citesc pe aici si ma gandesc ca eu n-o sa apuc niciodata sa fac nici 10% din ce a povestit solmar sau BB...

La mine treaba e simpla, am fost elev eminent pana in clasa a 8-a, si intrand in acelasi liceu(cel mai bun din PH...si in top 10 pe tara), la cea mai buna clasa din judet(dupa nr de premii/participari la olimpiadele nationale), ma stiau profesorii si am avut un liceu foarte usor. Practic au fost 4 ani in care fara sa fac nimic am terminat cu o medie binisor peste 9, totul datorita reputatiei de "tocilar" dobandita in anii de generala. La sf clasei a 12-a am tras din greu sa nu ma fac de ras la bac...si mi-a iesit. Am invatat in 2 saptamani ce altii au invatat si repetat de vreo 3 ori pe parcursul anului...

O singura multumire am, am o eficienta a muncii extrem de ridicata

Facultatea e in curs de desfasurare, dar nu are nici 1% din farmecul povestirilor voastre, nu cred ca voi avea mare lucru de povestit la sf ei. Faptul ca facultatea nu e singura mea activitate probabil o va transforma intr-o perioada banala. Asta e...macar am alte lucruri frumoase de povestit

Prima afacere cu bere ...
se petrecea pe la jumatatea lunii decembrie. Proiectul a demarat in asociere cu Jair, axa de bridge, care s-a retras pe parcurs dar urma sa ne reasociem de la al doilea transport. Nu aveam experienta drumului la Bucuresti asa ca am ales o varianta locala adica cu bere la jumate, unde trebuia sa avem grija sa recuperam sticlele (2 lei bucata).

Afacerea a avut o karma proasta de la bun inceput - era iarna, era inainte de sarbatori, erau sticle de jumatate nu de litru - nu era spornic la bani, profitul era mai mic decat la berea la litru unde la o bere castigai inca una. Eram boboci, nu ne stia lumea (de fapt lumea ne stia foarte bine, am avut grija de asta) adica nu figuram pe traseele oficiale ale distribuitorilor de alcool - nu eram acreditati. Totusi ne asumam riscurile si purcedem sa cumparam 40 de sticle de bere, ocazie cu care ne-am rupt mainile si spinarile.

Ce calcule ne facusem? Luam 40 din care bem si noi 10, ramanem cu 30 si cu un profit de 3.5 lei/sticla asta inseamna 105 lei. La al doilea drum din profit luam un rucsac, la inca doua drumuri (drumul si saptamana) mai luam un rucsac. Dupa ce luam rucsacele schimbam furnizorul si luam de la Bucuresti de unde profitul este dublu. Asadar in 2 luni de zile ar trebui sa fim in stare sa demaram engross. Ce mai, plan de vanzari, plan de afaceri... la rata de profit la care claculam noi cam in doi ani ne luam masina, aveam angajati...

In realitate cam putini bani, cam mare efortul. Nu-i nimic.. ca sa fii bogat trebuie sa incepi de jos. Ulterior am aflat ca se vindea mult mai greu asta la jumate, lumea prefera la litru.

Ajungem in camera, le aranjam frumos, ne apucam sa punem afise cu vindem bere si deschidem si noi cate-o bere ca meritam. Am muncit pentru ele. Trece dupa-amiaza, nici un client. Se face seara, vanzari zero. Mai bem cate-o bere din portia noastra de afaceristi, dar fara tragere de inima. Ne spunem ca pe urmatoarele le platim, nu ne permitem inca luxul. Mai trece o zi, primul client ia 3 beri... si se intoarce dupa juma de ora cu una care avea gust de ulei. Inghit in sec si-o schimb, dobitoc care sunt si care nu e atent sa cumpere doar sticle verzi ca in alea maro se mai vindea si ulei.... Merg cu ocazia asta sa fac o inspectie si descopar ca majoritea sticlelor sunt maro, doar vreo treime verzi, plus alea deja baute. De ce dracu n-am baut maro? Vine seara, inca doi clienti, mai dispar 5-6 beri. Stau cu frica, daca se intorc. Nu se intorc. Da daca nu aduc sticlele goale inapoi? Baga-mi-as! De ce n-am cerut garantie? Daca cer sigur n-au si nu mai cumpara de la mine... mai bine tac.

Am hotarat - de azi consumul propriu doar din sticle maro! Cele verzi doar pentru clienti! Hai sa deschid una.... Sa-mi bag picioarele care n-ai spalat sticla si mortii... si sa-mi bag si sa-mi scot! Inghit in sec, sa deschid din cele bune sau sa risc inca una maro? Da-oncolo, acum pentru o bere!? Iau verde! Daaa, parca e altceva.... Merit si eu o bere!

Mai trece o zi, vine weekendul si in curand vacanta... lumea n-are chef de bere. Jair ma anunta ca pleaca acasa si-mi traseaza sarcina sa-i motivez cateva absente. Ma lasa la greu... marfa nu se vinde. Cine m-a pus sa cumpar bere? Trebuia sa iau tarie, nu bere. Ce dracu, e iarna nu vara! Mai trec doua trei zile, macar sa-mi scot banii. Scad pretul.... schimb afisele....nimic. Dobitoc, cu litere mari. Ce nu puteam sa tin banii in buzunar? Banii se castiga greu, prin munca si stiam asta, n-am stofa de afacerist.... Vin oltenii in vizita, ma cheama sa bem un zaibar. Nu vreti o bere? Cum dracu sa le spui sa cumpere berea de la tine? Ei te-au invitat la vin, ce baieti de treaba... ce dilema!? Uite au pus si niste sunca la bataie, ceapa... La naiba, ma duc sa aduc niste bere. Li se falfaie de bere. Le-o fac cadou, da sa-mi dati inapoi sticlele goale! Tot li se falfaie, mult mai bun e vinul lor.... Si uite asa am ramas cu berile nevandute. Pierdere vreo 200 de lei. Daca vand sticlele mai recuperez vreo cateva zeci. Hotarat lucru nu sunt bun de comerciant....

Am plecat si eu acasa, cand m-am intors Jair era deja venit, bantuia prin camin. Vai ce pofta mi-e de bere! Sigur ramasesera vreo 12. Hai sa deschid una pana vine asta inapoi .... bleah, stricata. Mai deschid una... la fel! Gata am iesit definitv din comertul cu bere! Si asa a fost o buna bucata de vreme....

Bai uitasem cu sticlele alea maro. Noi luam Gambrinus, era un depozit la gara Basarab pe vremea aia. Le caram cu rucsacul pe jos, te cocosau pana in regie. Ness cumparam din Romexpo, pe vremea aia era un mare en gross acolo.

ca veni vorba de afaceri prin camine.

eu eram contrabandist nene.
treceam vama pe la ungheni si aduceam intre 5 si 10 cartuse de tigari.
m-au si prins o data si mi le-au confiscat pe toate.
cum faceam?
imi luam ciorapi de dama, blugi largi si imi infasuram picioarele in pachete de tigaripe care le prindeam cu scoci si apoi trageam ciorapii pe mine pt eventualitatea in care s-ar rupe scociul.
asa faceam si la brate si la torace. nu era problema, ca eu eram slab adica vreo 70 kg la 184 inaltime.
sa zic ca incepusera sa ma cunoasca vamesii si incepuse sa fie din ce in ce mai greu sa trec vama in calitate de student si nu de contrabandist si ca atare, am inceput sa dau spagi. maruntis, pt cat de gainar eram eu.

dar cum naiba mi-a venit in minte treaba cu tigarile?
in vara dintre anul 1 si 2 am fost in republica moldova intr-un fel de expeditie ce se numea: "colaborarea transfrontaliera, probleme ecologice in lunca prutului".
autocarul cu studenti de la geografie si geologie atat din iasi cat si din chisinau, a mers in toata lunca prutului cand pe partea dreapta , cand pe cea stanga.
cand am intrat in romania, o parte din colegi si-au luat tigari dar eu mai aveam ceva maruntis si am cumparat 3 cartuse de tigari pall mall pe care am scos un profit de aprox 40% din suma investita insa abia in toamna cand a inceput scoala.
vazand ca banii se castiga usor, m-am apucat de afaceri.

a fost si o faza funny cand am vandut cele 3 cartuse de tigari in toamna imediat cum am intrat in anul doi.

abia ce mi-am lasat bagajele in camera si m-am pus sa lipesc anunturi cu "VAND TIGARI".

la cateva minute eram la baie ma spalam pe maini si studentii vorbeau pe acolo ca abia a inceput lumea sa se cazeze si au si inceput afacerile.
doar anul 2 si 3 am facut treaba asta.

Luam din coltul garii de nord, stateam la coada juma de ora fara discutie, umpleam rucsacele sau portbagajul la masina si valea inapoi la camin. Cu trenul si ruccsacul chiar ca te cocosai.. erau unii care o faceau in dusmanie. Nu mai tin minte cate sticle incapeau la rucsac (pe la 25-28) la carca dar auzeam din cand in cand - baaa, a venit ala cu 35 de sticle si chiar ca te cruceai. Mai pierdeai trenul, mai fugeai de nas... nu era tocmai o chestie placuta. Era mai bine sa mergi cu rucsacul toamna/iarna cand te imbracai mai bine si nu te taiau bretelele alea pe umeri... ramaneai cu niste vanatai nasoale dupa o zi de drumetie utilitara...

Cu timpul s-a dovedit ca vanzarea de bere nu era o activitate profitabila, mai ales pentru o camera de betivi. Era mai degraba un sport... o faceam rar si de placere. Preferam sa fim consumatori, prea multe raspunderi ca vanzator. Am fost de 2 sau 3 ori cu masina la Bucuresti. Preferam alte activitati mai putin solicitante fizic. La o pereche de blugi puteai sa castigi 3-400 de lei. La un bax de Carpati (325) pe care-l vindeai intr-o luna iti scoteai tigarile moca si aveai si un mic profit. La deodorante, cafea, tigari (Assos, Kent cu castel) iar aveai volum mic si profit mare...

Pe deasupra era mai misto sa iesi cu prietenii in oras la bere la 2-3 halbe. Cel mai placut moment a fost cand ne-a platit un tip consumatia (nu stiu vreo 5-6 beri) fusese si el student si s-a bagat in vorba cu noi sa mai intrebe de cate un profesor sau asistent.

