genial

hai nu va rusinati si povestiti-ne si de fetele de la centrul de calcul.

Bai, daca nu merge pe main eu astept povestirea cu fetele pe privat.

Pai un moderator ar trebui sa poata decida ce e de main si ce nu! Corect!
Atunci ne ajuta Oana si Tudor sa citim si noi, muritorii de rind!

Nu de alta, dar topicul acesta a ajuns de departe cel mai asteptat de mine!

Tudor, cum adica pe privat? Sau de ce numai tu? Ca atunci, daca numai pe privat se poate, vreau sa fiu trecut si eu pe lista.

daca nu ati vazut, sectiunea are urmatorul avertisment: "intrati numai daca aveti 18 ani si numai pe raspunderea voastra"... asa ca nu vad de ce nu s-ar putea povesti aici. aveti binecuvantarea mea, dar sa bagati niste bipuri daca e prea grav

Asta ai merita pt individualism

Ma, am incercat sa-l fac sa spuna pe privat povestea, apoi o imprastiam eu la cei trecuti de 18 ani.

Intr-o buna zi ce ne trece noua (R si cu mine) prin cap? Sa ne dam militieni.... dar pana atunci sa facem o paranteza.

Exista o mai veche povestire, de prin anul I. Treceam strada dinspre camin spre cantina si nu stiu de ce il agata pe Jair sectoristul institutului, trecuse pe langa zebra, numai stiu ... Ii cere astuia actele, n-avea decat cartela. Se infoaie asta la noi...il trimite inapoi la camin sa aduca buletinul, se uita, n-avea viza de flotant, ce mai tura-vura, sedere ilegala... amenda. Imi cere si mie ... eu bandit (pacat ca nu erau telefoane mobile pe atunci) scot cu incetinitorul portofelul de la spate... la mijloc aveam o poza cu tata imbracat militar, cu gradele vizibil pe umar, in uniforma de aviatie. Si i-l bag sub nas, auzi ba, stii cine e tata!? Tata e pilotul de elicopter al lui Ceausescu si acum ma duceam sa-i dau telefon! Zbang! Mai, mai sa ia pozitia de drepti in fata portofelului! Pai stiti mai baieti... ca trebuie sa va faceti viza de flotant, ca nu e in regula, dar de data asta va iert... Evident ca tata nu era pilotul lui Ceasca... Poza m-a insotit pe toata durata facultatii! N-am mai folosit-o pe post de sperietoare!

Si ce ne trece noua prin cap... Facusem rost de o pelerina de ploaie (un fâș) de aviatie, identic cu cele ale militienilor, cu epoleti, cordon, etc. Aveam niste cizme gri de piele, aveam o pereche de pantaloni de postav de aviatie (aia de soldat de se legau cu sireturi sub talpa).

Ma bagase in boala R in anul I, avea niste cizme sucare maro-roscat, o nebunie. Iar pe vremea aia, sa ai o toala sau un pantof mai acatarii - te scotea din multime. Si cu prima ocazie cand am strans niste bani mi-am vizitat rudele din Timisoara, m-am dus la Ociko... am dat cateva ture unor cizmulite dar n-aveam bani pentru ele si m-am multumit intr-un tarziu cu unele gri, inalte peste gamba, cu toc mititel, cu talpa misto, moale, imblanite. Erau cu juma de numar mai mare... dar ce mai conta. Ce sa mai, erau bestiale. Acum aveam si eu cizme sucare! Sic!

Si ne imbracam frumos, R la costum bleumarin, eu precum un militar, cu gulerul ridicat, tuns scurt ... si plecam in oras. Pe drum exersam scosul legitimatiei din buzunar, de fapt cred ca deschideam portofelul sa se vada legitimatiile de biblioteca... Prima oprire la BIG, unde ascudem o sticla de coniac dupa niste sticle de vin care erau frumos aranjate in niste butoiase fara capac. Ne fataim cateva minute prin raion si ne ducem ata la prima vanzatoare care se uita spre noi si cerem cu sefa de raion. Vine aia intr-o fuga... Nu te jucai cu economicul pe vremea aia.... Auziti, avem o sindrofie de organizat si avem nevoie de nu stiu ce coniac (parca Milcov, Vincon... dracu sa-l ia, o marca bine cotata pe vremea aia). Se uita una la alta, se uita pe raion, dau din umeri amandoua: Pai sa stiti ca n-avem. Si atunci unul dintre noi se duce savant la ascunzatoare si insfaca sticla. Da' asta ce-i! Au dat in balbaiala.... Inghiteau in sec si nu stiau ce sa faca. Pana la urma ne-au dat sticla de-a moca sau am platit 25 de lei, adica vreo juma de pret si am plecat la Omnia.

Sus la Omnia, la ultimul etaj era un bar. Unde nu ne-au lasat sa fumam! Motiv sa ne luam de seful de sala. R nu bea, ca eram cu masina, eu am luat o vodca. Si am inceput sa vociferez ca nu intra fara tigara. Ala era uns cu mai multe alifii, daduse el de mancare la destui militieni asa ca n-a pus botul la doi smecherasi tinerei. Dar ne-a deschis usa de la terasa, ne-a scos o masa si ne-a lasat in ale noastre. Mai bine sa nu riste...

Nu am nici pe departe talentul de povestitor al amicului stramb-priapic salvamaro-petrolist.
Patania cu Goe -Marcat Niculae este si piesa mea de resitenta ca povestire printre amici ,... desi multi nu cred o iota din spionajul sexual de prin dulap sau de sub pat.

Pataniile noastre cu fetele de la centrul de calcul sunt un amalgam de misoginism si curvasarie adolescentina.
Nu stiu daca am fi putut fi mai depravati de atat,...humm,...desi..

Cred ca totul a inceput prin 1987.
Prin preajma universitatii functiona Centrul Teritorial de Calcul- o institutie care nu ghicesc nici acum pe ce cheltuia banii.
Cert este ca desi calculatoarele pe vremea aceea functionau inca pe lampi,...sau cu cartele d-alea cu gaurele,...iata cum intro buna zi, acest CTCalcul se hotaraste sa scoata la produs,..pardon,...la concurs,..vreo 150 de posturi de perfectionare in ale operatoriei cu PC-ul.

Toate cele 150 de posturi au fost repartizate uniform geografic.
Catindatele erau fie oltence,..sau moldovence,sau banatence,..sau dobrogence,..sau ....ardelence,...toate aveau ceva in comun,...o pila pe acolo pe la intreprinderea unde lucrau ,pila care le-a ajutat sa sara din salopeta de strungarita sau halatul de laborant direct in deux-pies-ul de secretara /dactilografa /operatoare de stocking -MILF P.C.

(if u know what I'm talking about.)

