Foarte frumos. Cam naspa masina din care s-a filmat, zgâlţâia prea tare!

Intrebari!
- Nu era noroi pe portiunea de urcare dinspre Ciunget a Strategicii?? Ca acolo mi-am furat-o eu anul trecut cand m-a prins ploaia.
- Au terminat astia de asfaltat Transalpina? E deschisa?

Deschisa Transalpina n-a fost niciodata

In schimb acum are intre 4 si 6 benzi strangulate doar in cateva locuri de niste poduri (!!!) peste scurgerile de rau...

Eu nu am urcat dinspre Ciunget ci dinspre Valea Macesului. Pe unde am urcat eu nu era noroi, si acolo e 'mai grav'.
Din ciunget au urcat captiva, freelander si ims cu ht uri sau slickuri :-), ma indoiesc sa fie vreo problema....

Sambata si duminica, impreuna cu cu Sorintudosie (Subaru Forester 2005) si un bun prieten cu Audi allroad 2003 am facut o tura prin Carpatii Olteniei: Runcu - Cheile Sohodolului - Campu lui Neag - Campusel - Lacul Iovanu - Cerna Sat - Baia de Arama - Runcu (sambata) si transalpina Ranca - Obarsia Lotrului (duminica).
”Tabara generala” am stabilit-o la o pensiune din Runcu (150 lei camera/noapte, 2 vile a cate 3 camere fiecare, 5 camere inchiriate = 2 vilute intr-o curte suberba, amadoua la dispozitia noastra; camere cu tot confortul, baie individuala, televizor, etc.).
Drumul Runcu – Campu lui Neag via Cheile Sohodolului: 1/5 asfaltati (sohodol 1, 2 si 3), 3/5 drum forestier bun, 1/5, ultimii destul de interesanti (sohodol 4, 5, 6, 7 si 8), cu ceva sleauri dar negociabile. Unele curbe sunt foarte stranse, odata chiar fiind nevoit sa fac si o corectie (de ampatamentul…).
Dupa intersectia cu DN66a, pe acesta din urma am strabatut o portiune de cca. 15 km asfalt f.f. bun, care se termina brusc, in panta, cu vizibilitate 0, si se continua cu drum forestier. Fireste ca am incercat senzatia de trecere de la 80 km/h de pe asfalt pe drum forestier. Bine ca nu se termina cu vreo prapastie sau cu vreun zid ca semnalizare inainte ciu-ciu. Chiar radeam la un moment dat, sa stationam in zona si sa vedem care o mai fura precum am patit-o noi.
Traseul, pana la barajul Lacului lui Iovanu, drum forestier bun spre foarte bun, frumos in majoritatea timpului (DN66a_4, _5, _6, _7) pe alocuri chiar spectaculos (DN66a_2). Din cand in cand bolovani cazuti pe traseu (DN66a_1) sau alunecari de teren (DN66a_3a, _3b) dar care nu au pus probleme deosebite fiind rezolvate cu atentie sporita.
Problema era la “celebra” surpatura de la jumatatea drumului de-a lungul Lacului Iovanul, dar care fusese rezolvata cu ceva vreme in urma cand au venit cu un buldozer si au facut drumul accesibil (DN66a_8, _9, _10, _11 si_12).
In concluzie, drumul merita facut, “sculele” noastre (DN66a_13, _14) fiind peste greutatile intalnite (practic poate fi facut cu orice masina decenta si ceva bun simt rutier).
Fireste ca am profitat de conditii si nu am ratat si un program social pentru un “schimb de experienta Subaru – Audi” (DN66a_15).
Cu privire la Transalpina, ma asteptam sa fie mai avansati cu lucrarile (transalpina1). Transalpina este imblinzita complet, am vazut o sumedenie de tipuri de masini, inclusiv doua A6 sedan care avansau cu grija, dar fara probleme (transalpina2). Asfaltul este din ce in ce mai prezent: pana in Pasul Urdele, pe serpentinele de dupa pas (transalpina3), si petice din ce in ce mai multe dupa Muntinu. Traficul era extrem de intens (duminica orele 16-17), aproape ca, pe langa faptul ca trebuie sa faci depasiri, trebuie sa te mai si asiguri din sens invers (transalpina4). Cand ma gandesc ca acum 2 ani pe vremea asta pe tot traseul alpin nu am intalnit decat un RAV4 la inceput, si in rest nimeni.... Treptele de la Muntinu sunt o amintire (transalpina5). Sigur este greu de inteles pentru cineva care trece acum si nu stie despre ce era vorba pana mai an.
La plecare, in drum spre casa, am prospectat zona si am reperat, pentru o viitoare “expeditie”, urcarea pe strategic din DN7a, de la Curmatura Vidruţei (curmatura_vidrutei.jpg).
Recitind ceea ce am scris, Sorine, cred ca mai corect ar fi fost sa scriem impreuna despre ceea ce am facut in acest week-end dar, cum nu se poate, asta e, mingea este in teren la tine.