Altcum faceam gasca mare si mergeam la Umbrelute sau dupa ce intrasem in lotul olimpic de betivi ai facultatii la buturugi in gara... sau la lacto-vegetarian in oras si prin multe alte locuri. La lacto am inventat sintagma "semi-alcoolico-vegetarian" cand am jucat prima leapsa pe pisare. Cine se ducea primul sa se usureze platea toata consumatia de pana atunci.Era placut pana la berea 4 cand comesenii incepeau sa se foiasca, sa transpire... sa fumeze si odata sarea unul in picioare ca un briceag cu arc: Fratilor, eu nu mai pot! Imi bag picioarele, platesc, dar ma pis pe mine, faceti loc.... si dupa ce se ridica primul se golea treptat masa cu directia buda sa facem loc pentru inca cateva beri. Se juca cu locuri limitate, nu mai multi de 5, 6 insi. (sa platesti 30 de beri nu era tocmai de colo desi in fapt cotizam toti nu-l lasam pe ghinionist sa plateasca tot decat daca aveam ceva cu el si eram intelesi dinainte)

intr-un fel era periculos cu anunturile. pe vremea lui ceasca riscai sa te trezesti cu militia la usa. tipu care avea monopolul la blugi era fost coleg de liceu cu mine si nu tinea niciodata marfa in camera. poate o pereche sau doua despre care oricand spuneai ca-s ale tale. si a avut cateva controale, daca-l prindeau risca eliminarea din camin/facultate... nu te jucai.

si cu berea, astia care vindeau erau in anii terminali de obicei si lumea stia unde sa se duca sa cumpere bere fara sa scrie vreun anunt pe undeva. militienii aveau si ei partea lor ca sa-i lase in pace. de pilda era unu in camin, vechitura... vindea orice, inclusiv ac si ata, dar daca cumparai un pachet de carpati de la el inainte sa iei pe usa te ruga sa-i dai si lui o tigare.

alta gaselnita era cu creioanele mecanice, luam de la straini, daca aveai colegi straini te invarteai sa cumperi mai ieftin. la fel cu calculatoarele stiintifice - eu am dat 1100 de lei pe un privileg, o gramada de bani pe vremea aia. si erai nevoit sa-ti cumperi ceva de calitate nu o gioarsa ca sa nu dai buleala la rezistenta sau mai stiu eu la ce materie.

dupa '89 nu te mai cauta nimeni, puteai sa faci aproape orice afacere. politistii aveau altele pe cap. eu am dat video in camera aproape un an de zile (cum sa nu repeti anul). noaptea ne uitam la filme, ziua dormeam. inchiriasem videoul de la un tip, tot el aducea si casetele video. il plateam lunar. am inteles ca avea vreo 10 aparate inchiriate prin oras si saptamanal culegea banii si rula casetele...

cand am terminat facultatea privilegul ala avea doar valoarea sentimentala... nu se merita sa-l vinzi pentru 50-100 de lei vechi (in '93 erau deja zecile de mii de lei, o daciei costa vreo 300.000 lei)... it served me well!

rog un moderator sa uneasca ultimele posturi. merci

Tot studenteasca: "lama e animalul ala de alearga cu viteza sunetului?". Am terminat seara in mod onorabil (ca hormonii nu stiu carte), iar a doua zi am inchis topicul.
Partea penala este ca si in ziua de azi prietenii din perioada aia pomenesc momentul ala, de fata cu a mea pereche, dupa care tot ei completeaza: "nu avea cum sa stie toate literele, dat fiind ca o dotase Dumnezeu la alte capitole"...

Unele nu sunt dotate nicaieri... una a intrebat la un moment dat daca siliconul e SPRAY-ul care mareste sanii Vazuse probabil unul pentru plasticele de masina.

Am avut printre colegi si specialisti foarte tari in copiat. Unul din ei copia din curs inclusiv numerotarea ecuatiilor.... incepea cu ecuatia 3.4.6, 3.4.7, etc.
Altul a dat pagina gresit la copiat si a sarit direct de la ecuatia 8 la ecuatia 20. No problemo, iar profu' (unu' naiv care vedea numai bunatatea in oameni si dadea bani traficantilor moldoveni sa nu moara de foame) l-a acuzat parinteste ca a invatat mecanic, de parca mecanica fluidelor rimeaza ca Luceafarul si poti sari 3 strofe fara sa iti dai seama Asta e mare sef acum pe la o societate de constructii. Pana si numele si-l copia din buletin.

Am mai avut un coleg simpatic, singurul care in anul 1 avea masina... si una bengoasa, Dacie cu motor de 1.6 Scria ca la clasa a 3-a, foarte caligrafic... insa cu mult mai multe greseli de gramatica. Era bataie sa copiezi cursurile de la el, una pentru ca se intelegea usor scrisul, si a doua pentru ca era superdistractiv, descopereai la fiecare rand noi reguli de gramatica.
Xeroxul era pentru chiaburi si traficantii de bere.

nu mi-a placut sa copiez, nu zic ca n-am facut-o. mi-era rusine sa mi se spuna ca am copiat. nu-mi era rusine sa fac altele mai gogonate dar sa-mi spuna ca am copiat era pacat capital pentru mine. preferam sa invat mult, putin dar sa merg pe picioarele mele... aveam si bulan cateodata. culmea e ca am luat 10 la un examen d'asta la care n-am invatat, un nene senator care era grabit, a trecut pe toata lumea.

sa fac copiute mi se parea cea mai mare pierdere de timp. depuneai acelasi efort si timp buchisind la ele, poate si mai mult, te si chiorai si practic faceai acelasi lucru daca invatai.

cel mai tare a fost un examen la care-am invatat doar o noapte de vara si l-am luat, am picat pe subiecte. invatam la dublu cu un prieten si aveam doua gagici de la centrul de calcul (venite la specializare) care ne ingrijeau - sandviciuri, ceai, cafea, tutun, masaje.. pe la 3-4 dimineata ne-am culcat. m-am dus dimineata la examen varza de obosit si l-am luat.

am picat la unul (l-am luat in re-uri fara probleme). dupa ce i-a trecut nota in carnet unei colege se prinde ca asta l-a copiat (sa vezi ce circ a facut gagica in camin ca i-a stricat asta media, luase 7) ii cazusera copiutele si le-a gasit profu pe jos. s-a enervat asta pe toti care mai erau in clasa iar eu am nimerit in primul lot - 4 din voleu!


Raspuns: Nuu draga, ala e ghepardul!


Tudor, tu nu simti asa putina ura in vocabularul lui JK la adresa "traficantilor" de bere. Traficant=chiabur! Asta ne trimite DNA-ul acasa!

Ma, cum ziceam la mine se invatasera astia de la DNA-ul regiei. Aveau si bere, aveau si tigari, daca erau mai necunoscuti luau si ceva maruntis. Bineinteles ca faceau rondul pe la toate caminele si colectau de la toti. In functie de cat de tare erai in gura se mai si confiscau produse. Noi nu aveam probleme de-astea ca eram baieti salon si ne intelegeam cu organu' de ziceai ca suntem frati.

Cand ma adun putin va bag o povestire - doua din perioada frumoasa. Doamne Solmar ce memorie ai, eu trebuie sa ma straduiesc sa-mi amintesc toata peripetia si sunt si oleaca mai tanar ca tine.

copilarie... printr a sasea cred. iarna...
zice tatal meu sa mergem sa scoatem animalele sa bea apa de fantana si sa le plimbam (erau gestante si le face bine plimbarea).
am refuzat politicos ca ghetele mele trag apa pe undeva si cizmele de cauciuc ma strang si nu le pot lua.
pleaca dansul si peste 10 minute eram si eu si frate meu pe raul Cosustea incaltati in cizmele mamei si unele mai vechi ale tatalui.
Ideea? Desprindeam de pe mal din nisip ghetari cam de 2-3 mp grosi de aproape o palma sau mai mici si cu niste prajinute navigam pe albia raului (maxim 1 m inaltime) si urlam.. capitan de vas, nici nu auzisem noi de Base si flota inainte de revolutie. Distractia a fost maxima, aproape ca nu mai aveam ghetari (ii abandonam dupa o curba la stanga unde loveau de mal si devenea riscant sa continuam). Asa ca ajunsesem sa nu mai facem curse si sa mergem cate 2 pe un ghetar. Urlete de bucurie? putin zis... pt ca le a auzit si tatal meu care trecea cu gestantele (cred ca vaci aveam atunci) si s-a apropiat crezand ca a patit cineva ceva. Fiind profesor de mate, tipul a calculat curba unde urma sa ajungem si pana a ajuns ghetarul avea si o nuia de salcie pregatita.
Ce consiliere, explicatii sa nu faci asa ceva ca nu e bine! pe mine a pus mana (celalalt a fugit cand a pus piciorul pe mal) si a obosit putin explicandu mi duios cam care sunt zonele mai dureroase cu joarda si multumesc hainelor mai grosute.
Distractia a fost pe masura bataii.
M-am razbunat odata pe la 15 ani cand l-am lasat pe jos iarna la 3 km de casa in ajunul craciunului si am plecat cu masina spre casa.
Se intalnisera 2-3 profesori si discutau despre craciun si amestecau cu fizica fluidelor, care cum isi mai amintea din facultate (vezi Fris si Timoreva, JK poate confirma specialitatea). Faza e ca oricum tot eu conduceam dar ma saturasem de discutia lor si... se pleca in colindat in sat la noi.

Sa vezi ce goluri de memorie am. Unele chestii nici nu vreau sa mi le aduc aminte. Imi revin franturi, detalii pe masura ce scriu. Am scris despre fetele de la centrul de calcul. Printre ele si un tip din Calarasi, un machedon tare de treaba, ne-am imprietenit la catarama. Aveam un coleg (tipul cu care am invatat in tandem) tot din Calarasi si il cunostea. Fotbalist, putin afacerist, foarte bogat - de altfel chiar el mi-a spus: Bā Luţā, bā!Banii nu se fac asa de pe-o zi pe alta, noi avem bani in familie de cateva generatii. In fine, parca eram frati. Termina cursurile la centrul de calcul, ne lua pe mine si pe Oaie la restaurant, zici ca eram fratele lui. Sau bateam mingea in spatele caminului. Carlos facea cinste la toata lumea suc, prajituri, de baut... Ne intreba, Sunt prietenii vostri? E suficient!

Vine vacanta de vara si in loc sa ma duc acasa, ma opresc la Calarasi cu Oaie. Hai la Carlos... mergem la Carlos, mare bucurie cand ne vede, ne trimite la o carciumioara, ne spune sa comandam in numele lui si vine si sta cu noi. Toti chelnerii roiau pe langa noi. Mari oaspeti de seama. Peste vreo cateva ore de chefuiala cu lautari pentru fratele lui Luţā (Lucian pe macedoneste) se ridica de la masa si-mi spune Bā Luţā, bā! Voi stati aici pana ma intorc, ma duc pana acasa sa-mi schimb pantalonii! Il intreb ce-ti veni? Ce-au pantalonii? Pai mi-e rusine sa spun ca nu mai am bani la mine! Mare caracter!