Aceste detalii le-am aflat mai tarziu,..cand deja eram foarte buni prieteni cu cativa dintre profesorii de acolo,...prieteni de pahar,...o sa vedeti de ce .

Totul a inceput intro buna zi cand n-am mai gasit mancare pe blat la cantina.
Nu tu delicatesa de peste oceanic cu orez,...nu tu fasole pe blat...a trebuit sa mancam in seara aceea de la debarasari...niscaiva resturi.
Cum naiba s-a terminat haleala ?
-Solmare,...iar mancam nuci diseara,...parca mai erau 3...nu-i asa ?..hai ca avem si maine.

A doua zi vedem cum sala de mese se umple de femei.
Grase si slabe.
Scunde sau inalte.
Cu tate sau cu fara .
Tinere sau batranele...mai coapte asa.

Mai fratioare,..ce-i cu hemoragia asta ?...
150 de femei pa cap de cativa confutaciosi era o mare ,..mare provocare chiar si pentru profesionisti.

Institutul nostru caza studentii pe vremea aceea functie de sex.(sic !),..adica viteii in grajdurile 2,3,4,...etc,...vitelele separat,...familistii separat.
Eu cu Solmar stateam pe vremea aceea in caminul 2.
Camin de taurasi ,...mai vagabonzi asa,..cu pile la Popeasca,...mama noastra administratora...mama ei.

Aveam o viata linistita,..gradinaream in fata caminului,..pusesem din primavara vreo 2 -3 brazde,..deh,..ceapa,salata,ridichi,...le udam cu hidrantul de pe hol,...trageam furtunu de pompieri prin camera,...solmar era sofer de robinet - intorcea rozeta (uff ,...ce cuvant frumos)...eu abia ma tineam de stutzul din capatul furtunului,..deh,..eram mai slabut asa....
-Solmareeee,...da presiunea mai incet sa ma dau si eu jooos....

UNDE credeti ca mancau fetele ?...la cantinaaaa,
bun , asta v-am spus deja.

DAAAR ,unde credeti ca au fost cazate vrabiutele ?
Nici prin cele mai erotice vise nu o sa ghiciti,...DA, YES,...IGHEN ,...DA,..OF COURSE : ....IN CAMINUL 2,..taman in caminul MEU si al lui SOLMAR.

Tot etajul 2 s-a ticsit de veverite peste noapte.
Cate 2-3 in camera.
Eu cu Solmar stateam la etajul 1,...camera 43.


..............
pauza -m-a prins nevasta,...hai ca a zis ca ma lasa sa scriu...stie ca nu-i nimic adevarat,...
.............................................................................

Fetele erau inscrise la cursuri pentru urmatoarele 12 saptamani,....bai nene, in 12 saptamani faci panza de paianjen in poarta ,...trebuie sa mai inscrie cineva ca altfel se atrofiaza vulvae et vaginae.

Lucrurile s-au pus in miscare destul de soft.
Cei mai timizi dadeau frumos "buna ziua Doamna " sau "Sarut mana tanti !" ...

Eu am inceput cu stangul,..mare ghinion,...Solmar era mare pisicher,..nu puteai sa dai o basina in gara de sud ca radea de tine din gara de vest o saptamana.
Eram tot in cantina,cu solmar la masa,..la vreo doua zile dupa popularea caminului cu fete.
De data asta ciordisem de pe undeva 2 cartele,..mancam cu amicul Solmar pe corecte.
El comandase gordon-bleu, eu ma delectam cu o portie de scaricica afumata cu cartofi natur,...

Taman cand ne-a adus desertul ,..solmar un tiramisu cu havana club de ananas ,..eu papanasi cu inghetata de afine ,
...TA DAAA,..vad cu coada ochiului o faptura frumoasa la masa alaturata.

Roscata ,...cu parul de foc.
la vreo 22 de ani
inaltuta,...peste 175 cm
Planetare Glentzer cu burdufuri scurte...mini.
Boxe -super.
Grila fata frumos desenata,faruri frumos desenate,...simpatica foc.


De felul meu am un approach direct,..e pacat sa pierd timpul...asa ca ...trantesc furculita in farfuria cu (macaroane reci )...pardon,papanasi
ma ridic incet de la masă,...ma indrept sigur pe mine catre masa alaturata si intru direct in subiect :

-Buna ziua,te rog spune-mi doar cum te cheama....ma adresez eu diafanei fapturi.
raspunsul cade simplu si ca un traznet:
-Doina .
la care Solmar bufneste in ras de-i dau macaroanele pe nas :
-HAAA,...HAAA,..HAA,...ce nume de iapăăăă,...hăăăăă,.....

Cred ca a fost a doua oara cand calmul meu englezesc l-a salvat de la moarte pe solmar din fata nervilor mei mexicani.
Nu stiu ce fata am facut dar in hohotele de ras ale lui Solmar,...printre fastaceala mea,...iote cum Doina- iapa ,,,s-a pus pe galop...si fugi nene.

..to be continued ?...



































De aici inainte o sa pierd sirul povestirilor.
Va rog sa bifati casuta alaturata in cazul in care aveti varsta minima de 18 ani.
O : da , am 18 ani .
O : nu , nu am 18 ani impliniti , ma duc la nani .

Bagă, că-i trecut de ora 22:00

stai numai sa vezi cat o sa ne tina asa...


ba te descurci foarte bine... go on!!!

Prietenia cu fetele de centrul de calcul incepea printr-un sentiment de ura si frustrare. Ele se bucurau de cele cateva luni de trai lejer si chiar n-aveau griji odata cazate in camin la ultimul etaj. Mare parte dintre ele se intorceau acasa ingenue la fiecare sfarsit de saptamana....

De ce ura? Odata ajunse, aranjau frumos camerele (cum niciodata n-au mai fost ele aranjate, maturate, feta de masa, perdelute... miros apetisant, amestecat de parfum (deodorant), tigari si cafea la ibric pe tot holul de-ti muta nasul. Evident ca fetele lasau garda jos si puneau mancarea pe pervaz. Ele credeau sincer ca au ajuns in sanul unor oameni civilizati. Greseala fatala.

Odata prada afisata la vedere era reperata de vanatori: Mosu, Pigus, Sache, Cocli, Oaie, Muflonul, noi doi, plus alte caractere executam toata mancarea imediat ce se inchidea lumina, ieseau din camera, plecau la cursuri... In maxim 24 de ore toate proviziile isi schimbau stapanul. De voie, de nevoie, de foame, de sete ... fetele coborau apoi sa ceara niste zahar, niste ceai... si dadeau peste niste ingerasi! Adica peste noi! Care aveam tigari straine, muzica. Niste baieti bine intentionati care doreau sa le ofere niste povete, niste sfaturi din folclorul stundentesc ... Foarte important sa nu lasati mancarea pe pervaz ca vin nemernicii din caminul de vis-a-vis (era un liceu) si aia fura pe rupte. Daca nu ne-ati intrebat pe noi si ati tinut coada sus... noi doar voiam sa intram in vorba cu voi. Nimic altceva.... Unele ne credeau, unele isi doreau sa ne creada, unele ne reperasera si urmau sa ne demaste tuturor....