Bravo baieti! Pacat ca am ratat-o.

Cezar, ala e drumul, sageata indica bine!

Am preluat mingea pasata de Cezarm si pot sa va spun ca am avut parte de un traseu minunat si de vreme frumoasa. Cheile Sohodolului(foto1,2) sunt foarte frumoase, cam scurte dar oricum merita vazute si admirate; cam multe gratare, corturi si manele dar peisajul compenseaza.
Dupa cativa km apare prima oaza de speranta: o urcare mai abrupta. Dupa o mica pauza ne aventuram ,Cezar deschide drumul pentru mine si Dan, urcarea se dovedeste a fi scurta fara sa puna mari probleme pentru masinile noastre(foto3,4,5). Urmeaza o coborare la fel de frumoasa, fiecare o abordeaza diferit: Cezar pe partea stanga, eu pe centru, Dan pe partea dreapta, fara sa solicitam prea mult masinile(foto6,7). Ajungem la Vale cu Pesti unde admiram lacul(foto8) si avem o singura dezamagire: ? pacat ca drumul nu a fost mai lung ?
Continuam pe DN 66A ?drumul lui Base? care este asfaltat in prima lui parte(foto9) dar cum a spus si Cezar asfaltul se termina brusc in varful unei pante fara nici un avertisment: mergeam in coloana cu 80 km/h si am vazut un nor mare de praf de la Cezar, eu am franat violent si am intrat pe zona fara asfalt cu o viteza ceva mai mica.
Am continuat pe portiunea neasfaltata ,care se dovedeste a fi mai ?blanda? decat drumul de la Runcu la Vale cu Pesti, dar peisajul este deosebit de frumos.
Dupa multe pauze pentru admirat imprejurimile si multe ?sedinte Foto ?(foto10-foto16) ajungem la zona cu alunecarea de teren(foto17) pentru care nu aveam informatii foarte recente ,dar peste care am putut trece si am ajuns la barajul Lacului lui Iovanu(foto18).
Ne oprim si le facem o poza celor trei HAIDUCI condusi de cei trei MUSCHETARI(foto19).
Continuam drumul prin Baia de Arama, nu ratam ocazia de a vedea ?Podul lui Dumnezeu? de la Ponoare si seara se incheie cu un mega-gratar scaldat cu vin rosu si bere.
A doua zi facem o Transalpina scurta si semiasfaltata(foto20,21,22,24-29), nu mai are chiar farmecul anilor trecuti, dar am gasit ceva relicve (cate o borna kilometrica (foto23 )).
Avand in vedera ca in toamna ficarui an intre Novaci si Ranca se desfasora etape de Campionat National de Vitaza in Coasta cred ca Transalpina postasfaltare ar fi mai potrivita. Pana atunci ramane de vazut care dintre noi o sa obtina cel mai bun timp intre Ranca si Obarsia Lotrului?