Mi-am adus aminte de o tipa ce se pregatea sa dea bacu si alesese si geografia si cand a fost intrebata care sunt vecinii Romaniei a raspuns zambind sigura pe ea Franta, Italia si Germania, va da-ti seama ca atat ne-a trebuit si am inceput (sub pretextul ca vrem sa vedem cat este de pregatita pentru bac) sa-i punem tot felul de intrebari si asa am aflat ca nordul nu este punct cardinal ci doar locul de unde rasare soarele si multe altele, ii placea si alcoolul si evident ca era tinta mistourilor tot timpul, odata enervata ca toti radeam de ea ne-a replicat taios "Radeti voi dar sa stiti ca eu sunt mai frumoasa cand sunt treaza"
Dar nu doar femeile sunt artiste la gafe, am avut un coleg care se uita la telefon si vede ca are doua apeluri ratate si ranjind spune in gura mare "Hehe m-au sunat doi ratati" i-a cazut fata cand a vazut in lista ca fusese sunat de masa si nevastasa, tot el a inventat si expresia folosita o perioada in firma "stai ca ma suna telefonul"

solmar, amintirile tale merg numai bine de un film... frumoasa studentie

oana, multumesc frumos! un film e prea mult spus... si cine sa joace in rolul meu? au fost si momente rele dar nu e locul lor pe-un forum. si dintr-una in alta iar mi-am adus aminte de-o faza.

prin anul IV se insoara unul din colegii mei de camera, un oltean mandru, inalt si simpatic din Targu Jiu, fost baschetbalist, cu o colega de la alta specializare, tot constanteanca. eram 4 in camera: FB care se insoara, seful de promotie (de fapt au fost 2 sefi) care avea o nebunie dimineata la trezie (cand noi ceilalti mai aveam nevoie de doua ore de somn pe putin) deschidea geamurile ca turbatu, cotrobaia la el in dulap, punea mana pe-un deodorant si tragea un nor de spray pe el, prin camera, pe haine... iti venea sa-l bati da fugea la scoala si nu puteam sa-l prindem, te intoxica si nu mai puteai sa dormi pana nu iesea mirosul pe geam afara taman cand era somnul mai dulce.... si inca un tip din Rm Valcea - un tip hatru si linistit care se putea abtine la fumat parca in ciuda noastra. deschidea un pachet azi si peste doua luni inca mai avea tigari in el... il uram pe chestia asta.

eu in perioada aia eram in divort se poate spune ca eram destul de abatut... in fine, facem gasca mare si plecam la FB la nunta. ajungem la Tg Jiu iar pe mine si pe un alt coleg ne cazeaza peste drum de casa lui, la bloc la un prieten din copilarie. pune tovarasu asta al lui masa, n-am prea mancat dar scoate tuica si vinul si obositi de pe drum ne turtim. pe mine cand ma apuca sughitu e clar ca m-a atins filoxera. de la inot mi-am dezvoltat tehnicile de respiratie... si dupa ce ne-a imbatat bine ne trimite la culcare pe toti 3 sau 4 cati eram. ne aseaza de-a latul intr-un si ce-mi zic eu: ia sa vad cat imi tin respiratia sa-mi oxigenez plamanii si creierul cu ocazia asta, poate imi mai trec aburii de alcool. si intins pe spate cu ochii inchisi, numar in gand pana pe la vreo 60-70 apoi expir usor pe nas, mai trag odata aer in piept foarte discret, imi umplu plamanii cu aer hotarat sa rezist macar 3-4 minute si incep sa numar in gand 1, 2, 3... 123, 124... 190, 191.... Si cand eram asa calm si linistit odata ma ia gazda de-o aripa si ma zgaltaie cu putere strigand disperat:
- Baaaa, auuuzi baaaaaaaaiii, tu sa nu mori la mine-n casa!
- La care eu deschid ochii si printre dinti spun suierat 213, 214 .... sa-mi bag picioarele ... mai aveam putin si ajungeam la 300! Ce dracu te-a apucat? .... ramane asta cu ochii beliti la mine iar ceilalti in delir

Ah, xeroxul... ce cozi erau la PIM (Azazel, tu esti d-ai mei ). Trebuia sa te duci la 4km pentru xeroxul asta, mai tirziu au deschis o cosmelie si-n campusul mare, acum e afacere mare si diversificata. Nu era scump fata de timpul cistgat. In viata mea n-am copiat de mina nimic pebtru ca nu-mi inteleg scrisul, ce rost avea sa schimb un scris inteligibil pe un scris urit... ca sa nu mai spun ca timpul costa bani.
In plus xeroxul asta si micsora, trageau baietii gata mic tot cursul pe citeva foi.

Cind eram eu student berea era un semi lux. Tin minte ca am fost la un bairam cu bere prin anul 2 sau 3 la o gagica care avea si-un prieten mai bazat, era Hopfen si inca o marca in lazi. Uau, lazi de bere! In general bairamele erau cu vin la bidon (toti studentii veneau cu bidoane de 5-10l, peturi de vin sau lazi intregi de sticle in cazul celor cu pile pe la vin alcool) si vodca sau vreo tuica ceva. Berea era asa de moft, ieseai seara, dimineata sau la prinz, beai 3-4 beri cind aveai bani, le mai asortai cu doua sute de vodca daca se impunea dar nu puteai sa faci o bauta serioasa numai cu bere. Noi am inceput sa bem bere sustinut numai cind am decis ca nu se mai poate asa si trebuie sa trecem pe soft drinks daca vrem sa supravietuim studentiei.

Cind eram prin anul 3 dupa multe ore de efort am reusit sa ne cazam intr-o camera de 5 insi, intr-un apartament unde imparteam baia cu alta camera asemnatoare (10 oameni pe baie... si nu era niciodata ocupata). Camera era traditional varuita din momentul in care intrai in ea, dar din cauza multor straturi de var am decis sa-l raschetam intii cu spaclul. Asta e munca grea. Ne-am pus noi pe frecat peretii da dupa o vreme ne-a fost sete. Eram deja de vreo 24h in picioare ca trebuuia sa stai la coada la geamul cu cazari. Prin camerele din-prejur erau destui tovarasi care sarbatoreau cazarea (era mare realizare) asa ca n-a fos greu sa gasim bautura. Mai un spaclu, mai o dusca. La un moment dat am terminat tot am ajuns la niste alcool de 96%, l-am baut si p-ala.
A doua zi m-am trezi cu o durere de cap si vedeam tavanul in valuri si culori. Mai tizriu valurile si culorile s-au dovedit a fi reale, dupa o vreme devenisem foarte creativi in procesul de varuire.

In privinta afacerilor aveam un prieten care vindea broaste. Ma, rog, picioare de broasca. Le recolta din toate balitile din jurul orasului. Problema e ca avea mai multe decit se cosnumau in toate restaurantele din oras asa ca din surplus faceam mari ospete cu oale pline cu virf cu picioare de broasca pane. Bine, mai vindea el si stiuca si altele (care tot in burtile noastre ajungeau uneori) dar boasca era sfinta ca era usor de prins.

Mistoooo.. mi-ai facut pofta!

Aveam o gasca din Galati/Braila - Mosu, Pigus si cu Sache (care parca statea cu Oaie). Cu Mosu si Pigus in camera statea un tip din Baia Mare, Flavius - tatal lui mare scula la directia silvica, numai bunatati (vanaturi) aducea de haleala, iar maica-sa facea niste prajituri de ne spargea si punea nuca de cocos rasa .... wow! Mosu era calm si tacut, parca era un bancher la pensie. Pigus dormea pe burta cu picioarele flexate de la genunchi, zici ca era aeroplan motiv de mistouri, ne chemau ceilalti cand dormea sa venim sa-l vedem. Intram ca la muzeu sa nu facem zgomot ca a avea Pigus o directa de dreapta fulgeratoare.

Sache chelise in in anul 3, imbatranise brusc, zici ca avea pe putin 50 de ani, avea un nas rosu, era coleric asa de 8-9 pe scala Richter, odata te trezeai ca-l apuca furtuna, se monta usor de tot de la o vreme. Mosu era imperturbabil si intr-o zi dupa o serie de zile de foame crunta... ne cheama Sache la masa. Toata ziua a fost la vanatoare ... de melci. Ii oparise in otet, facuse rost de-un borcan de mustar si hai sa rontaim melci. Cingo cu gust de pamant si aroma de otet... dar in lipsa de altceva buni si aia!

in anul 3 am reusit iarna sa mi iau teoria la materia "teoria sistemelor" cu unul dintre cei mai exigenti profesori (T.L. Dragomir)
Problemele le am picat cu brio si in presesiunea dupa Paste cand eu eram prin Germania cu ISWI a dat oribil de usor la probleme (aplicatii).
Cu tupeu la sfarsitul sesiunii, citind doar ceva teorie si facand ceva probleme m am dus iar.
La iesire abordez pe profesor explicandu i ca daca are bunavointa sa si dea cu parerea daca voi promova aplicatiile dansul raspunde ca NU.
Asa ca am ajuns doar cu teoria de T.S. In toamna.
La 3 sept, spre disperarea parintilor plecam iar in TM sa iau aer de oras in piept. Merg cu raposatul meu var si stand pe la caminul 11 in fata ne am cunoscut cu 2 fete venite la admintere parca. Era una din HD, bomboana, dulce, creata, par lung, buze... nebunie.
Stand acolo trece un coleg al meu si ma intreaba ce caut pe acolo. Ii zic de T.S. si ma trezesc ca imi zice cum Dragomir venise in ultima zi de sesiune de vara si i a rugat sa ma anunte cineva ca de fapt promovasem cu 5 aplicatiile cu care mai si scoteam nota 8. Nuuu creeed.. dar ma rog... mai trag aer si expir!
Continuam cu duduile cu tuica si jocuri de societate pana la 3 dimineata dupa care nu mai stiu ce s-a intamplat.
Pe la 11 ziua (ex era la 12) deschid usa la Dragomir la birou si il intreb. Isi cere omul scuze ca m a pus pe drum dar daca vreau sa vin la examen sa maresc la 9 sau la 10 sunt binevenit. I am multumit si i am urat sa ne vedem cu bine dupa 1 oct...
Cu creata am continuat inca 1-2 luni si am starnit invidia multora de asa boboaca achizitionata.