Trecerea timpului, muzica, tigarile, alcoolul, apa calda, plictiseala, departarea de casa, libertatea.... construiau prietenii rapide. Intr-o saptamana fie ne mutam noi la ele, fie invers.... Si ce bine era sa te rasfete cineva pe tine, un student cu buzunarele goale, plin de hormoni si dornic de distractie!

Well, sa incepem cu inceputul.

Programul fetelor era de dimineata pana dupa-amiaza la 16.00. Am impresia ca vineri seara aveau ultimele ore ca sa aiba sambata si duminica liber. Programul nostru era simplu. Daca eram in sesiune atunci eram liberi 24 din 24. Daca era inainte de sesiune mai aveam stressul de a merge la cursuri, unde trebuia. Cursurile noastre erau de zi asa ca programul liber era comun, pura coincidenta.

Acum si pe fete (pe unele) le rontaia radula precum aveam noi mancarimi in pantaloni. Si daca te trezeai ca-ti bate o fatuca la usa sa ceara o lingurita de zahar ca vrea sa faca un ceai doar n-o refuzai, ii dadeai o lingurita... dar daca venea si cu ibricul si cu pliculetul de ceai si cu o lamaie atunci era evident ca vrea sa bea un ceai cu tine. Daca pe langa asta venea imbracata (sau dezbracata) intr-un neglijeu prin care intrezareai tot ce-i placea unui voinic... atunci intentiile erau mai mult decat clare. Don'soara avea nevoie de meditatii la tehnica de calcul.... si era pacat sa tii pentru tine atata intelepciune.

Odata cu venirea verii intrarea in camin se anima instantaneu. Cobora unu din vechiturile caminului pe scarile de la intrare cu tablele (unul care suferea putin cu inima, avea niste degete umflate la cap de nu putea sa formeze numarul la telefon decat cu un creion... poate isi aduce aminte R cum il chema, ca era oricum promotie mai mare decat mine) si incepeam campionatul de table. Asa ca nu exista sa intre cineva in camin si noi sa nu stim. Asa era si cu sosirea fetelor.... de atunci le luam urma daca nu eram la cursuri....

Partea buna era ca odata ce se cuplau cate unele cu cate unii ,nu se mai baga nimeni.
Geo se cuplase cu o Focsaneanca,..nu era prea frumusica dar,..asta e ...cica moldovencele fac coliva buna.
Eu tot umblam dupa fusta Doinei -roscata din Tulcea.
Solmar balea dupa o unguroaica.
ETC.

Perioada de introducere a durat ceva,..vreo saptamana de investitii -scos fetele la film,..savurat o friptura la restaurant Bulevard,..plimbat printre castani,..tinut de mana,..declaratii,...tinta finala ? sa le furam mancarea de pe geam ?...la naiba,. NUUU....noi tot cu gandul la bagat lingurita-n ceasca.

Pe vremea aceea eram casatorit cu prima.
Nevasta din prima abatere era acasa...ma duceam in orasul de domiciliu de prin baragan odata pe saptamana.
Trebuia sa fiu atent cu modificarile mele fizico-chimice.


Normal ca asa cum se respecta orice bulangiu mi-am dat jos veregheta .
Stiu doar ca intro sambata Doina n-a mai plecat acasa la Tulcea.
Ne-am petrecut wekk-end-ul impreuna.
Doar ca de bunaciune ce era..iar eu acumulasem deja materie la nivel coios in ultimele zile de dans prenuptial,..
prima impreunare a fost un mare esec...dupa doar 45 de minute...pardon 4-5 minute,..eram varza...

Nu stiam deloc cum sa abordam faza cu dusul,...deh lipsa de experienta.
Dusurile erau in capatul holului, in spatiul sanitar alaturat incaperii cu chiuvetele insotite de oglinzile alea noi de le aranjase solmar cu teasta.


Seara , cu lumina difuza la dusuri,..trebuia sa fii atent unde intri,..in ce cabina,...de fapt cabinele nu aveau usa ,..nici macar perdea.
In prima cabina se dusa vreo mamaie cu tatele pana la buric,..in a doua era vreun flacau care abia astepta probabil sa scape cineva sapunul pe jos,..in cabina a treia faceau dus impreunati 2 porumbei,..in cabina urmatoare vedeai parca o bunaciune singura,...oare cabina a 5 a e libera ?...
N-am mai intalnit de atunci o asa mare relaxare si amestecatura...dusuri la comun ..
Cred ca ar fi iesit un super-film 18+.

.........

...back to work...I'll be back soon ...

cele mai tari descrieri pe care le-am auzit/citit vreodata. imi vine sa ma apuc de scris o carte dupa povestirile astea...

Erata: Oglinzile cu pricina au fost in caminul I. Actiunea Centrul de Calcul e in caminul II. Caminul I s-a inchis pentru renovare undeva prin primavara/vara. Atunci m-am mutat in caminul II, initial am nimerit intr-o camera cu niste ciudati, dar n-a durat, sentimentul era reciproc. Si eu eram ciudat pentru ei ... Apoi am ajuns cu R si Goe in camera. Se intampla prin '88... Iar in caminul II, de fapt in nici un alt camin n-am mai atentat la oglinzi oricat de dilit am fost.

Nu reusesc s-o pozitionez in timp... tot pe la sfarsitul anului I sau prin anul II. Functie de sezon vara/iarna incepeau sa se vanda toale prin camin. Odata venea cate unul cu camasi de Brainconf sau cu geci... Unele sucare, nu erau in comert, cu maneca burlan, cu spatele in V in 2 sau 3 culori - tin minte ca am luat si eu una pentru viitoarea sotie. Sau veneau baietii cu ciorapi ...in orice caz, comertul era infloritor...

Ce ne trece prin cap - de ce sa cumparam geci cand putem sa le facem noi !? Luam imprumut de la Ion o masina de cusut. Si incepem sa ne croim toale - amandoi cantaream spre 70 kile bucata, nu ca acum. Asta inseamna ca nu ne trebuia prea mult material... Vedem niste modele misto intr-o revista, am impresia ca toalele cu pricina erau pe o formatie suedeza ... Si incepem sa croim (adica R incepe) cu revista in fata direct (la scara) pe niste cartoane. Pantaloni si geaca pentru fiecare... Luam material, niste crep gri si crem, niscaiva fermoare si incepem sa taiem. Unul facea gri cu crem, celalat crem cu gri... Simplu, nu!