Click to view attachmentClick to view attachmentDupa o tentativa nereusita (foto din postul 143), in urma cu o saptamana, am reusit sa merg prin Pasul Stelvio. L-am abordat din nord, si, cum “tabara de baza” o aveam in Badolino, l-am cuplat cu Pasul Gavio (doar circa 2600 m). Ba mai mult, am verificat incomplet pe unde vrea sa ma aduca inapoi GPS-ul si pe la 10 noaptea am trecut si prin Pasul Croce Domini (1943 m).
Sunt o gramada de trasee extraordinare in zona: http://www.alpineroads.com/.
Am avut noroc de vreme buna. In urma cu 11 zile zona arata ca-n fotografia atasata (“furata” de pe forumul baietilor de la WV). Cat am urcat, erau doar nori de altitudine, fara a fi afectata vizibilitatea. In cca. 45 de minute, cat am stat sus, au aparut nori, pentru ca in final, sa scada vizibilitatea la max 100m. Curbele sunt foarte stranse, panta acceptabila si asfaltul f. bun. Se poate urca cu absolut orice, singura limita fiind lungimea maxima a vehiculului de 10m. Imi mentin parerea ca italienii sunt niste parteneri de trafic execrabili, f.f. rar acordand prioritate celui care urca (sunt portiuni in segmentul alpin in care pe drum nu incap 2 masini fiind nevoie si de o “mica intelegere” intre cei care se intalnesc din sensuri opuse). Dupa ultima curba (sunt 48, toate numerotate), este o rampa de unde se poate admira toata valea. La nici 100 m, am vazut, nestingherite de nimeni si 3 marmote. Este fostre haios punctul vamal cu Elvetia la 2500m altitudine.
Consultand harta (una veche Shell-2003) mi-am calculat traseul de retur pe un alt drum, de data asta nu mai era SS (strade statale) ci SP (strade provinciale) dar care ere mentionat pe harta, tot ca drum alpin (deschis intre iunie si octombrie). Putin mai prost calitativ (de, era drum judetean), desi asfaltul era bun, totusi segmentele stramte cat o masina (am vazut si limita maxima de 2.20m) erau mai lungi si mai numeroase. In zona de maxima altitudine am verificat pe GPS altitudinea. Cu aceasta ocazie am aflat ca ma aflam in Pasul Gavio, al doilea ca altitudine maxima din Italia dupa Stelvio.
In concluzie:
1. Daca treceti prin Stelvio, din nord spre sud, va sfatuiesc sa nu ratati Pasul Gavio, inseamna doar 3 ore in plus.
2. Desi Trasfagasanul este un traseu fabulos in segmentul alpin, nu se compara cu Stelvio. Nu l-am inteles pe Clarkson. Stelvio mi se pare mult mai spectaculos. Oricum, cu emisiunea lui, ne-a facut o publicitate imensa, mai multa decat toate campaniile astea cu “land of choice” sau “carpathian garden”. Daca cititi forumurile dedicate Pasului Stelvio, veti remarca faptul ca foarte multi abia asteptau sa mearga pe Trasfagarasan
A, uitam! Bucuresti-Plitvice-Dubronik-Badolino-Stelvio-Postojna-Belgrad-Bucuresti = 4500 km, consum global (CB) 10,2%, 90% pe autostrazi cu 150-160km/h.

Felicitari !
Merci pentru descriere si poze.

In week-end am reusit, intr-un grup mai mare, sa facem un traseu montan de nota 11: “Vaideeni - Curmatura Oltetului – Ciunget – Strategica – Transalpina” (map.jpg). Masinile au fost: Subaru Outback, Subaru Forester (sorinrtudosie), Audi Allroad 2003, Freelander 2000 si … Dacia Diesel 4x4 “papuc”. Prietenul cu papucul mai facuse traseul in urma cu o luna si ne-a provocat sa-l facem si noi. Sincer, eu deja eram “intaratat” de watcher (multumesc inca odata pentru track si pentru informatii).
Ziua I
Am plecat sambata, nu chiar asa de dimineata, din Vaideeni. In primii 2-3 kilometri, aspectul este de drum forestier suspect de bun (cu rigole, maluri consolidate, parapeti, etc.) – I_11_02, I_11_13, I_11_15 – pentru ca ulterior sa se transforme in drum de pamant cu tot ce trebuie: sleauri, gropi, sol alunecos (argila), si ceva noroaie, unele chiar consistente – I_11_28, I_11_36, I_11_59, I_12_08, I_12_32, I_12_53.
Incet, incet, ajungem in golul alpin, unde vom ramane aproape 3 ore. Traseul are tot ce vrei: privelisti, drum cu ceva probleme (asa cat sa te distrezi), multiple posibilitati de ratacire (I_13_07, I_13_08, I_13_15, I_13_36, I_13_45, I_13_46, I_14_04, I_14_20, I_14_24, I_15_02, I_15_05). Apropo de posibilitatile de ratacire urmariti imaginile I_14_20 si I_14_51 si va veti convinge cat de usor poti sa”o furi”.
Vremea a fost acceptabila spre buna: nori de mare inaltime, nu am vazut nici macar o picatura de ploaie. In zona nu mai plouase de cca 2 zile asa incat noraiele erau sporadice, asa cat sa te distrezi putin. Doar in zona varfului Nedeia am prins ceva nori, dar fara sa fure prea mult din privelisti: I_14_38, I_14_45, I_14_46.
Pe traseu intalnesti tot felul de vehicule, de la off roadere “preparate” - I_13_27, pana la Dacia 1300 sau Oltcit - I_13_51 (este chiar haios ca, dupa ce ti-ai aratat “muschii” de 4x4 sa vezi asa ceva acolo! Este imposibil sa nu te intrebi cum draq au ajuns aia asa sus?).
Este spectaculos, la un moment dat pe stanga vedeam releul de la Ranca: I_15_00, I_15_00_zoom si pe dreapta “drumul strategic” I_15_19.
In final, dupa o coborare mai “interesanta” pe bolovani (I_15_35), ajungem in Curmatura Oltetului (I_15_40, I_15_43) de unde am continuat pe forestier pana la Lacul Petrimanu si Ciunget si ulterior la una din pensiunile cocotate pe deal in zona. De acolo se vedea perfect drumul strategic in segmentul de pe “Chica Lupului” (I_18_10).
Seara , pe langa planurile pentru ziua de duminica, am facut si o analiza si rasanaliza a imaginilor foto si filmate in cusrul zilei (I_19_50).
Pentru partea a doua voi face o postare separata, nu ca asa este mai interesant, dar cu greu am putut selecta doar anumite fotografii. Si asa cred ca sunt destul de multe si se dilueaza din mesaj, dar sa zicem ca merita efortul de a le vedea.
Aa, dar mai are si sorintudosie un cuvant greu de spus.