Tot in anul acela, sesiune de vara, dupa Germania imi mai ramansesera ceva bani si mi luasem cartela pt cantina Poli. Prin 12 of June e ziua subsemnatului si atunci cam urma sa intram in sesiune. NU stiu daca imi dadusem colocviul care de obicei era iainte.
De la 1 iunie am tot inceput sa mi intreb verii daca nu aduc si bani pt mine de acasa... nimic.
Trece o sapt, trec 2 aproape. Pe 12, mai era si duminica, ma trezesc de dim, imi iau un maieu si pantaloni scurti si ma duc cu ultimii bani si mi iau niste seminte. La pranz merg la cantina,... ma mai plimb in campus (la tara se migra pe digital si nu mergeau telefoanele) si seara dupa cantina ma retrag in camera la un warcraft in care am simtit ca sunt favorizat de ziua mea sau jucam la nerv.
La ora 8.30 p.m. se deschide usa, intra un var, imi da un plic: zic daca sunt de 5 000 sunt bogat...
desfac si erau de 500 lei bacnotele. Am dat strigat, am luat o naveta de bere, scos paturi, mese si am dat drumu la chef. Un coleg din Slatina a simtit ca e nevoie si a mai cumparat o naveta (avea xeroxul lui in camera deci era avut).
Cheful a fost dezlantuit la maxim. A doua zi am plecat in provincie si spre uimirea parintilor in 14 dimineata mancam cu ei la masa.
Ma intreaba: tu nu ai sesiun? Eu zic da, dar ...cu banii aia abia mi am tinut ziua de nastere. Asa ca pana faceti rost de bani stau si eu pe acasa.
Lumea dadea examene, eu o saptamana umblam, mergeam cu profesoru la carciuma si beam o bere, mergeam pe la terenuri, ii ajutam la treaba.
Dupa 6 zile am plecat la Timisoara si in datele ramase am luat toate examenele (fara TS ul ala de mai sus) si am mai luat si zecari.
Asta ca sa vedeti cat face relaxarea cand inveti, inainte de sesiun de exemplu.

Practica la Teoria sistemelor?

RUE, ca tot ai amintit de perioadele mai fragede in ale invatului, eram in gimnaziu, a sasea cred si invatam una dintre meseriile de viitor ale Romaniei: educatie tehnologica (atelier). Era trimestrul 3 si invatam sa taiem placaje cu traforajul. Niciodata nu am reusit sa fac o taietura ca lumea cap-coada. ba mi se rupeau prostiile alea de panze, ba se termina ora... Si venea sfarsitul trimestrului si proful ne zice intr-o zi "data viitoare sa aduceti ultima piesa sa va dau nota". De mentionat e ca pana atunci luasem numai 4 pe trimestru ala. ).
Un coleg super de treaba caruia i se facuse mila la cat ma chinuam si tot nu reuseam sa fac o piesa cum trebuie imi zice " Bah Caline, da-l in masa de prost! las' ca iti dau eu piesa mea cand tre sa-ti dea nota, ca la cat e de prost nu se prinde ca vede o piesa a doua oara cand o voi arata si eu." Ok, eu fiind la litera C am fost inaintea lui. Se uita proful, o intoarce pe toate partile si zice "Sunt impresionat. Sugur tu ai facut-o?" Eu zic.. da. "Bravo mah, 10."
Buuun, urmeaza colegul meu, ia profu piesa o analizeaza si brusc se enerveaza, arunca piesa la gunoi si zice "Bah, ce e ca---ul asta? Esti chior? Asta e taietura? 4!!!!" Eu evident eram pe jos de ras. Colegul meu saracu' a ramas mut. Nu-i venea sa creada.
Oricum mosu de atelier era distrus si se gandea ca are cea mai imp materie din scoala. Lasa multi corijenti. Imi amintesc ca avea o gradina foarte misto pe bulevardul principal din Severin. Rosiile sau ardeii aratau mai bine ca la piata. O uda in fiecare seara, cumpara ingrasaminte... in fine, chiar arata bine gradina aia. Si in fiecare inceput de vara elevii pe care ii pica o faceau praf din razbunare. Ziceai ca treceu tancurile pe-acolo.
Faceau asta sau, mosul avea un Lastun si nu o data se trezea cu masina urcata in pomii din fata scolii sau ridicata cu rotile din fata pe gard.

Ah, din pruncie.
In clasa a 8a la geografie m-am gindit sa organizez o mica diversiune. Am facut o pocnitoare cu pasta metalica de pix si explozie intirziata. Mecanismul era simplu: se umplea pasta cu maciulii de chibrit, se turtea capatul deschis si se intorcea putin, se punea pe un suport mic si se incalzea cu un chistoc de luminare dedespupt. Dracia pocnea infiorator, daca erai aproape iti tiuiau urechile macar o zi, plus ca se despica in mai multe bucati. Am pus pocnitoarea in banca. Proful a venit si a inceput sa imparta lucrarile de control corectate. Planuisem ca dracia sa pocneasca cind eu eram la catedra sa ridic lucrarea si eu sa ma uit nevinovat la el. Problema e ca n-am reusit sa aprind luminarea de dedesupt si ci am bijbiit eu acolo cu chibritul s-a incalazit pasta aia foarte tare. A pocnit fix cind ma ridicam din banca sa o iau spre catedra. Scandal, cine a facut asta. Eu am dat din umeri, ma ridicam sa vin la dumneavoastra dom profesor. Cu ochi de uliu iscoditori se uita la fiecare prin clasa. Deodata incep sa iasa valatuci de fum din banca mea . Cum eu paream mai nevinovat ca ma ridicam, il ia pe colegul meu de banca. Asta amenintat cu excomunicarea m-a dat in git. IO vreme nu m-a mai lasat sa intru la ore. Au urmat parinti la scoala, amenintari cu scaderea notei la purtare, d-astea.

Am mai facut multe. Intre altele am spart 3 table de sticla d-aia la viata mea. O inventie cretina de pus intr-o clasa de copii, ma mir ca nu am auzit de amputari.

Nu practica, de fapt aplicatiile, probleme...
Laurentiu, la ce scoala ai facut? Cumva gen 2? :-)
Eu din lene am luat la desn in a 8a desenul altui coleg si am editat numele din colt. Am luat 1 cu felicitari.
Culmea era ca de fapt eram f bun la desen si pana la sfarsitul trimiestrului mi a facut 7 din 1.

Raposatul varu meu la muzica tot in gen 2 a rupt teoria din caiet si a scris pe ea lucrare de control si numele. Tot 1 a luat :-D.

Ah, in liceu aduceam frecvent in ultima saptamana casetofonul sa avem si noi fun.
Prin a 11 -12 a in toiul distractiei a intrat Burci pe usa si la confiscat. Am adus o matusa sa mi l ridice.
La un moment dat ne au taiat sigurantele la priza (preventiv). Am pus pe intrerupatorul de la becuri si sa vezi ce mai pulsa lumina pe muzica.

m am mai dat si cu MTB ul pe coridoarele liceului in a 12 a.

misto topic. taman bine pica, ca-ncepusem sa-mi pierd rabdarea cu continutul de p-aici.

eu am facut facultatea in epoca aia. evident ca nu sint strain de bridge si de BRRC, si de cine are frigider in camera si cine nu, dar nu stateam in camin, asa ca eram cumparator. prin anul 3, la un curs, un coleg a scos din geanta doua colturi de placi de circuit imprimat, si m-a intrebat daca as sti sa fac un calculator - asta dupa ce cu un semestru inainte facusem toate proiectele la toata lumea din grupa la integrate digitale (in fine, 2 exceptii parca). zice io fac rost de piese, in doua exemplare, tu le pui acolo si le faci sa mearga, unu e al tau unu e al meu. (cobre, pentru stimabilii si venerabilii de p-aici cu memorie mai bunutza asa.) mai cu chiu, mai cu vai, mai cu un condensator de 10 nano, am reusit sa le dau gata, mi-a luat vreo 2 luni sa le termin. mi-ar fi luat mai putin daca ma duceam la cei doi (primii doi) producatori care erau established deja, dar nu asta era ideea. cert e ca in seara in care am reusit sa demonstrez in fata familiei, pe televizorul familiei, ce-o aia o cobra, unchi-meu a zis "hai vinde-mi-l mie pe asta si tu iti faci altu". um... sure.

si uite-asa a-nceput. dupa o luna mi-am luat televizor color. (adus acasa cu taxiul. si cu taximetristul, care m-a ajutat sa-l duc sus, pe scari, pina la etaju 9. acasa era mama. "ce-i ala?" "televizor." "al cui?" "al meu." saracii ai mei luasera televizor cu numa vreo citeva luni inainte, si se chinuisera vreun an jumate pentru asta.) urmatoarea miscare - osciloscop, si o sursa buna de tensiune. colegul meu din camin era cu inventarul de piese, cumparate de la tigani, si in acelasi timp facea si sales. era experimentat, el avea in permanenta si biznis cu bere, cu BT, si blugi nemtesti. io eram domnu inginer. de fapt eram dezastru la facut modulatoarele de semnal tv, asa ca a inceput sa mi le cumpere din alta parte ca sa nu mai pierd vremea si nervii cu ele. "ce, ba roli, te face un modulator pe tine? cite ai nevoie, zi acuma si ma duc sa-ti aduc." cind i-am spus ca si tastaturile sint pierdere de vreme, a inceput sa le outsource la pufanii din anu-ntii. "ia ma, faceti si voi tastaturi, faceti un ban, ca sa nu mai luati bere pe datorie". si uite-asa. din ce in ce mai multi caministi insa se apucasera sa isi monteze singuri cobrele, asa ca din cind in cind ma chema la el sa "pornesc" placi. (adica toate chip-urile montate, nu mergeau, eu le "reparam" sa mearga.) ma astepta cu cite-o stiva, 10-15 bucati, berea si tigarile de la el, de dormit pentru restul de noapte nu se punea problema, platea binisor la bucata, si nu lua d-alea care erau facute muci la montare.

dupa un an eram bogat, dar business-u cu produse finite nu prea mai mergea asa de bine. erau deja multi in camin care stiau sa faca. asa ca am inceput sa lucrez cu un prieten bun din satu mare, care facea facultatea in timisoara. lucram numa pe comanda, cred ca in teorie chiar si cu banii inainte, iar profitul era cam de 6 ori mai mare acolo decit in bucuresti. luam cite 8-10 cobre, in geanta, mergeam cu trenul, cu nasul (cred ca in general in anii aia n-am cumparat vreodata bilete de tren, la ce bun??), la clasa intii, ca acolo nu se baga militia sa faca controale in bagaje. in plus, de la timisoara ma intorceam cu tot tot felu de chestii exotice, cafea, bauturi d-alea verzi de kiwi in sticle de 2 litri, vegeta pentru mama.

si in cele din urma a venit 1989, moment in care am renuntat sa mai fac asa ceva. simpla idee ca la origine stiam ca piesele erau furate, ca nu era un business clar si legal, m-a facut sa ma opresc. ma durea in * ca fac o chestie ilegala in comunism, dar aveam impresia ca pe astia noi, care, prin antiteza, tre sa fie buni, e pacat sa-i tragi in piept. deh, copil si io, habar n-aveam ce era aia politica, ca daca stiam azi cred ca as fi fost unu d-ala cu masina cu girofar pe care-l injurati voi.

gasisem un citat haios, sa-l prind la coltz pe solmar, da nu mai stiu care era. editez postu akush, numa sa-l gasesc.

edit: uite-l.