Si dupa aproape o saptamana cine avea cele mai tari geci si cei mai tari pantaloni din tot complexul? Noi doi! Drept urmare au inceput sa curga si comenzile la croitorasii cei viteji ... dar ca orice initiativa buna a fost abandonata, prioritate avand altele. Inclusiv drifturile cu Dacia in spatele caminului.... Si ca sa nu fim etichetati drept bagabonti care nu se tin de care....imi aduca aminte ca si acum ca impreuna cu R am calculat (Termodinamica + motoare parca ... transformari adiabatice, izoterme) cata benzina consuma masina lui pe secunda ... Am aflat precis, dar din pacate n-am brevetat marea descoperire. Si cam asta a fost apogeul meu ca inginer... ma rog, viitor inginer. Ulterior m-am oprit din cercetare pentru a nu pune planeta in primejdie. Cine stie ce anomalii eram in stare sa creez daca eram lasat liber sa zburd. Dezastrul de la Fukushima ar fi fost o bagatela....

In toata amestecatura asta nu pot decat sa rad amintindu-mi totusi de o patanie cu mancarea de pe geam.
Urma sa lansam un atac.
Fereastra unei camere avea pervazul ticsit de bunatati.

Fetele din acea camera s-au prins insa.
Ori cineva ne-a dat in dulap.
Au legat sacosele cu bunatati cu cate o sfoara de calorifer.
Nu mai puteam sa le saltam.

Ca o forma de protest maxim ,...solmar ia un carton format A4 ,...leaga de el o sfoara din sireturile de prin camera
..si scrie pe carton urmatoarele:

Menu,

Lista de bucate
Coaie preparate
Si ca garnitura
o buca' de pula
mai doriti ceva ?
Branza telemea
De pe sula mea


Menul a fost apoi lansat din camera de deasupra si balanganit prin fata ochilor oripilati ai damelor din camera cu pricina.
Doar ca ,,..asa cum radeam noi ca prostii,..il vedem pe solmar cu ochii beliti de groaza si cu undita goala...o mana rapida smulsese cartonul .


Prada de razboi a fost a doua zi predata impreuna cu plangerea de rigoare Decanului Facultatii.


Na belea.
Belea MAAREE,

Ziua urmatoare eram chemati la Decan...Asta abia se abtinea sa rada...ne da cartonul si ne pune sa-l citim..mai bine ne punea sa-l mancam.
EXMATRICULARE ..a sunat imperturbabila decizia...asta doar daca nu va impacati cu cucoanele.


Ce naiba sa facem ...fuguta in oras..in fata primariei...jart ,jart...smuls o duzina de trandafiri..fuga inapoi cu florile la cucoane si cu lacrimi in ochi iata-ne cerandu-ne iertare in genunchi.


N-am sa uit niciodata remarca Doamnei MILF -o tanti trecuta de varsta gusturilor noastre ,care era foarte suparata pe noi,...de ce credeti ?? :
-Ce naiba mai baieti va prostiti cu cartoane d-astea...nu puteati si voi sa veniti asa in vizita pe la noi,..stateam si noi la o cafea,.un ceai ceva,..va serveam cu o prajitura,..nici nu stiti ce savarine bune avem.

Lectia 1 a vietii mele ?..oricand pune botu' la savarina...asta place la 99% din femei.


da,..cred ca va mai urma

chiar ca nu iti vine sa crezi ca toate lucrurile astea s-au intamplat. bravo voua!

@solmar... felicitari pentru versuri si sa stii ca la Braila, camasile sucare de la Brainconf nu sunt nici acum in comert. inca se mai iau "pe sub mana"

La ultima faza era Goe, nu eram eu... eu nu-mi aduc aminte sa fi facut asa ceva. Au trecut aproape 25 de ani dar mi-as fi adus aminte daca ma chema Decanul la o exmatriculare. De pilda eu nu-mi aduc aminte daca la primul drum cu masina la Bucuresti dupa bere (cu R) am fost singuri sau a mai fost si Goe cu noi. Am si eu destule lacune sau detalii lipsa.... sunt cateva faze la care ma caznesc de ceva vreme sa pun detaliile cap la cap... Sunt totusi o caruta de ani...

Poate mai incolo revin cu faza cu paduchii lati!

Cine-si mai aduce aminte de Silvia Dumitrescu? Silvia Dumitrescu de acum 25 de ani cand era bunaciune de bunaciune... si avea o piese "Vreau sa dansez... si nu stiu cum sa fac...."

Se cuplase R cu o tipa care semana leit cu Silvia Dumitrescu... Ea era in divort, statea la 2 statii de camin (pana in gara), intr-un bloc turn... era ceva mai mare ca noi, nu cu mult, subinginera. Adica pe picioarele ei.... si ne-am mutat cartierul general la ea acasa. Nu mai mergeam pe la camin. O tineam dintr-un chef in altul. Era simpatica foc... n-aveam greturi. Tin minte ca il oftica pe fostul barbat (care mai aparea pe acasa) dand drumul tare la muzica Queen - I want to brake free si intelegea ala si pleca.....

Intr-un sfarsit de saptamana trebuie sa plece R acasa.... si parca nu-i venea sa se duca si sa ma lase singur cu bunatatea. Ma pune sa-i promit ca nu ma bag peste el. Ca nu-i fac nimic. Eu ii promit.... Ce dobitoc!

va urma

Şi te mai miri că Maya nu vrea să urle ...
Păi dacă îţi vine ... să apuci direcţia greşită ?

Lasă cartea, că o să ai timp peste ani să o scrii. Bagă material acuma ...

Sunteti amandoi nebuni, dar va iertam pentru ca sunteti niste nebuni simpatici. Povestirile voastre imi trezesc niste sentimente incredibile pentru ca imi aduc aminte de cei 26 de ani traiti in acel minunat cartier, Bariera Bucuresti .
Povestiti mai multe despre Patica, Hipodrom, Bulevard.. etc.

Si urmarea!

Bineinteles ca de vineri seara o tinem intr-un chef pana duminica seara. Sambata era discoteca la facultate in clubul de langa camin.... asa ca mai mult beti decat treji ajungem la "Silvia Dumitrescu" acasa. A durat vreo ora drumul ... tin minte ca eram asa de obosit ca am atipit pe bancuta din fata blocului. Trag astia de mine sa urc sus ... Si dupa ce ne dezmeticim putin.... facem impartirea pe camere. Eu raman cu SD in sufragerie unde facem frumos patul (desi cred ca eu mai mult aprobam decat faceam). Luam pernele de pe canapea si le punem pe jos unde cladim un pat meserias....