Ziua II
Cum tot eram prin preajma, nu am rezistat tentatiei de a ne catara pe drumul strategic. Intreband prin zona, am aflat ca drumul a fost construit in 1916 cu prizonieri de razboi (evident ca DN7A nu exista pe atunci).
Pe la 10 dimineata am refacut jonctiunea si cu prietenii cu papucul (minitehnicus). Fotografia II_09_58 este facuta la intersectia drumului de acces din Ciunget spre pensiunea Luminita cu cel spre Cabana Plaiul Poienii. Spre cabana drumul este un forestier bun care poate fi facut lejer cu orice tip de masina. La fiecare intersectie care apare pe parcurs, trebuie sa alegem drumul din dreapta pentru a nu ne rataci (II_10_22). Cam in 30 de minute de mers lejer se ajunge la Plaiul Poienii (II_10_34).
Strategica, fata de anul trecut mi s-a parut mai degradata in partea de gol alpin, in unele locuri chiar trebuind sa fim foarte atenti: II_11_46, II_12_10.
In partea de gol alpin realizam pentru a nu stiu a cata oara ca muntele are maretia lui: II_11_03, II_11_22, II_11_39, II_11_40, II_11_54.
Cu aceasta ocazie avem si o imagine inedita a drumului facut in ziua precedenta: II_11_38, II_12_24, dar si a transalpinei in zona Muntinu II_13_08.
Am mers destul de alert si dupa 3 ore eram deja in Saua Stefanu la intersectia cu DN 67C (II_13_27).
Am continuat pe DN67C pana la Ranca. Zapada cazuta se cam topise II_13_41, II_14_14, ramanand niste noroaie consistente. Mari probleme erau pe urcarea din Pasul Muntinu unde Sorin la si ajutat pe un nene cu un Kalos sa iasa din ….
Ca impresie generala, eu cu Outback-ul am luat “premiul de cel mai spectaculos participant” in vreo 2 locuri am aruncat cu pietre in toate partile, am ramas in 3 si chiar 2 roti de nenumarate ori. In alte doua locuri chiar am avut nevoie si de putin “span” ca sa pot urca. De fapt, dintre toti eu eram cem mai putin adaptat dar am facut fata fara sa ating niciodata masina pe dedesubt, fara sa fie nevoie sa fiu impins si fara sa imput ambreiajul. Sorin cu Foresterul si minitehnicus cu papucul s-au cam plictisit tot drumul. Am ramas placut surprins de Freelander (1,8l benzina dar cu ceva asistenta electronica la urcare si coborare). De Allroad nu mai zic nimic, desi avem dimensiuni similare de offroad s-a vazut diferenta data de cuplul dieselului si garda la sol care se poate ridica pana la 24 cm.
Inca odata ii multumesc lui watcher pentru sensibilizare si lui minitehnicus pentru ajutorul din ziua precedenta: nu odata am fost in pericol de a o lua pe un drum gresit.
Desi am o masina cu reputatia de gurmanda, cu un plin facut la Rm. Valcea am facut tot traseul montan (aici am avut o medie de 14-14,5%) dar am ajuns lejer si pana in Bucuresti: II_19_44. Jos palaria pentru OBK: am facut mai mult decat onorabil un superb traseu montan si 4 ore mai tarziu, mi-am permis sa si gonesc pe autostrada cu 180-190 fara nici macar o problema. Cand ma gandesc ca au renuntat la reductor la modelul nou…

Multumim frumos, Te cam apuca dorul de duca citind mesajele de mai sus.