20krpm

apropos de fetele venite la cursul de la centrul de calcul, erau de obicei cazate la ultimul etaj si multe isi tineau mancarea in afara camerei la racoare ori in pungi ori pe pervaz nestiind ce animale de prada adulmeca si pandesc momentul. seara, dupa ce ocheam/imparteam prada se organiza comandoul: unii stateau de paza pe alee, altii jos la intrarea in camin iar ceilalti urcau pe camin si executau proviziile. daca prada era agatata intr-o punga si atarna adica nu putea fi impinsa automat atacul se dadea din camera de dedesubt. si fara comentarii, mancarea era importanta pentru studenti! si atunci, cine comenta, isi lua pungi cu apa in cap!

cat despre tenta de burghezie care reiese din postari voi clarifica cu imagini ce inseamna frigider. cred ca-l adusese R, nu stiu de unde, si a fost lasat mostenire. in zilele lui bune consuma cat un cartier mai mic. tv=diamant cu module, o bijuterie! o capodopera, full HD! 'jde mii de nuante de alb, negru si gri! ecran extra bombat...carcasa de lemn!

isi mai aduce cineva aminte de resourile alea artizanale in BCA?

RUE, gimnaziu l-am facut la generala 4, undeva in cartierul CET, la iesire din Severin spre Simian.
Distractia maxima a fost insa cand m-am mutat la un alt liceu in clasa a 10-a. M-am mutat la Pedagogic. E pe Crisan aproape de bazinul Olimpic. Daca sti zona aia sigur sti ca la parterul bazinul era un club si o terasa. Cred ca acum iti dai seama de ce aveam 40-50 de absente pe semstru. Dar noroc ca aveam un dirig super de treaba, un mosulet caruia ii cam placea alcoolul. Ii duceam fiecare cate o sticla de vin si nu aveam treaba tot semestrul.
In plus vara mergeam la bazin si de pe terasa bazinului se vedea sala de clasa. Imi amintesc ca aveam un prof de chimie care avea obiceiul sa se uite mai mereu pe fereastra. Si in timp ce am chiulit de la ora lui ca sa ma duc la bazin, m-am dus putin pe terasa si l-am vazut la geam. I-am facut cu mana, a deschis geamul si a zbierat nervos de l-a auzit tot Crisanul: "Domnule elev <asta era o replica celebra de-a lui> sa stiti ca v-am pus absenta nemotivata!>"
Era atat de apreciata materia lui incat niciodata nu erau la ora mai mult de 10 oameni.

in afara ca mi cer scuze ca am scris mai sus "la" impreunat, imi amintesc cand inainte de rev prin a 6 sa ori a 7 a am fost la Caracal cu mama mea la niste rude la fro 7 km de orasul minune.
Intr o zi dupa piata vine mama mea cu FIINCA DRAGASANI cumparati pt noi cu 115 lei perechea. O intreb ce si cum si aflu ca era o pravalie in Caracal plina.
Va dati seama ca in zona Severinului doar pe sub mana prindeai asa ceva?
Merg cu ea si spre marea ei uimire scot peste 1000 lei din buzunare (87 cred) si cumpar de toti banii si umplu o plasa uriasa.
Pe tren inapoi nu mi a zis nimeni nimic. Ajunsi acasa la tara apar lunea la scoala cu tenisii faimosi anuntand ca mai am cateva perechi.
Cu toata oferta fratelui mai mare ca in Severin ii vinde cu 250 lei, am preferat sa le vand eu la tara cu 180 lei.
A fost liniste pana au venit si fetele sefului de post la poarta casei cu banutii sa si ia fiecare.
Tata a vazut negru in fata ochilor afland de isprava si a zis ca daca vine politia sa ne aresteze ma da afara cu totul.
Avantajul era ca fata a mica a politistului nu le avea cu matematica (o podoaba care a nascut in liceu pe care l-a si abandonat) si seful nu zicea nimic nici de tata ca mergea fara permis cu masina prin comuna.
Va dati seama ca in 3 zile, din 12 sau 13 perechi am scos 7-800 lei pe plus.


l.e. Laurentiu, cunosc si gen 4 si pedagocicul (6). Proful ala cred ca era Cernescu (fratii mei au terminat in 6) si era evstit pt promovatul cantand din dulapul clasei ori te miri ce minunatii. Apropo, Baghera de biologie e matusi-mea daca ai mai prins-o in activitate.

Proful de care zici tu era Patrascoiu, un mos de vreo 60 de ani, nespalat, cu o singura camasa "alba" si o singura cravata subtire, de la care notele porneau de la 0.
Cernescu mi-a fost profesor de geografie si am auzit ca mai demult era spaima liceului si ii pica pe multi. Mie nu mi s-a parut periculos, poate si pentru ca uneori il mai bagam in seama, pentru ca geografia mi-a placut. As putea zice ca m-am inteles chiar foarte bine cu el. Oricum avea niste metode sa te treaca foarte originale: ori iti trecea 2 ori il rugai frumos sa-ti dea 4. Sau te punea sa stai cu fata la icoana si sa spui "Doamne, Dumnezeule, iarta-ma pe mine, pacatosul Tau." Uneori radeai cu lacrimi la orele lui.
Pe profesoara de biologie nu mai stiu cum o chema, in 3 ani cat am stat in Pedagogic mi s-au schimbat 2 profesori de biologie. Intr-a 10-a era o profesoara de vreo 35-40 de ani, bruneta si tunsa scurt, apoi o domn'soara de vreo 25 de ani.

in anul I ne luam in primire camerele si descoperim din prima zi, prin bunavointa colegilor mai mari care voiau sa aprofundeze primul an, cea mai cunoscuta carciumioara de cartier de langa facultate, pe o straduta laterala la vreun kilometru distanta de camin. am ajuns acolo pe la orele 09.30, becouse cursul festiv sucks. din pacate pe vremea lui ceasca, mira se ridica dupa ora 10.00 (si programul tv si carciumile incepeau programul doar la 10.00) asa ca rontaim cateva tigari pana se deschide bomba – La Patică. apoi pe rand vom descoperi toate carciumile din oras.. toate la timpul lor. asa cum va spuneam in camera stateam cu tipul de anul V, care a plecat in practica dupa vre 2 saptamani de scoala... asa ca Jair s-a mutat cu mine si-am pritocit un chef, un chef al fostilor colegi de armata. cam pe la inceputul lui octombrie ne organizam, cumparam bautura ca disperatii, invitam cele mai dragute fete sa petreaca cu noi si intr-o buna zi de sambata dupa ore declasam operatiunea la care participa cativa fosti colegi de armata veniti de la bucuresti, cativa colegi de an care au dovedit aptitudini si ... dupa vreo ora tot palierul si apoi tot caminul.
ce ne-am spus noi, o sa fim vreo 10-12 insi asa ca am cumparat bautura in consecinta: cate-o sticla de coniac la kil si cate 2 sticle de vin iar ca sa fie si o naveta de bere... cred ca am cumparat si pentru fete niste ceva cu alcool dar nu-mi aduc aminte ce.
pe la 6-7 seara luam fetele de acasa si ajungem cu ele la camin, oricum din 5 s-au facut doar 3, iar din 3 una a venit cu fratele, asa ca mai fumam o tigare, mai ascultam o muzica, mai bem ceva, mai strangem randurile ... si dupa cateva pahare zdravene ne dam seama (nu stiu cine a realizat, dar buna idee a avut) ca mai bine ducem fetele acasa cat inca sunt treze (desi gustau doar suc) si cat inca suntem noi treji. si bine-am facut. au ramas cu impresia ca suntem niste baieti de treaba. phui... mare noroc pentru toata lumea. boooon, ducem fetele pana la prima statie, le urcam intr-un taxi, le ducem acasa si ne intoarcem cu forte proaspete, niste baieti de cartier, din zona garii, prieteni cu Ursanu’.
la camin cheful incepuse sa se coaca, au aflat aia de anul III, au aflat aia de anul V si au venit si ei, colegul cu “La Patică” scoate un acordeon, de pe diagonala apar oltenii cu chitara si muzicuta si dai si bea. acum formatia e completa : acordeon, chitara, muzicuta si numai cantece tematice. colegii din bucuresti sunt pe spate toti, se oftica ca au ales gresit facultatea, vazusera si ce fete avem, vazusera si ce ne poate pielea, si ce rapid se propaga un chef in camin...
si impreuna cu colegul insetati, nebauti de juma de ora venim croiti sa recuperam, asa ca ne asezam in capul patului si toata lumea cerc si dam sticla de coniac de la unul la altul iar cand ajunge la mine, nehalit, inversez sensul si iau doua gaturi, nu unul ... si dai si bea, si cheful a explodeaza pe tot palierul. deja suntem vedetele caminului, astia din anul V recunosc cu mana pe inima ca ei au avut tupeul sa dea un chef cu strigaturi de-abia prin anul II, aia din anul III se imprietenesc si ei instantaneu cu noi si se bucura ca nu suntem niste tocilari. (dupa aia si-au furat-o de la noi, cu invatatul dimineata devreme, mult timp a fost un secret bine pastrat, ii mai si incitam sa batem mingea la orice ora posibila sau nu). cu aceasta ocazie iau si ei cateva sticle de vin si coniac si se duc in camera lor, cheful e de acum general, toate usile sunt deschise. unii care vor sa invete sau sa doarma incep sa ne urasca cu sinceritate. nu puteai decat sa petreci sau sa te plimbi, nu exista alternativa. cum ii prindem pe palier le punem sticla la gura si-i punem sa bea si sa se imprieteneasca cu noi. ioc sansa, rambo. ori cu noi, ori cu noi.. e periculos sa ne refuze...

in fine, ne matolim, prin camera curg borcane cu dulceata, cu zacusca, o sticla doua se varsa pe jos, unul vede niste carti si le arunca pe jos, in scurt timp e un bordel in camera... bordel care culmineaza cu doua boraturi, una la chiuveta, una pe pereti. e clar, e cel mai tare chef din istoria caminului, asa ca apare si politia, pardon militia care nu are cu cine sa se inteleaga si ne roaga sa dam muzica mai incet. urmeaza a 3-a boratura, vine din partea unuia care tocmai a fost legitimat si in timp ce intindea buletinul si carnetul de student ii face aluia si o bucurie pe pantofi... e too much, chiar si pentru ei... suntem toti scrisi pe hartie, aia din bucuresti refuza sa-si spuna numele... ajungem la un compromis, putem sa bem in continuare daca facem liniste. pai si am zis noi altceva pana acum? cand ajung la capatul aleii urletele noastre sunt iar la peste 120 de decibeli... dar de ce sa te pui cu nebunii. ne-au abandonat pe moment.