Si dupa ce inchide lumina de pe hol ma trezesc cu toata gagica in brate, calare pe mine, doar intr-un maieu si niste chilotei ... Ceva fierbinte in ureche... In momentul ala orice urma de alcool a disparut din corp si s-a concentrat in instalatie ... Ramane si fara maieu... nu ca ar fi ajutat cu ceva ... cu maieu, fara maieu accesul era la liber.

In momentul ala imi aduc aminte ca i-am promis lui R .... sa fiu baiat salon. Si cu un regret etern ii comunic lui SD ca imi pare teribil de rau, dar nu pot ... n-as putea sa mai ma uit in ochii lui R ... mi-as pacali un prieten. Cred ca in viata ei n-a patit asa ceva.... sa-ti pui savarina pe-o tava, sa i-o aduci la nas bulangiului si imbecilul sa vina cu texte din Cavalerii Teutoni ca el nu-si inseala camarazii....

N-a trebuit sa-i explic de doua ori... a inteles din prima. Si-a luat maieul pe ea in cateva milisecunde... s-a intors cu spatele in cateva nanosecunde si s-a culcat. Nu inainte de a-mi transmite: A doua oara nu mai pupi!

S-a suparat pe mine. Luni de dimineata ii cam venea sa faca misto de mine.... Adevarul este ca si eu as fi facut misto de mine daca n-ar fi vorba de aceeasi persoana.... Si inainte de-a pleca (ea la munca, eu la camin sa ma odihnesc) imi spune: Fraiere, cine i-ar fi spus lui R? Si-mi face complice cu ochiul... Iar am inghitit in sec. Nu era un inceput de saptamana promitator...

Luni dupa-amiaza cand am venit de la scoala dau de R in camera... si el intors de la ţâţă... Ca sunt bulangiu, ca n-am putut sa ma abtin. Ca el nu mai are incredere in mine...ca altadata nu mai poate sa plece acasa ca eu execut tot ce prind... Da ce nu mi-au auzit urechile!? Eu nevinovat precum un inger. Un inger mahmur. In gandul meu.... vezi boule, macar iti luai pe bune toata ciorba asta de limba.... Altadata sa nu mai refuzi bunaciuni in curul gol...

Ce vrei mai mult? S-a suparat si "Silvia Dumitrescu" s-a suparat si R!!! Chiar ca mai bine treceam peste ....si marcam si eu o bunaciune.... Da chiar, cine ar fi putut sa ma dea de gol? CRETIN CU SONERIE CARE ESTI! Drept pentru care m-am suparat si eu pe mine!

Mai trec vreo doua saptamani.... timp in care deschisesem ambasadele si vorbitorul cu R. Si intr-o buna zi cine era in varful patului la vanatoare de lăţei? Bai, ma mananca! Ma mananca de ma rupe!
Sa vezi fraiere ca ai luat latei.... Demontase lupa de la aparatul de marit si se uita atent la strumeleac.... Si dai si cauta.... Intr-un tarziu se ridica asta din pat si-mi zice: Gata, numai rezist! Ma duc la SD, sa vezi ce-i fac!

In gandul meu... Bine ca nu i-am pus-o si eu ca ia uite cu ce ma procopseam. Si cu voce tare: Uite vezi.... Dovada! Pe mine nu ma mananca.... Si sa nu mai zici altadata ca nu poti avea incredere.... Bla, bla... Si in gand doar pentru mine: A doua oara nu se va mai repeta!

Se duce R la bunaciune... nervos. Se intoarce calm..... Foarte calm. Il calmase! Nu erau latei. Era pur si simplu o iritatie....

azi nimic?

Bre! A nu se munci, a se povesti!

In sfarsit am reusit sa citesc si io toate povestirile de pe-aici......tari de tot, prea tari!!!!! Imi aduc si io aminte din vremea studentiei si chiar a liceului, cand povesteau colegii/prietenii tot felul de traznai de la camin/internat si nu ma mai saturam ascultandu-i, unele faze fiind belea, la fel ca si aici, radeam de ma tineam de burta..... Hai mai bagati, daca mai aveti!

Solmareee !
Mai tii minte cand am luat bataie in Gara de sud ...de la acarii aia de verificau osiile vagoanelor ?
..cu ciocanele alea m-au batut..
3 nopti n-am putut dormi nici pe burta..nici pe spate

Acuma..ori pe Solmar il lasa hardu'...ori pe mine.
Adicatelea eu cred ca era si el cu mine cand se-ntamplara cele de mai jos.
El zice ca nu-si aminteste

Ne intorceam de la restaurant Bulevard,...erau si vreo 2-3 fete cu noi...... ,eu ,Solmar ,Vantelina ,SD ,...

Am hotarat sa mergem pe jos,..urmand sa trecem prin gara de sud.
Cine stie Gara de Sud din Ploiesti ,stie ca se afla in capatul bulevardului cu castani..iar pentru a ajunge spre camin trebuie sa traversezi 10-11 linii de CF

La naiba,
Seara tarziu, cum mergeam noi pe baza de aburi alcoolici,..vad ca taman la linia peron 1 era garat un marfar ...
Hooopaa...asta-i trenul meu...vagoane d-alea tip platforma joasa...nush ce naiba carasera ..acu' erau goale....

N-am ce face si tzup..sus in vagon...si uite-ma cum saream din vagon in vagon,...oare sa-mi calmez hormonii ?,,,nush

Cert e ca ne vad 2 acari..d-aia de verifica osiile cioc-zbang,...zbang-cioc....

-Mai baieti,..dati-va jos de-acolo,...ma n-auziti ?
-De ce?...zice unu' prost care nush cum intrase taman in pielea si hainele mele,
-Hai mai baieti,..fara scandal,,..mergeti si voi ca oamenii
-hai barzo,..plimba ursu...zice tot ala prostu'
-Cum ai zis ?
-Barzo mah...ca daca eram prost ..ma faceam acar ca voi...
-Daaaa ?

Si in 3 secunde erau langa mine.

Zbang -a fost prima lovitura in zona pubiana...de am cazut ca un covrig intre vagon si peron- marcat de acarul 1
Cioooc -urma lovitura a doua..pe spate ..de m-a indreptat instantaneu -marcat de acarul 2



Mai departe stiu doar c-am dormit in picioare ca caii...(suna bine )..sau ca camila ?
Adica vreo 3 nopti nici pe burta ,nici pe spate.


Nu ma mai urc in tren de atunci.

Posibil sa ma lase hardul... Imi aduc aminte tot felul de faze in care apare si Restaurantul Bulevard, chiar eram niste figuri cunoscute pe acolo (nu erau intotdeauna mese libere, mai ales pe terasa si trebuia sa-i stii pe chelneri, de fapt e invers trebuia sa te stie ei pe tine) dar la faza asta neuronii mei refuza sa faca prezenta.