In primul rand imi pare rau ca, oricat am inceract sa asez fotografiile, pana la urma au ajuns tot cum au vrut. In al doilea rand revin cu alte 2 fotografii pe care am uitat sa le incarc.

Ce mai pot spune dupa descriierile atat de frumoase ale lui Cezarm…….

Traseul, cel putin pentru mine a fost neasteptat de frumos….cu destule momente in care sa primim doza de adrenalina pe care o cautam.

In prima parte traseul traverseaza o zona de padure cu multe deschideri largi fara copaci

Prin Padure

Prin Padure 2

Prin Padure 3

Apare si prima provocare.... in zona de padure

Prima Provocare

Dupa ce am parcurs cu totii urcare prin partea dreapta, eu am vrut sa incerc si urcarea prin stanga…si cum zice Dan (MrHaihui) am avut “satisfactie deplina” pentru ca doua roti diametral opuse (stanga fata si dreapta spate) au intrat in doua denivalari mai mari si masina a ramas aproape pe doua roti , aproape aceelai lucru s-a intamplat si la denivelarea mai mare de la finalul urcarii.

Subaru Forester Diagonal Test

Traseul este presarat si in continuare in mai multa zone cu obstacolele pe care le cautam…

O alta Provocare...

... si alta

Dupa ce le trecem cu bine, dam si de primele noroaie sau ca sa il citez pe Dan (MrHaihui) “in sfarsit sleauri…”

Sleauri, in sfarsit sleauri...

Sleauri in sfarsit Sleauri....2

Pietre...si noroi

Peisaje Frumoase.... cu ceva noroi

Dupa care incepe urcarea spre Vf. Nedeia (cel mai înalt vârf din Munții Căpățânii având înăltimea de 2.130 m). Si acuma mie imi pare rau ca nu am incercat o urcare pana in varf …cand o sa mai am ocazia cu siguranta am sa o fac.

Urcare spre Vf. Nedeia

In golul alpin avem parte de peisaje deosedit de frumoase…

Peisaje ca pe Transalpina de altadata...

Peisaje Frumoase ,Frumoase...1

Peisaje Frumoase, Frumoase...2

Dupa care incepe coborarea spre Curmatura Oltetului.

Coborare Curmatura Oltetului

Ne continuam traseul pana la lacul Petrimanu si mai departe la Ciunget, urcam la pensiunea Luminita , care se situeaza la o altitudine de 1250 m in Muntii Latoritei -Vf. Vanata, unde in timp ce Vali pregateste gratarul, noi avem o “Sedinta tehnica” in care analizam filmuletele si pozele facute… se trag repede si concluziile Cezar primeste primul loc la categoria “Cel mai spectaculos participant”, eu ultimul loc pentru ca am trecut cel mai usor in momentele mai dificile (un avantaj pe care l-am avut fata de colegii mei au fost cauciucurile All/Terrain - Bridgestone Dueler A/T 694, care in momentele mai dificile si-au facut treaba destul de bine).

Va urma si povestea celei de a doua zi...

Anunt umanitar: am nevoie de transfuzie grupa B3, dupa ce am sangerat abundent privind filmele si pozele din aceasta aventura in care n-am putut participa. Pierderea mea!

Felicitari baieti, foarte frumos!

Frumoase poze. Si mie mi-ar place sa conduc Stelvio Pass. Oricum, apetitul mi l-au deschis Caraptii si Transfagarasanul in 2007 si de atunci in fiecare an caut sa merg la munte, de citeva ori pe an. Cred ca imi impartasesti acum parerea ca oricit de frumos ar fi Transfagarasnul, cind te sui la 2 X altitudinea lor (fie Pikes Peak fie Stelvio Pass)...e complet diferit.

Check Bolivia. Am inteles de la TopGear ca au neste drumuri peste 5000m, o minunatie!