cheful se muta in alta camera, pentru ca ala cu acordeonul daca pleca sa se usureze era apoi arestat in prima camera de pe traseu. acum sunt 5-6 chefuri pe palier, aproape la fiecare doua camere e un chef.

pe mine ma apuca amocul si ma duc sa dau cu apa pe mine la spalator, cu un etaj mai jos, si ma uit in oglinda si nu-mi place ce vad si-i bag o smetie lu ala’ din oglinda. oglinda tandari.. trec la urmatoarea chiuveta, iar ala nasolu’ de care nu-mi place mie, zbang, tandari, urmatoarea, dau un pumn si nu cedeaza, ii spun ceva si-i bag un cap in gura lu’ ala din oglinda, tandari si tot asa, cu capul, scurt, pana la ultima oglinda unde ramane martor un ciuf din parul meu iar eu am si acum o mica zgaiba pe frunte.

ma intorc in camera, mandru de realizare, si cand eram pe la 3-a sau a 4-a treapta il vad pe Ursanu’ pe care nu-l vazucem ce-i drept de vreo juma de ora. si ma bucur nespus ”Hai sa te pup Ursane, mergem sa bem ceva” si dau sa-l iau in brate, motiv pentru care iau mana de pe balustrada si incep sa cad pe spate, lent, ca un om bine matolit. in ochii lui vad uimire si deznadejde, ce-o sa povesteaca celorlalti cand o sa ma duca cu capul spart si plin de sange... si sare pana la jumatatea treptelor si ma apuca de mana si ma ia in brate. asta vroiam de la bun inceput, mi-era dor de el, nu-l vazusem de ceva vreme, il batusem deja pe ala din oglinzi, si voiam sa beau ceva cu un prieten.

ma duce in camera. ma aseaza in par, eu sunt cuminte, nu mai intra alcool asa ca ma culc. dimineata ma trezesc, un miros criminal in camera, cartile colegului din anul V sunt pe jos. am belit-o! zacusca, gem, firimituri, pahare goale, peste tot sticle goale, sticle pline, sticle care nu ne apartin, cioburi... scrum pe jos. e prea mult pentru un singur om. ma duc sa vad ce fac ceilalti. fiecare se drege, toti suntem ragusiti.. aia mai batrani, lasa mai bine nu-i deranjam, poate s-au suparat ca am sarit calul. ciu-ciu, cand aud vanzoleala pe hol, aia batraini ies si ei sa ne vada pe lumina... acum dupa multi ani ma bucur ca nu erau telefoane mobile, ca nu existau camere foto pe vremea aia. ca eram material de ziar, traia protv-ul de pe urma noastra cel putin o luna.

cam intr-o ora stragem gasca (bucurestenii, noi si cativa priteni noi) si mergem la bulevard sa mancam o ciorba de burta. la naiba suntem manga toti... bucurestenii ne invita la ei – voiau sa se laude de fapt cu ce dementi sunt prieteni - si cum creierele noastre nu functionau spunem da si plecam la bucuresti. jair are 100 de lei, eu am un leu. ar trebui sa ne ajunga, trenul nu costa nimic iar la bucuresti fac prietenii nostri cinste. pe naiba, am dormit o noapte acolo, n-am prins nici un chef, ne-am mai intalnit cu cativa colegi de armata dar in agronomie era liniste ca la muzeu... a doua zi ne-am intors. mi-aduc aminte totusi ca am asistat la un curs la medicina intr-o aula cu un profesor cu mustata ...

Ajungem la camin, in usa un bilet. Vino urgent la mine, G!

Am imbulinat-o, s-a aflat de chef. Ce dracu am mai facut? Ma duc la G, o prietena de familie... pe dracu, uitasem de oglinzi! Te duci imediat, nu ma intereseaza de unde, cum si pui alte oglinzi! Zis si facut! Ma duc sa iau masurile si primul gand e sa completez... in celelalte camine se stia asa ca n-am reusit nimic. trebuie sa fac rost de bani si sa schimb oglinzile. o oglinda nu e asa grea, dar 17 sunt. trebuie sa iau un taxi si imi trebuie un ajutor ca singur nu le dovedesc. spre seara oglinzile erau schimbate, cioburile stranse, eu morcovit – cu ce bani platesc datoriile? nu vad esentialul - am trecut razant pe langa exmatriculare. a doua zi plec cu Jair repede, repede la cantina sa nu ne prinda Popeasca. la cantina alta belea, s-a spus la radio despre isprava noastra si toata lumea se uita la noi. unde te intorceai o pereche de ochi curioasa, susoteli. am inghitit cu noduri mancarea... suntem niste depravati, niste neispraviti si inca n-am dat ochii cu Popeasca. Tam, tam, tadam, tam, tam , tadam.. ne intoarceam spre camin in ritmul unui mars funebru. Popeasca ne asteapa in fata caminului. Treci la mine in birou.... unde ma astepta G care radea cu gura pana la urechi. N-ai nici o luna de facultate si uite ce-ai facut! Pai cum o sa termini daca am inceput asa...Intra si Popeasca pe usa, o intrerupe pe G, scoate o sticla de coniac din dulap si toarna cate-o dusca in cestile de cafea si se uita amandoua la mine – bai drace, sa-ti dam sau nu? ca esti periculos la bautura!? La care eu ingaim: da’ am pus oglinzile! Pai si ce? Voiai sa le pun eu! De fapt era prea devreme pentru un coniac si trebuia sa iau un aer spasit ...asa ca am zis pas! Nici nu-ti dadeam! Sac!.... ce nu stiau ele era ca tot mai aveam bautura in camera. ramasese...

mult timp dupa aia ne-am felicitat ca am dus fetele acasa...

dupa nebunia asta de paranghelie am fost invitati la toate chefurile din camin. fara exceptie.

Sa inteleg ca plangi dupa timpurile alea sau si cele de acum au rostul lor. Si eu ma mir cateodata de ceea ce-am realizat acum cativa ani buni vis-aivs de unele desuchete rau iar acum sunt mirat de cat de cuminte sunt (mai ales de cand a aparut piticul). E adevarat ca mai razbat o data pe luna (maxim) pe la vreun club cu baietii dar slabut rau. Mai imi i ncerc puterile pe aici pe colo dar parca nu mai iese ca odinioara. Nici la bautura nu mai stau pana dimineata , capul ma doare mai repede, etc. Am inceput sa cad in alta extrema , in aia cand ma gandesc ca peste vreo 10-15 ani cand voi avea copilul (copii mari) voi putea sa ma desfasor linistit. Ma vad pe o tersa jucand rumy cu o familie prietena sau un poker cu prietenii pana dimineata-ciudat. Naspa sau nu asta este.

N-am de ce sa plang, poate sa ma bucur! Dupa 20 de ani ramai cu amintirile. Deunazi vorbeam cu unii dintre cei mentionati mai sus si niciunul nu mai tine la beutura ca pe vremuri... dar ne bate gandul sa facem o mica reuniune, macar pentru un sprit de vara! Sa ne vedem fara par pe cap si cu burti! Pe mine ma pune-n cap fierea de la o bere... dar beau cu placere un Ciumbrud sau un Yamazaki.
Cert este ca am inceput sa-i caut pe fostii colegi de camin/facultate si aflu din aproape-n aproape cate ceva si despre unii de care nu mai stiam nimic...

Eu deja mi-am uitat complet colegii de generala si pe cei de liceu cam la fel. Pe cei de facultate am norocul ca ne-am regasit pe facebook si ne-am facut grup dar am observat ca deja uitasem pe multi dintre ei.
PS Cand m-am referit la plans m-am referit la expresia "ä plange dupa ceva", adica a-i fi dor de ceva, cuiva

Azi am facut un tur de forta si-am vorbit cu cativa fosti colegi. Din generala nu stiu decat vag despre cativa colegi din clasele 1-4. Cu unul am fost coleg de facultate, cativa dintre ei/ele au fost campioni nationali la inot. Din clasele 5-8 am facut o recapitulare acum ceva vreme, dar nu pastrez legatura decat cu unul sau doi. Colegii din liceu - ne vedem/ne auzim destul de des, anual facem o intalnire mai mare sau mai mica.

Unul dintre prietenii din facultate, poate printre primii, a fost Ion. Ion de la centrala. Acum imi pare rau ca nu ne-am mai vazut dupa facultate. Iesise la pensie cand am trecut eu pe acolo ultima data.

Acum dupa ani imi aduc aminte cu placer prima zi scoala din fiecare an, Ion ponta present, venea, inspecta camera – vedea ce trebuie schimbat, completat, aranjat si pe loc sau a doua, a treia zi (depinde cum pica pe tura) se rezolva, indiferent ca era chiuveta, WC, instalatii..

M-a rugat odata sa-i aduc niste medicamente, nu le gasea pe plan local si cand am fost acasa i-am facut rost. Erau pentru fetita, i le-am daruit cu drag cand m-am intors la scoala. De atunci am trecut de la amicitie la prietenie.

Pe vremea mea brichetele misto erau raritati, iar daca aveai o bricheta, era mai mult ca sigur de unica folosinta si atunci ii prelungeai viata cu o supapa. De fiecare data cand fumam imi aresta bricheta si verifica daca are supapa si daca are gaz. Si asta timp de 6 ani.. Cand taia porcul fara exceptie ne aducea si noua in camera. Mai aducea o ceapa din gradina, o sunca si puneam de-un festin studentesc. Mai o bere, un sprit.. era de cursa lunga Ion, si avea amintiri sucare.

Intr-un an ne-a adus masina de cusut a nevestii ca ne basise ceva prin cap. Facusem rost de niste tipare, am cumparat niste material si ne-am croit singuri pantaloni, geci, tivuri, pantaloni scurti… croitorasii cei viteji!

Foarte, foarte important* pentru un student! Apa calda! Nu exista sa-i spun: Ioane, dai si tu drumu la apa si sa zica nu. Imi spunea: vezi ca intre ora x si y dau drumu doar la voi la camin. Apa calda/fierbinte la discretie, o ora! Eram invidiat pe bune!

* Extrem de important mai ales daca aveai si o vizita…

PS Doamne cat a ras de Goe cand a aflat faza cu Marcat, Niculae!