In Ploiesti erau muuuuuuulte carciumi. Carciuma martir Bucuresti imediat ce coborai podul, Patica ... in spatele blocului lui Getodac, Terasa La Umbrelute de pe bdul cu castani (uite ca nu-mi aduc aminte cum o cheama), Bulevardul, beraria de deasupra cinematografului, Katanga pe partea opusa a parcului. Lactobarul (unde-am devenit semi-alcoolico-lactovegetarian) unde se organizau campionatele de bere cu retentie! Mai era carciuma de la Hipodrom... unde multi studenti ar fi putut deveni actionari la cat au cotizat. In gara erau cateva terase non-stop, le spuneam La Butucei ca erau rustice ... Cel mai nasol era cand incepeai turul carciumilor, beai intr-una cateva beri si apoi o luai serpuind prin oras pe la toate carciumile care mai erau deschise... parca pe la 10-11 seara se inchideau toate.

Imi aduc aminte de un chef monstru pe care l-am inceput pe tren Constanta-Bucuresti la vagonul restaurant... si l-am terminat a doua zi. Un chef care implica si Restaurantul Bulevard, ca tot am vorbit de el.

Se intampla in anul I, pe la inceputul lunii octombrie, adica in '87, si era inca frumos afara. Plec de acasa cu un accelerat (din cele care faceau doua ore jumate pana la Bucale, nu ca acum). Pe tren de cine dau? De mai multi colegi de liceu, cititori fruntasi printre care si un campion (e director de banca acum).... Imaginati-va ca Rod Stewart (el cu un par infoiat) statea de vorba cu Yul Briner (eu, tuns aproape zero) la o bere, la o sumedenie de beri in tren. Ce grup ciudat!!!!
...

Terasa La Umbrelute de pe bdul cu castani (uite ca nu-mi aduc aminte cum o cheama) - Gradina de vara, acum parca este o pizzerie acolo, nu's sigur

beraria de deasupra cinematografului - Continentat se numea, acum este Doroftei Pub

La Butucei - La Buturugi mai

Tic Tac de la Hale sau superba gradina de vara Pomu' Verde nu va spune nimic?

La Tic-Tac nu prea mergeam. In schimb mergeam in Nord la braserie. Am si copilarit pe acolo... acum imi aduc aminte de unde cumparam inghetata (precum in reclama care tot apare la TV zilele astea). Banuiam ca e a lui Doroftei... dar n-am mai ajuns prin zona. Imi aduc aminte cand s-au deschis galeriile - mama, mama parca era alta lume sticla, otel, wow ... Tot prin centru era un barulet Piccadilly, langa hotel Prahova.

Asa! Ca bine zici - La Buturgi! Cat le-am tocit...

Pomu Verde ... Pomu Verde.... nu-mi aduc aminte. Stiam ca exista o carciumioara celebra prin zona prin care stateau astia smecheri de prin parlament, intr-un cartier de vile pe undeva cum vii dinspre gara de la Muzeul Nichita Stanescu spre dreapta.

Chestiile cu verde, casa verde, pomu verde... de obicei ascundeau bordele....

Tin minte ca eram mic si am prins fanfara in parcul de dinaintea garii. Pe dreapta undeva era scena...

Ma concentrez sa termin povestirea si revin!

Ai plasat bine Pomul Verde...
Despre rendez-vous cred ca tata stie mai multe... era mare amator de bere la tzap servita la gradina de vara cu mobilier din fier forjat vopsit in alb, cu fata de masa in carouri alb cu rosu si cu napron alb imaculat si unde intodeauna se gasea un lautar sa iti cante de inima albastra. Adevarul ca in acea perioada era foarte greu sa nu bei o bere la tap sau halba cand orasul era plin de terase in stilul lui Caragiale, Ploiestiul de exemplu avea in perioada interbelica peste 360 de carciumi, berarii, restaurante... Era imposibil sa treci pe bulevardul cu castani si sa nu te imbie mirosul de mici sau carnaciori la gratar sau sa nu te atraga rasetele micilor gasti ce savurau bere dupa bere ciocnind halbele in cel mai pur stil romanesc.

Pai acolo stateau profesorii de la Institut... Ce naiba, beam si noi prin alte parti!

Mah voi vorbiti de Ploiesti sau de Constanta? Nu ca ar face mare diferenta pentru mine, le cunosc la fel adica deloc, dar la un moment dat era vorba de port si ma gandeam la Constanta (sau este si in Ploiesti?) apoi iar ati dat-o invartita...

Deci va rog sa clarificati la inceputul fiecarui post. Puneti orasul doua puncte. Dupa care aliniat nou.
Ca sa pricepem si cei care nu le avem cu geografia

Alex...
pai d'astia imi esti, nu urmaresti cu atentie!!!!?
PS Zi merci ca nu ti-am raspuns: Da tu care Alex esti? Ala cu plasturele sau celalalt?

Si plecam noi de la Constanta catre Ploiesti via Bucuresti... in tren iese chef mare de tot. Tin minte ca am rontait cateva beri bune pana la Bucuresti unde au coborat companionii mei care studiau in capitala. Ma mir ca n-am coborat si eu... Pauza pana la Ploiesti a fost de bun augur... Setea s-a agravat. Va povestisem de Drugu... cel cu degetele gogonate (ca debretinii/carnaciorii)... de el am dat cand am ajuns la Ploiesti. Eram in bani, luasem renta lunara - vreo 1500 de lei - bani adevarati pe vremea aia.

25 de lei era nasu pana la Bucuresti, 10 lei pana la Ploiesti (daca apuca nasu sa vina in 45-50 de minute) plus cateva beri - hai sa zicem o suta de lei.. Tot mai ramaneam cu 1350-1400...

Descarc bagajale la camin si directia Drugu, care statea langa fosta puscarie, undeva relativ central, dar aproape de Bulevard. Si intram in local - intrarea de sus de pe scari. Rapid, fripturi si o baterie de vin.... Le executam. Unde sa mergem? Da chiar, unde sa mergem acum? Ca tot ne era sete? Hai pe terasa! Si iesim din restaturant, facem dreapta, 20 de metri mai departe pe langa un perete alb era intrarea pe terasa... Ce fac baietii? Unde vreti o masa? Mai in spate sau mai aproape de ring? Ne asezam la o masa mai in spate, aproape de orchestra... dilim inca o baterie! Ne supara muzica asa ca ne mutam mai spre centru... motiv pentru care mai rontaim o sticla.. si la un moment dat Drugu se duce la buda si dispare. Trece un sfert de ora si ala nu apare. Pe vremea aia nu erau celulare sa pui mana si sa suni imediat.... A plecat, adios ... pana ajungeam la un telefon cu fise sa sun acasa mancai o paine. Sa ma duc si eu la buda? Stai ca n-am platit, daca zic astia ca le tragem teapa... Platesc consumatia de pana atunci si merg si eu la buda. Cand sa ies dau de Drugu care intra din restaurant ... unde comandase inca o baterie in virtutea inertiei si ma astepta acolo. Iesise de la buda si in loc sa faca dreapta a facut stanga, a intrat in restaurant si s-a asezat la masa unde bausem cu cateva ore mai devreme.