Asta nu e neaparat un traseu pentru Subaru, insa OBD-ul meu s-a "bucurat" ieri de putina zapada cazuta peste noapte la Fundatica. Scurta filmare e cu telefonul si e si transformata in mpg si pentru asta cer scuze, insa nu m-am putut abtine

Desi am primit avertizari de la oameni cu pedigree in offroad, ca traseul nu-I chiar simplu, totusi nimeni nu a ascultat. Parca auzeam o “chemare launtrica”, si nu este numai cazul meu ci si al coechipierilor. Tot eram in Rasinari de revelion si am zis sa profitam de oportunitate si sa ne avantam pe forestiere: Paltinis – Gatul Berbecului – Transalpina – Oasa – Jina – Saliste. Pe 30 decembrie, cu toata oboseala de pe drumul de venire am plecat intr-o mica recunoastere. Dupa cca 9 km am facut cale intoarsa (nu de alta dar soarele disparuse de mult). Concluzia a fost ca traseul avea ceva dificultati, dar merita facut. Am tot incercat noi pe vara dar a fost imposibil asa incat l-am abordat pe zapada.
Pana la Cabana Gatul Berbecului, drumul a fost acceptabil, pentru ca urmatorii 6-7 km sa fie cranceni: sleauri destul de inalte, inghetate, cu greu stateam cu latura dreapta sau stanga pe sleau si cu cealalta in sant. Cauciucurile mele de iarna au fost bune candva, dar vara trecuta mi-a cam fost lene sa le schimb cu Yokohamele stock (e drept nici bani ptr. o eventuala investitie nu am avut), si acum erau destul de uzate. Pericolul cel mare era sa ma fure gheata si sa cad pe burta in sleau. In ultimii 2 km pana in golul alpin, sleaurile se mai indulcisera dar au aparut segmente bune de gheata unde abia puteai sa stai in picioare daramite sa mergi cu masina. Am facut un veritabil test µsplit. In partea de gol alpin, drumul era acoperit doar de zapada si i-am dat, pentru vreo 2 km, chiar si 60-70 km/h. Super senzatia.
In pasul Steflesti ne-am oprit aproape 45 minute ptr poze. Peisajul ne-a recompensat din plin.
La coborare, pana la Cabana Valea Frumoasei drumul este mult imbunatatit, chiar si cu semne de circulatie, pentru ca in portiunea finala, pana in DN 67A sa poata sa fie parcurs cu orice masina decenta.
Se cam lasa intunericul asa incat am abandonat ideea traversarii pana la Obarsie. Am virat la dreapta si ne-am intors pana in Rasinari prin Jina – Saliste – Sibiu.
Cu greu am gasit ceva poze mai sugestive atat pentru peisaje cat si pentru a exemplifica traseul (am strans cca 15 GB de poze si filme).
De 2 ori am ramas in zapada si a trebuit sa apelez la Foresterul lui Sorin: odata in “recunosterea” din 30, cand am alunecat de pe sleau cu jumatatea stanga a masinii in sant si a doua oara cand am vrut sa asezam “artistic” masinile în Pasul Steflesti. De fiecare data greu puteam sa deschid usa de la sofer.
Il citez pe prietenul cu Allroadul: “pe un picior de plai, pe o gura de rai, nu este o vorba goala”.

Aoleu!

Felicitari! Ca de obicei, imi rod unghiile acum...

Ce frumos ....

ati prins vreme frumoasa. minunate peisaje, zona e superba. cezarm, din 15 giga ne arati doar 16 poze?