Eu din colegii de generala tin minte toti baietii cu 2 exceptii (m-am uitat intr-o poza pe facebook). Dintre fete nu tin minte cam jumate.
Cit despre liceu am fost la doua. La unul 1 an, ii cam tin minte, cu destui am mai luat legatura de curind. Ii tin minte ca ii stiam dinainte.
La celalalt liceu unde am stat 3 ani ii tin minte foarte bine pe cei de clasa, ma intilnesc cu unii anual, cu altii mai des, cu unii vorbesc la telefon relatuiv des. De fapt cei mai buni prieteni ai mei sint din liceu. In schimb nu ii tin minte asa bine pe colegii de la celalalte clase, multi imi suna foarte cunsocut dar n-am o figura in memorie. I-am regasit pe FB si acum mi se pare ca i-am tinut minte dar de fapt nu e chiar asa.
Din contra cu cei de facultate n-am asa multa treaba. Bairamele etc nu le-am facut in general cu colegii mei de facultate ci cu altii. Cu citeva exceptii, mari machitori, mari oameni. Cu care inca tin legatura, da unii sint departe. Intr-o tara cu ban pe facebook .

era sa o uit p'asta. nu sunt protagonistul si din pacate nu m-am mai intalnit cu el de peste 20 de ani. auzisem ca e in valcea...
prin '87 dupa armata ma angajez la salvamar. in gasca cu noi, prieten bun cu un alt coleg mai vechi, un tip sucar - vivi, divortat, cu un pusti simpatic (parca robert). statea in colonie (palas) cu copilul, cu soru'sa. cert este ca vivi al meu avea un succes nebun la gacici. robert era o capcana umana. de la vai ce copil simpatic nu mai era mult pana se urca tac'su pe situatie. il invidiam sincer. il rugam sa ni-l dea si noua sa incercam miscarea... dar robert nu era la fel de constiincios daca nu era pentru tac'su. iar cu unchiu' nu mergea pasienta asa ca ne multumeam sa ne bucuram pentru "succesurile" lui vivi.

si ne povesteste vivi intr-o zi o faza de cand era casatorit. era din targoviste si se intampla pe cand era student. n-a terminat facultatea, nici nu-mi aduc aminte unde a fost student... s-a apucat de afaceri si s-a lasat de scoala, era mai mult plecat. in blocul vecin statea un ofiter de armata care tot ii arunca ocheade nevesti-sii, vivi plecat, ocheade, ba o tigara pe balcon cand iesea asta sa intinda rufele, ba isi coordona cumparaturile cu tipa... si uite asa se trezeste ca devine ofitirul din ce in ce mai insistent. intr-o buna ii bate la la usa sa bea o cafea si ghinionul lui se nimereste vivi acasa, pe vremea aia la curent cu miscarile de trupe... il refuza gagica si-i spune ca-i barbatul acasa si sa vina a doua zi. zis si facut. a doua zi se ascunde vivi dupa usa, il pofteste asta in casa, el ras, tuns si frezat in mana cu un buchet mare de crizanteme. intra in bucatarie, se apuca sa-i faca o cafea, isi aprind amandoi cate-o tigare si dupa cateva minute intra vivi val-vartej pe usa, suparat nevoie mare.
- ce cauti aici musiu?
- pai am venit sa-i aduc niste flori (cu un aer nevinovat)...
- astea sunt?
- da!
- haleste-le! si prinde vivi prima crizantema si ii smulge toate petalele si i le da ofiterului. si pe a doua, si pe a treia si infuleca asta de zor. si radea vivi cand ne povestea ca adusese asta niste crizanteme bogate, tapanoase, o frumusete. si cu chiu cu vai termina de mancat tot buchetul.... si cand realizeaza ca au ramas tulpinile se uita cu o privire de caine batut la vivi.
- si frunzele?
- pai da! si frunzele! si spre disperarea ofiterului, prinde vivi tulpinile si harsti, razuie toate frunzele pe masa, le aduna frumos si i le pune aluia in palme. ia de-aci un pahar cu apa daca nu intra!
n-a mai deschis ala balconul vreo luna, n-a mai fumat pe geam .... cand il vedea pe vivi schimba directia in pas alergator.

+++

luam noi primul salariu de salvatori (salvamari) si era o aglomeratie in mamaia... ne urcam in autobuz/troleu si incepem sa ne scarpinam pe cap a paduchi. sa vezi loc ce s-a facut in jurul nostru.... noi tuciurii dupa o luna de stat de dimineata pana seara la plaja. si in cele din urma ajungem spre dupa-amiza la punctul salvamar - spre capatul statiunii. langa noi un barulet cu bere la halba. ultimul venit, eu. trebuia sa fac cinste. si ma duc la tanti de la bar (avea un nepot care lucra si el cu noi) si-i spun sa pregateasca 100 de beri. 6 lei o bere. ce conta, luasem primul salariu, avansul - 1800 de lei (maruntul peste suta il lasam cadou la sefu') oricum o gramada de bani pentru vremurile alea. sa iei bani sa faci plaja! cea mai misto meserie din lume! iar in anii buni am luat aproape 4000 de lei lunar...
si bem si bem dar n-am putut dovedi 100 de beri, se insera si tanti inchidea la 8 sau la 9 seara asa ca am inceput sa facem cinste la cine trecea pe acolo...

cu gasca asta am tras niste chefuri de pomina la piccadilly si visavis la casa taraneasca (pe colt inainte de castel)... antologice!

Se raceste topicul Maestre.....

Marcat Niculaeee !

N-am crezut ca voi rade cu lacrimi la distanta de peste 20 de ani de pataniile din studentie.
Noroc cu solmar,...vechiul meu prieten si fostul meu coleg de camera.

Varianta in completare:

Nici eu nu-mi amintesc cum dracu si-a bagat necuratu' coada sa-i facem pocinogu' Domnului Goe.
Cert e ca daca solmar a avut doar teatru radiofonic si a urmarit piesa ascuns printre prosoapele din dulap ,eu am avut bilet in loja...intins sub pat ,pe burta.

Cu cateva minute inainte de intrarea pe scena a cuplului Celentano-Geo,...becul din tavan era desurubat,..pentru un joc de lumini adaptat cadrului functionand doar o veioza chioara asezata undeva pe Fram -frigiderul nostru polar.
Patura de pe patul sub care stateam ascuns ma camufla suficient insa lasa si vreo 4 cm liberi de la podea ,...spatiu pe unde am vazut intamplarea.


Nici n-au intrat in camera si uite-l pe Geo al meu...intinzandu-se comod in patul de jos vis-a-vis de mine...cu un bat de chibrit intre dinti,...mestecandu-l de colo-colo..cu mainile asezate sub cap....la "vrajeala":

-Mai Adriana,...ma gandeam la un business,..va trebui sa ma ajuti,..daca aduc blugii aia din Turcia,...trebuie sa-i depozitez undeva,...crezi ca poti sa-i tii la tine acasa ?...fireste,..pentru tine pun deoparte 2-3 perechi...ce zici ?...si nu mai sta acolo pe scaun...hai langa mine...
-Tzz...zise Celentano...ridicand din cap in sus,..intrun semn batjocoritor.
-Si o sa iau si niste tigari...o sa fac un profit bunicel,...ce zici...vii langa mine in pat ?
-Tzz...(Adriana)
-Poate-ti aduc si un parfum...vii ?...hai ca stam mai comod aici !
-TZZZ !

Deh,..nu mergea prea usor cu Celentano.

Dupa vreo ora de negocieri si TZZ-uri ....Celentano sare brusc de pe scaun:
-Hai,...sa mergem,...intru schimbul 3....(lucra intro uzina de utilaj...cred ca era sudorita)
-Binee,..stai sa ma duc pana la buda...(n-as putea garanta daca pe Geo il taia pisarea sau....)

Si pleaca Geo din camera.
Cu cine ramane Celentano ?

SINGURA....

Sa ies de sub pat si sa incui usa ?...cred ca a fost una din putinele ocazii ratate...o dubla cu Salmar ar fi iesit super.
Nu-mi iert nici astazi lipsa de reactie.

Oricum ,.in clipa in care Celentano s-a trezit "singura" in camera,...o aud mormaind in timp ce se plimba de colo-colo:
-Cu ce sa-mi sterg eu pantofiii,...Cu ce sa-mi sterg eu pantofiii,...Cu ce sa-mi sterg eu pantofiii...?

Si vine hotarata la 10 cm de capul meu ,...pune un picior in patul sub care stateam chitic,...smulge coltul paturii si incepe sa-si lustruiasca pantoful.

Multumesc DOAMNE ca n-am omarat femeia...ca intr-o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap s-o apuc de piciorul ramas pe podea urland la ea in acelasi timp...
Lesina femeia ?...nu-i crapa inima ?...ce faceam atunci ?...poate doar sa-l scot pe solmar din dulap si s-o ia asta la maciuci...(avea asta un darab ..si lung si stramb...poate o resuscita....)


Mai departe stiti povestea,...ma gandesc doar ce-or mai face protagonistii ?

ca despre noi,...mai povestim

solmar & R afaceristi cu ASSOS---alta patanie dupa care am avut 3 ani interdictie intrun oras de la mare.

A warm welcome to 22iulian!

Ei bine, ar fi cateva de povestit.... Noi doi ne vom intalni la o bere in curand sa depanam amintiri... sic!

Daaa, teapa cu Assos e una dintre ele! Bataia cu apa de la hidrante intre parter si etajul I ar fi alta, cum ne-am dat militieni (la BIG si la OMNIA) si cand ne-a oprit un nene pe un drum judetean cand mergeam la Ion acasa, unde isi are originea expresia Marcat Niculae ... faza cu pilotul de elicopter al lui Ceausescu... Dar niciuna nu poate depasi faza cu Goe.

Nu-mi mai aduceam aminte ca Goe a iesit din camera. Mi-am amintit acum ca a venit sa ia ceva din dulap si ca era cat pe-aci sa ma descopere. Usa din dreapta era deschis iar in stanga teoretic n-avea ce sa caute dar am inghitit in sec cat a cautat prin dulap...

Si doua poze din perioada studentiei... cand aveam cu 30% mai putine kilograme, cu 30% mai mult par, cu 90% mai putine griji....

Din poze se poate doar presupune care dintre ei e Solmar Oricum, viata bate poza

Eu credeam ca sunt poze cu Duran Duran

Unul dintre cei din poza e Osama bin Laden.

In poze sunt insirati urmatorii faptuitori:
Je si John apoi John, Jair (in plan indepartat), Ion - Sarla de la centrala si Taxiul....

Bai ce fatza aveai, pe bune ca nu mi-am dat seama ca tu esti.

ASSOS


La naiba,...ce face maimuta cand n-are ce face ?...se scarpina-n cur...