Asadar ne mutam iar in restaurant. Unde terminam si bateria cu pricina si mergem pe terasa pentru inca o baterie si cand sa plecam ... evident cu gandul sa mergem la o alta terasa sa bem o berica, in zidul alb de 20 de metri odata deschide cineva o usa pe care nici ca o remarcasem pana atunci... coboram cateva trepte si ajungem la Barul de noapte Bulevard unde bem un coniac si plecam de data asta de tot. Era evident atunci ca nu mai exista nici un loc din Bulevard pe unde nu bausem!

Intrasem la Bulevard pe lumina si ieseam de la bar pe intuneric.... bine afumati. Sa mergem pe terasa? Ce mai conta? Toti chelnerii de pe tura aia ne-au remarcat in ziua cu pricina... Daca nimeream aceeasi baieti ne intrebau din start unde dorim o masa, afara sau inauntru?

Uitasem morala.... m-am trezit a doua zi ca dintr-o mie cincisute ramasesem cu aproape jumatate, opt sute si ceva maruntis! Ups... numai cartela costa 700, caminul 50.... Urgent cartela redusa doar de pranz (325 de lei + 50 caminul). M-am redresat! Tot mai aveam cate-o suta pe saptamana. De atunci s-a declansat treaba cu comertul... si am inceput sa vand tigari... sa mai redesez finantele personale!

Exista un port mai mic pe malul Dambului in Ploiesti, dar cum petrolierele care tranzitau rafinariile prahovene s-au tot marit, ca abia mai pot trece prin Panama sau Suez, au renuntat la ruta asta
Glumesc Alex, nu te supara

Nu m-am suparat, imi plac povestirile. Imi aduc aminte de perioada mea de studentie care s-a derulat cam tot prin pe-atunci si a avut parte de intamplari similare doar ca era in alta tara (Transilvania). Faceam bisnita cu blugi, cu tigari Vikend sau ciocolata Cipiripi de la sarbi, cu Barack Palinka din Miercurea Ciuc, de-astea

dati-i bataie mai departe


PS: cu plasturele e consateanu proprietar de Passat.

Hai ma ca stiam

Tigari Simphonia, mai erau unele cu filtru de carbon... da nu-mi mai aduc aminte - daca de la unguri sau de la sarbi. Ehei, vremuri! M-am si lasat intre timp. Cand am fost la Timisoara in anul I dupa cizme tin minte ca m-am intors si cu 10 pachete de Carpati. Meserie te halesc, le bateau la fund pe alea de Sf Gheorghe iar pe ultimul loc erau alea de Ramnic.

Mai erau si de Tg. Jiu

S-a dus dracu fabrica de tigari din Timisoara. Nu stiu ce mai fac, probabil inchiriaza hale

...e cam liniste pe aici

Noroc cu tine

baietii s-au apucat de comert intre timp, ca au baut toti banii

Incepusem sa ma obisnuiesc ca, dimineata, cand bagam cafeaua in mine la munca, pana sa imi vina chefu de munca, sa citesc ce se mai posta pe aici. Recunosc, anii mei de facultate au fost....de toata jena. D-aia ma si bucuram sa mai vad o postare noua. Dar astept....

Hai ca bag si eu una sa nu moara topicul

Era prin anul... 1998 (?) ceva pe-acolo... si era vara, vacanta, plictiseala mare... vine un prieten pe la mine (pe vremea aia internetul era scump si celularele erau o fitza) si imi spune:
- diseara mergem in timisoara sa ne intalnim cu F si B si prietenii lor din timisoara (F si B erau niste prieteni vechi din timisoara).

Bun, zis si facut, in ziua aia mai facusem si un ciubuc si aveam niste bani in plus deci totul era in grafic. Trenul spre timisoara pornea undeva pe la 3 dimineata si ajungea pe la 8 (era in reparatie ceva pod si mergea pe o ruta ocolitoare).
Pe la 11:00 ne adunam la net-cafe-ul unde lucra prietenul meu cu care urma sa mergem la timisoara (nu era tura lui dar era un loc unde puteam sta pe net gratuit si pierde vremea pana porneste trenul), ne adunaseram 3 (doamne si toti trei) sa pornim in expeditia asta cvasi-spontana (evident ca toti am venit fara bagaje, de ce bagaje ai putea avea nevoie ?). La 2:30 ne ducem in gara sa luam bilete... tragedie... 2 dintre noi nu aveam carnetele vizate, deci mumu reducere pe tren... revoltati de aceasta nesimtire hotaram sa mergem cu nasul... buuun... mergem cu nasul... ii dam 100.000 ne urcam in tren, si incercam sa dormim... cand incepea sa ni se faca somn (adica pe la arad) vine nasul panicat: " a venit supracontrolul ! luati-va banii si plecati !"... ne luam suta de mii si coboram in arad... la 5 dimineata sau ceva de genu... o luam noi incetisor catre iesirea spre timisoara si ne punem sa facem autostopul... opreste un nene cu o duba... ne ia in spate, ii dam 50.000 si ne duce pana in Timisoara (ajungem chiar inaintea trenului care dupa cum va spuneam mergea pe o ruta ocolita)...

Ne intalnim la o cafea cu prietenii nostri din Timisoara, ne revenim putin dupa drum (nu dormisem toata noaptea totusi) iar la 9 deja consideram ca e suficient de inaintata vremea pentru a ne apuca de baut... Au inceput sa curga halbele de timisoreana (parca atunci se lansase "Club XXI" sau ceva de genu), un incident neprevazut cu o halba care s-a spart in timp ce ciocneam... rasete... caterinci... voie buna... tot asa pana la 13-14 cand ni se face foame... Cum gasca se facuse deja destul de mare ne impartim in 2 grupe, eu cu inca 3 prieteni mergem la un tip care statea in chirie singur intr-o garsoniera in timisoara, iar restul gastii merge la un alt bastinas acasa.