Impreuna cu bunii mei prieteni Cezar ‘Cezarm’ cu Subaru Outback, Dan ‘MrHaihui’ cu Audi Allroad si cu un nou posesor de Subaru Forester ‘Florin’ am petrecut un revelion minunat la Rasinari. Nu ne-am putut abtine si dupa ce am facut o scurta recunoastere in prima zi (30 decembrie), pe 2 Ianuarie am pornit pe traseul Paltinis – Gatul Berbecului – Valea Frumoasei –Transalpina.
Ideea era mai veche si fiind o zi foarte frumoasa am plecat cu gandul ca macar merita incercat.
Nu ne asteptam sa fie un traseu usor, am hotarat sa merg eu in fata pentru ca aveam masina cea mai pregatita pentru acest gen de traseu ( diferentiale autoblocante, reductor si in special pentru ca eram singurul din grup cu cauciucuri de Off-Road).
Pana la Gatul Berbecului traseul nu a pus mari problem iar peisajele au fost minunate. A urmat cea mai grea portiune din traseu Gatul Berbecului – Seaua Steflesti, cu sleauri foarte mari de la utilajele taietorilor de lemne, si cu cateva pante acoperite in totalitate de gheata care cu greu puteau sa fie urcate si pe jos. Pe langa multele opriri pentru a admira imprejurimile, una a fost facuta pentru a sarbatori evenimentul cu o sticla de sampanie de Cricova (sampanie facuta dupa reteta frantuzeasca , timp de trei ani sticlele sunt rotite manual din doua in doua zile).
Traversand Parcul Natural Cindrel ajungem in Seaua Steflesti, unde am avut parte de o priveliste de vis, cu Vf. Cindrel 2.245 m si Vf. Steflesti 2285m de o parte si de alta (cele mai mari varfuri din muntii Cindrel).
Peisajul este completat de reţeaua hidrografică care îşi are obârşia în spaţiul Parcului Natural Cindrel, de sub şeaua Ştefleşti izvorând Sadu, care curge spre est şi Frumoasa spre vest cu fermecătoarele ei poieni de altitudine.
Am coborat pe Valea Frumoasei unde zapada era mai mare dar drumul mult mai bun, in unele locuri chiar cu semene de circulatie si parapeti.
La intersectia cu Transalpina , dupa traditionala poza cu masinile noastre, am urmat traseul Jina–Saliste-Sibiu-Rasinari.

Profitand de ultimele zile de vacanta , joi 6 Ianuarie m-am dus pana la Ranca pentru o zi de sky.
Daca in urma cu patru zile pe 2 ianuarie ,cand cu Cezarm , MrHaihui, Florin si sotiile noastre am facut traseul Paltinis-Gatul Berbecului-Seaua Steflesti-Valea Frumoasei-Transalpina, nu am putut sa incercam o urcare de la Obarsia Lotrului pana la Muntiniu pentru ca era destul de tarziu, m-am gandit sa incerc eu de data aceasta in sens invers Ranca-Vf. Papusa-Urdele. (Vf. Papusa 2135m, are forma de piramida si se poate vedea si in primele doua poze, inainte de intrarea in Ranca si de la baza partiei).
Drumul Novaci - Ranca se prezenta in conditii destul de bune, era acoperit de zapada dar bine intretinut pana la indicatorul de la iesirea din statiune cu “Drum inchis circulatiei”.
Dupa care urma o zona de cca 50-100 m in care zapada era batatorita, de numeroasele tentative ale altor soferi de a urca spre Vf. Papusa. In continuare zapada era afanata si cu urme mai vechi ,probabil de la ATV-uri, peste care se asternuse inca un strat de zapada. Eu cunosc zona si drumul destul de bine si nu reusam sa imi dau seama pe unde era strada sau santurile de pe margine, era totul alb.
Zapada era viscolita, in unele locuri depasea 50-60 cm, in alte locuri de numai 10-15 cm, am inaintat usor, usor, prin locurile unde zapada era mare a trebuit sa mai dau in spate sa imi iau un pic de avant ca sa trec mai departe, practic nivelam zapada. Am ajuns pana la 200-300 m de Vf.Papusa, puteam merge mai departe dar m-am oprit, am admirat peisajul … ma astepta o zi minunata de sky.

Pozele 5 si 9 sa le pastrazi sa faci un album de genul " Va astept aici sus"
Ma enervati voi astia cu muntii aproape !

Cricova BRUT?
De la cunoscători, pentru cunoscători, un an fain vă urez!
Incercați și ROZE. De mare calitate.
(scuzați, băutorul din mine nu s-a putut abține)

Ne-a tinut in puf Sorin de revelion, vinuri de la Cricova, de la Milestii Mici, de la Purcari, toate DE LA MAMA LOR, nu din Carrefour!

N-am atras atentia asupra filmului urmator:
http://www.youtube.com/watch?v=cyEHrXBuLNY...der&list=UL
ca am zis ca nu-i chiar de interes general. Filmuletul este facut si postat de prietenul cu Allroadul si a fost "turnat" pe segmentul de Transalpina, in 02.01.2011. dupa ce am trecut de Gatul Berbecului dinspre Platinis. Vad ca filmuletul a atras ceva curiosi. Oricum mai rar vezi 3 Subaru in coloana filmate dintr-un Audi.