Ne hotaram noi intro sesiune ca n-are rost sa ne mai spargem creierele invatand...dar tare bine ne-ar prinde niste bani.
In orasul universitar era la mare moda tigara ASSOS,...aromata,...pachet misto,...
Pretul mediu pe piata era pe la 100 de lei pachetul.

Sursa principala era portul marelui oras de la mare.

Plecam.

Vechea Dacia a lui tata ne-a dus repejor la mare.
Aveam si banii,...de imprumut deh,...afacerile se fac pe banii altora..11000 de lei,...imprumutati de la un baiat de baiat,...cu lucruri de valoare lasate gaj,..aparat de fotografiat , trusa de developat,...inele,..lantisoare,...off,...

Amicul solmar avea intrarea,..eu banii si transportul...
Firma cred ca ar fi trebuit denumita : "2 Fraieri SRL"....

Negocierea a durat o juma de ora,...intrun apartament undeva pe langa far,...cu marele intermediar Nelu Macaragiu'..cunostinta "solida" de-a amicului solmar.
Lucra baiatul in port,..pe o macara d-aia de tip portuar,...avea intrare pe acolo,..stia smenul,..sau ...ma rog ,...asa am crezut noi.
Baiat elegant,..n-a cerut nimic de la noi,..ne ajuta total dezinteresat.
Stia de un vas ce adusese ceva minereu de fier,..care culmea ,venise din Grecia si avea cu siguranta si tigari ASSOS.

Hai in port.
Hai.


Mergea Nelu inainte de parca era bulibasa,..noi in urma cu mucii la nas,..cu banii in chiloti,....
Habar n-aveam unde mergem.
Odata ajunsi langa un vapor MAAAREE de tot, ne arata Nelu sus catre cabina de comanda,,,:
-merg sa stau de vorba cu Papandreu -capitanul vasului...
...........si uite-l cum dispare sus pe scara aia de acces...
(..normal ca i-au dat aia tramvai repede,..ca s-a intors imediat)

-Gata , am vorbit, va costa 55 lei pachetul,..cate vreti sa luati ....(ma rog , intrebarea era de fapt : vreti muie de toti banii ?)
-Pai,...avem 11000 de lei,...asta inseamna 20 de cartuse,...adica 200 de pachete.
-Bine,...dati-mi banii,...urc eu sa platesc marfa.
-Pai,...da,...dar cum iesim cu marfa din port ?
-Hai ca ne descurcam ,...dati-mi banii,..merg eu si platesc marfa,...apoi o scoatem noi cumva din port,...
-Bai L (zic eu catre solmar),..avem incredere ?,..dam banii lui Nelu ?
-Hai sa-i dam,...doar am fost la el acasa,...nu ne da asta teapa,..ce naiba,.


Cum puii mei i-am dat banii ?...pai nu v-am spus ?...firma se numea cum ? "2Fraieri SRL"


...to be continued ...

In memoria mea suma de care dispunea 22iulian (R din Marcat Nicolae) era mult mai mare... in fine, sunt peste 20 de ani de-atunci, posibil sa ma insel. O parte ii imprumutase de la un fost coleg de-al meu, unu cu degetele groase, motiv pentru care ii spunean Drugu sau Debretinu sau Carnacior... Cand am plecat nu stiam de unde se cumpara tigarile engros dar pentru cate-un carton, doua-trei aveam stiinta. Asa ca mergem la un barulet si din vorba-n vorba intram pe mana unor baieti care ne plimba putin prin oras, intai ne duc acasa, apoi la Poarta I, inapoi la Delicia unde suntem serviti la cleste cu fudulii, specialitatea casei, de fapt un mod discret pentru a ni se transmite ca luam ... m...u...j...e. Multa si din belsug, evident pe banii nostri, de fapt ai lui R. Chiar la un moment dat am fost intrebati daca nu vrem si niste fete. Noi, oameni de afaceri, am refuzat categoric. Cine stie in ce complicatii mai intram, mai bine ca am spus nu...

Toata lumea din bar stia ca 2 huseni iau teapa.... motiv pentru care ne tratau cu foarte mare respect si cu o politete demna de-o casa regala! Niste meseriasi... ce mai!? Apoi dupa ce le dam banii suntem dusi la Poarta V... unde individul dispare in port iar noi asteptam ca fraierii ... tic-tac, 10 minute, o ora... tic-tac, mai mult ... suficient sa ne dam seama ca e TEAPA! Ce ne facem? Ne intoarcem la Delicia unde golanii ne explica cu zambetul pe buze ca e TEAPA... Mergem la om acasa... nu raspunde nimeni.... Naspa, e TEAPA.... si e teapa cu bani imprumutati. De unde naiba ii da inapoi... too complicated... asa ca satui de atata teapa mergem la Politie unde intrebam de-un unchi de-al meu caruia ii povestim toata tarasenia. Lucru extrem de amuzant si pentru el si pentru colegii (subalternii lui).... Tin minte ca ne-a spus intr-un fel: infractori sau contrabandisti pacaliti, ceva de genul asta.... Dumnezeu sa-l tina in paza ca s-a prapadit demult unchiul meu!

Ne incredinteaza pe mana a doi baieti de isprava, un locotenent simpatic si inca un baiat cu care pornim pe urmele teparilor. Traseul a fost relativ scurt, nu eram nici primii nici ultimii care au luat-o de Malineanu... Individul era cunoscut, asa ca dupa ce mergem la blocul unde statea de fapt o gagica de-a lui, luam directia Restaurantului Bulevard (care nu mai exista acum) unde baietii (gasca mare) erau in sprituri, facusera o masa festiva de peste... trecusera ore bune de cand noi asteptam tigarile in fata Portului... ei erau de atunci la carciuma.

Isi ia cateva bucati peste ceafa, decarteaza toti banii, a incercat sa faca o gluma sa opreasca o mie pentru cheful de la restaurant ... dar n-a tinut! Si ii pasez stafeta lui 22iulian ...

Din cate inteleg eu v-ati fi ales cu un f*tai gratuit

Pot sa va spun ca dupa ce ne-am intors la camin, R a luat avionul ca sa se duca in practica! Asteaptati pana diseara sa vina continuarea....

iulian aka R, daca nu vii mai repede iti iei ban pentru ca ne tii in suspans

Eheee,

Dupa ce asteptaram noi vreo 5 ore pe la poarta 5,...langa far,...si se simtea gustul de mumu...ba cred ca aveam si urme pe la coltul gurii..
Stateam aproape plangand cu amicul Solmar,...si uite asa,cum ne tremurau barbiile...vine ideea :
-Hai la militie,..
-Ce dracu sa facem ?...ne predam ?..ca doar nu merge sa ne vaitam acolo,...bisnitari cum suntem ,am luat teapa ?
-Hai ma la unchiu-miu...e detectiv,..ne scoate asta.

Si uite-ne cu cozile intre picioare,...plangand pe la militieni.
Ba ,imi amintesc ca prima data am crezut ca ne aresteaza..ca ne-au bagat la beci undeva ,pe unde aveau locotenentii biroul.

Locotenentii ,doi baieti de baieti,imbracati in civil,unul mai gras ca altul,sifonati, de ziceai ca sunt smenari,..ne-au inghesuit in dacia lui tata...:
-hai,da-i drumu
-unde nenea /
-Condu ma...n-auzi ?...hai la ...barul cutare,...nu-s aici,....-hai la celalalt bar,...nu-s nici aici...
La a treia incercare i-am gasit.
Masa mareee,intinsa,..ce mai ,...aproape ca la nunta,deh...aveau teparii bani,...

Unul din locotenenti vine cu teparul pe dupa gat, si prieteneste ...JAP...JAP..cate doue palme dupa cap
-Da-i banii.
-Sunt ma toti ?
Mie mi-era si rusine sa-i numar
-Lipsesc 100 de lei
JAP..JAP
-Da-i ma si suta
-Pai,..stai ..mai am niste maruntis..
JAP,..JAP

ultima suta am recuperat-o din maruntisul teparilor.

Uff,...gata,...prejudiciu recuperat integral...

-Si ce ziceti mai baieti ca vreti ? ASSOS ?...hai in cartier...in abator...da-i drumul
Si uiete-ne acasa la un bulibasa..avea asta un casetofon cat frigiderul ,...dala cu boxe cat cada si cu luminite,...n-am vazut asa panarama de mare.
-Cu ce va servim ?
-Da-le baietilor niste tigari,...ca e cerere la Ploiesti (na ca m-am data de gol)

ce mai,..locotenentii ne-a scos de 2 ori,..recuperat si teapa,..facut si aprovizionarea,...

Fireste,..vanzarea tigarilor la intoarcere s-a facut absolut in acelasi mod foarte (ne) profitabil ca si cu berea lui Solmar...la 2 pachete vandute unul ilfumai noi.

11000 investiti
un cartus cado' la militieni
benzina dus-intors
30 % tigari fumate de investitori
profit = sula.

De nervi am plecat in practica de final de an 4..undeva pe la Suplacu de barcau...si cum intarziasem,...am avut de ales:
-sa-mi cumpar o mobra Hoinar 50 cc ,...sau sa plec cu avionul.

Cursa Baneasa-Oradea ma astepta....


Solmaree ?
Iti mai amintesti dusurile comune unde se facea baie impreuna cu fetele de la centrul de calcul ?
la naiba,...vorba ceea : futzi,nu futzi,..vremea trece bai pula !
)

Mici completari...

Am ajuns la meserias, dupa parerea mea era arab mie-nsuta. In hardughia lui de casa casa avea cea mai mare combina audio pe care-am vazut-o pana atunci si de atunci incoace... de fapt nu puteam sa ne dezlipim ochii de la scula... si din cand in cand mai aruncam cate-o privire la nevasta-sa.

Cert este ca ne-a facut un pret "biuuuun" la tigari, un pret mai bun decat asteptarile anterioare tepei. Am fost apoi cu baietii sa mancam la o carciumioara, baieti salon ... Unche-miu, mare caracter, nu mi-a batut nici-un apropos cate zile a avut, s-a prefacut ca a uitat complet de eveniment. Am realizat asta acum, la aproape 10 ani de cand s-a prapadit. Dumnezeu sa-l tina in paza!

Si ne-am intors la camin.... cu cartoanele de tigari bine mascate, invelite in paturi, in hartie, in toale ... Nu mai tin minte daca ne-am intors prin Tulcea cu ocazia asta sau alta data. Inclin sa cred ca asta a fost momentul Tulcea (eclipsat de faza cu teapa). In Tulcea avea R o prietena ... ce oftaturi la despartire.. daca pana si mie imi parea rau ca plecam!!!

De fetele de la centrul de calcul am mentionat in treacat cu alta ocazie. M-am indragostit si eu ....dar my leaps are sealed!