Un site foarte bun ca orientare generala e www.workpermit.com. Eu m-am hotarit 120%; nu am ce sa regret dupa ce am incercat in toate felurile pe aici. Am inceput procesul, actele sunt la avocata, deja am trecut de echivalarea studilor; sper ca in toamna sa uit de noroaiele de pe trotuar.

da, ma mut cit mai departe: in australia!!! oricum tata e cetatean NZ si as avea sanse...

nu ma infiaza si pe mine?