In formula deja consacrata : eu cu Subaru Forester, Dan(MrHaiHui) cu Audi Allroad, CezaM(de data asta fara masina lui Subaru OutBack) la care s-au alaturat: verisorul meu Cristi cu Subaru OutBack(identic cu al lui CezarM) , Vali cu Land Rover Freelander si doua echipaje din partea locului cu Suzuky Samuray si Aro 10 , care ne-au fost si ghizi.
Locul de intalnire a fost pensiunea Liana din Bughea de Jos, pe care o recomand cu caldura.
Sambata dimineata am plecat de la pensiune si in Campulung ne-am intalnit cu cele doua “echipaje locale”. Am continuat drumul spre Brasov iar la sensul giratoriu de la fabrica de ciment Holcim, spre Targoviste pana la indicatorul cu Valea Badenilor unde se vireaza stanga pe drumul comunal. Am mers drept apoi am intrat pe drumul forestier care este destul de bine intretinut. Dupa cativa km apare prima provocare :drumul este blocat de bustenii taietorilor de lemne si a trebuit sa urcam o movila de pamant destul de abrupta. In continuare am intalnit sleauri cu noroi de 20-30 cm si zone cu denivelari unde incrucisarile de punti nu au putut fi evitate.
Usor,usor am ajuns in golul alpin unde am putut sa admiram Bujorelul de munte (zis si Smârdar dar si “Viagra romaneasca”), care incepuse sa infloreasca. In zare se putea observa Varful Leaota 2133m, nu am rezistat tentatiei si am incercat o “speciala” urmat de colegul cu Suzuky Samuray. Urcarea s-a dovedit a fi destul de dificila ,dar frumoasa si am avut ocazia sa solicitam aproape la limita cele doua masini. La un moment dat nu am mai putut inainta nici eu nici Samuray-ul si a trebuit sa ne intoarcem si sa urmam cursul drumului pana la baza varfului Leaota unde colegii de expeditie au lasat masinile si au preferat o plimbare pe jos. De data aceasta urcarea a fost mult mai usoara doar cu cateva zone care au creat ceva probleme dar in final am ajuns cu Forester-ul si Samuray-ul pe varf.
Dupa ce am admirat peisajul si am facut nenumarate fotografii, am coborat, am dechis o sticla de sampanie (care este deja nelipsita la fiecare iesire) si ne-am intors pe unde am venit(la baza varfului drumul se termina).
Ne-am abatut un pic pentru ca pe versantul stang am zarit o stana , unde am mancat cate ceva preparat de ciobani si am avut ocazia sa vedem o sursa de energie INFINITA !!! – asa credeau ciobanii (acumulator –invertor-redresor). Credeau ca o sa aiba curent la stana tot anul. Cu greu i-am convins ca pana la urma se va termina.
Am coborat al baza muntelui si dupa traditionala poza de grup ne-am intors la pensiunea Liana unde am serbat semicentenarul lui Dan pana spre dimineata.


Atasez si un filmulet cu forester-ul si samuray-ul

Urcare pana pe Vf. Leaota

SUPERB !

Mi-ai facut un dor de ducaaaa !!!!

Si eu n-am mai avut un week-end intreg liber din noiembrie anul trecut ..

Dupa o absenta indelungata revin cu cateva fotografii , de data asta Transalpina inzapezita.

Pozele sunt facute Duminica in a II a parte a zilei, cand soarele a mai topit ceva din zapada.

Am gasit o Transalpina Foarte linistita… nu m-am intalnit cu mai mult de 2 -3 masini de la Ranca pana la Obarsia Lotrului, chiar daca se circula fara probleme.

La intoarcere am facut o iesire pana pe Vf. Papusa (2135m) ,destul de frig -8C ningea viscolit.

Cat de frumos....

Singura sansa de Transalpina in prezent a ramas sa fie frig, sa fie in timpul saptamanii, sa fie ceva care sa tina departe manelistii....

Ce frumuseti de peisaje.

Trist, dar adevarat. Transalpina a ajuns Transfagarasan 2. Am fost de 3 ori in ultimele 5 luni si de fiecare data a fost ca la balci.

O scurta "plimbarica" impreuna cu prietenii mei - tot cu masinile, normal! -de la Pastravaria Bratioara pana sus pe platoul Portareasa in Masivul Iezer.

Subaru Forester On-Board ,Urcare Bratioara - Masivul Iezer

Subaru Forester 2.0X On Board Urcare Bratioara Masivul Iezer 3


Si doua filmulete din golul alpin

Subaru Forester 2.0X On Board Proba Speciala 1

Subaru Forester 2.0X On Board Proba Speciala Coborare 2

Va invidieeeeeeeez!!!!!!

Excelenta proba speciala .. mai ales fondul sonor !! Bon Scott