Trag un pui de somn de somn intr-o pozitie destul de neconfortabila, vreo 20 de minute, apoi mancam niste pui nefacut cu niste cartofi prajiti carbonizati gatiti la comun... yuuum, delicios ne refacem stomacul cu un shot de tequila si suntem gata sa iesim in club... desigur in club se merge doar de la 11-12 incolo, pana atunci ne ducem in parc unde ne punem la o terasa... ma rog, terasa e mult spus, erau cateva mese langa o ghereta, din ghereta puteai cumpara bautura si puteai sa o bei la mesele respective... Si continuam cu timisoreana... spre seara (9-10) apar si fetele... fetele erau din gasca timisorenilor (actuale/foste/viitoare prietene) erau in numar aproximativ egal cu noi si erau frumoase (ar fi culmea sa nu fie frumoase dupa atatea sticle de bautura).
Ocupa ele locurile libere de la terasa si noi le intrebam ca niste gentlemani ce suntem cu sa le servim: "Votca !" Wow... genul asta de fete erau de noi... se achizitioneaza de la ghereta amintita o sticla de votca si pahare de unica folosinta... tipele isi pun cate un shot si il dau pe gat de parca ar fi facut asta toata viata...

Stupefiat de prestatia fetelor, un prieten din Oradea isi umple un pahar de unica folosinta cu votca si il bea in timp record... sa arate ca bihorenii sunt oameni bravi, cu p..a mare care rezista la bautura [Vom reveni si la el mai tarziu]... intre timp atmosfera se mai destinde... radem glumim... Si observ ca tipa de langa mine e suspicios de interesata de persoana mea... (desi eram destul de afumat imi dadeam seama ca un tip beat, nedormit si nespalat de aproape 24 de ore nu era tocmai visul ei in viata)... sau poate totusi asta e idealul ei masculin ? cui ii pasa ?... mai bem, mai glumim... cu timpul imi dau seama de motivul fetei: dupa cum povesteam tipele astea erau din anturajul prietenilor nostri din timisoara... tipa asta era fosta prietena a unuia dintre cei de la masa... iar acesta facea manevre insistente de a vraji o alta tipa (cu accent american, traise cativa ani buni in statele unite si se intorsese recent in tara cu familia - se pare ca romana cu accent american i se parea incredibil de sexy). Asa ca eu eram doar o unealta "razbunarii" fostei lui prietene... dupa scurte dileme morale care au durat cam 5 secunde (nu-i frumos sa refuzi o domnisoara) continuam interactionarea amiabila [vom reveni mai tarziu si la ea].

Paharele de votca curg... sticla se goleste... e vremea sa o luam catre club (parca se numea "No name" sau ceva de genul asta, era o discoteca jumatate in aer liber jumatate acoperita in care se baga house). Drumul spre discoteca trece printr-un parc... fetele (care deja erau aproape la fel de bete ca si noi) o iau inainte cu vreo 10 metri si fluiera ritmic dintr-un fluier (nu ma intrebati de unde aveau fluierul)... Trec pe langa o duba de politie, fluierand... nimic... ajungem noi (baietii) si brusc din duba iese Garcea sa ne intrebe de buletine:
- Buletinele la control...
- N-avem... stiti noi ne plibam pe aici...
- Cum te cheama ?
- Vasile Borcan ! raspunde primul intrebat cu o seriozitate pe care doar un om beat o poate avea.
Garcea noteaza in caiet... cauta numele intr-o lista, apoi continua:
- Adresa:
- Strada Soarelui nr. 10A, Oradea
- Si ce cautati aici ?
- Stiti, noi conduceam acasa fetele acelea...
Ne iau la toti datele (inclusiv cei din timisoara si-au dat adrese din oradea) apoi ne lasa sa ne continuam drumul spre discoteca...

To be continued...

deci deja regret ca n-am facut facultatea prin anii 90, ma jur(eu anu asta fiind cu licenta)

Revenim...

Recapitulare... la inceputul povestii am spus ca mergem la F si B in Timisoara, am ajuns in Timisoara fara sa dormim toata noaptea, ne-am imbatat destul de bine, eu ma cuplasem cu fosta prietena a lui F fiindca aceasta incerca sa se razbune deoarece F se combina cu o tipa cu o alta tipa cu accent american... eram cu totii beti (inclusiv fetele) si ne indreptam spre o discoteca ce era partial in aer liber, partial acoperita.

Imediat dupa ce am ajuns la discoteca, oradeanul care cu cateva ore mai devreme a vrut sa arate cat de sulosi si rezistenti la bautura sunt bihorenii si a dat pe gat cantitati insemnat de votca (dupa nenumarate beri) a clacat... nu se mai putea tine pe picioare si vomita aproximativ fara oprire, eu cu inca un prieten il tineam de cap sa vomite intr-un colt cu verdeata... a venit un bodyguard la noi si ne-a zis ca nu e voie, l-am invitat sa-l opreasca daca poate... a evaluat situatia, a renuntat si a mers mai departe, probabil era multumit ca macar o facem in partea descoperita a discotecii... Dupa vreo 10 minute in care starea lui nu s-a imbunatatit si in continuare nu se putea tine pe picioare am decis ca e cel mai bine sa-l trimitem la culcare, asa ca F il duce acasa la el, il culca, apoi se intoarce in discoteca.

Eu, eliberat de grija prietenului beat de care trebuia sa am grija ma pun cu noua mea prietena pe o canapea din discoteca... acum sa clarificam niste chestii.... discoteca era club de house... d-ala cu "bumtzi, bumptzi, bumptzi, bumptzi..." si era la un volum infernal. Eu nu suportam nici atunci house-ul dar eram suficient de beat cat sa-l tolerez... ba mai mult eram si foarte somnoros (nu dormisem de vreo 40 de ore)... nu stiu exact ce face fata... cert e ca eu raman singur pe canapea... canapeaua langa o boxa imensa... eu ma intind... si adorm... ma trezesc pe la 4 dimineata... discoteca incepea sa se goleasca... eu singur pe canapea... in scurt timp identific restul gastii care nici nu cred ca observase lipsa mea si se pregatea de plecare, brusc reapare langa mine si "noua mea prietena".

O parte a gastii respectiv: eu cu noua prietena (fosta prietena a lui F), F si tipa cu accent american si tipul cu garsoniera la care mancasem puii nefacuti cu cartofi carbonizati si prietena lui ne intoarcem in garsoniera acestuia. Garsoniera (sau apartament cu o camera ce era) era formata dintr-o camera ocupata in proportie de 75% de un pat imens care pe timp de zi era folosit pe post de canapea, iar in rest mai avea o masa cu un calculator si un scaun (dar patul putea servi si pe post de scaune pt cei care mai vroiau sa stea la calculator) si o bucatarie.

Ne asezam cu totii pe pat (care avea si rol de canapea) si se porneste un film (Sacalul, cu Bruce Willis)... intuneric in camera, 3 cupluri... un pupic aici, un pupic acolo... brusc observ ca fiecare se retrage si raman eu singur in camera cu fata langa mine...

To be continued....

noooo... not again

@Manta B te inteleg perfect... nici eu nu am avut parte de asa ceva in timpul facultatii. dar in schimb ma pot mandri cu o copilarie ca in amintirile lui creanga

Eu stiu sfarsitul...