Fratziorul meu Tano, Iulie 1997 - in curind, 2006

A inceput in Februarie-MArtie cu o umflatura la git, in jurul glandei salivare. Am fost la doctor, radiografie, biopsie, singe....Negativ. La vreo 1-2 saptamini a disparut singura (probabil si de la antibiotice). Dupa 2 alte saptamini ciinele a inceput sa aiba probleme respiratorii. AM incercat noi cu medicamente umane timp de 2 saptamini fara reultate spectaculoase. Miercuri la doctor din nou, si ii gaseste nodurile limfatice umflate toate. Analiza la singe ...rezultatele de ieri ...negative. Biopsia din nodurile de limfa...celule cancerigene din zona nasului sau a gurii.

Adica cancer nasal metastatic. Care la ciini cel putzin, din ceva google si cunostiintze personale este foarte rar 1%, aggressiv si imposibil de vindecat. Medicamente, chirugie, ii mai dau 3 luni maxim.

Ppling in continuu...in casa se boceste. Cind cresti o viatza intreaga cu el...devin membrii de familie. Tano, nascut Iulie 1997 ni s-a alaturat in America in Octombrie 1997, fiind fiul biologic al ciinelui mai mare Floppy (12.5 ani). De citziva ani ne asteptam la asta sa se duca...dar uite ca...soarta...A venit singurel intr-o cusa cu Air France...si nu l-am gasit la bagaje. CU greu l-am recuperat de la zona cargo...unde ii dadusera ceva sa manince. Era de marimea unei pisici pricajite.

Viatza a fost un joc pt. Tano...sarind de pe 4 labe in aer mai mult de 1 m, prinzind mingii, ascultator...incredibil...comparat cu al' batrin care cu cita educatzie s-a bagat in el...nimic nu s-a prins. Tano e cel ce mergea cu noi la vinatoare...plimbat peste tot cu familia...

Luni merg la un spital veterinar specializat in cancer...E datoria mea sa il salvez...dar realistic...se termina in curind...cu o injectzie. Nu vreau sa sufere...nu vreau sa suferim...pentru citeva saptamini de viatza chinuite in plus.

Sint....terminat.

imi pare nespus de rau pentru Tano.
stiu ce inseamna sa ai probleme cu cainele, al meu a suferit de displazie si l-am operat cand avea 11 luni.
nici nu stiu cu ce te-am putea ajuta. imi voi intreba si eu medicul veterinar daca stie ceva mai multe.

Imi pare rau pentru Tano! Sunt alaturi de tine, mai ales ca in urma cu 3 saptamani, catelul meu, tot cu numele Tano, a fost muscat de un ciobanesc german si avea 50% sanse sa traiasca.

Dupa 2 saptamani de perfuzii, injectii de doua ori pe zi, fisura in membrana pulmonara, infectie in tot corpul, 2 cosate rupte, a reusit sa isi revina, din fericire!

imi pare sincer rau si pentru el si pentru voi care suferiti

Salutare :wave:
Şi mie îmi pare rău pentru Tano.
Cu toate că nu am câine, ei şi caii îmi plac cel mai mult dintre animale. Îţi înţeleg sentimentul de a fi un membru al familiei.
Trebuie să crezi că poate mai are o şansă.

Eu spun sa-i mai dai o sansa ca poate invinge boala.
Speranta moare ultima.

Dup cum am spus mergem aici (sau cel putzin ma programez aici) luni.
http://www.isvma.org/form_scripts/searchre...spx?county=lake

Dar...man...e greu...greu tare. Ieri am avut niste motive in familie care trebuiau sa se lase cu sampanie 3 zile. Ieri seara am aflat vestea pentru care incercam sa ne pregatim sufleteste de joi. Inutil sa spun ca in casa erau numai bocete. Luna asta e ziua mamei, a mea...

Viata e ca un fir de par de la cur. Scurta si plina de cacat !

Imi pare rau Fanatic pt cainele tau si stiu cum e sa pierzi un animal drag

La inceputul clasei a 8-a(acum mai bine de 4 ani) o masina mi-a calcat motanul(negru) in fata blocului si a murit pe loc, am plans o saptamana si pana nu am avut alt motan negru nu mi-am revenit. Si acum imi pare rau pt el. De fiecare data cand cel de acum iese afara imi fac griji pt ca traim intr-o tara de oameni prosti!

Imi aduc aminte ca pe 1 ian 2004 eu eram la veterinar cu motanu ca cineva il lovise(cu piciorul cel mai probabil) la baza cozii si facuse ca niste module, dupa o sapt de injectii si zacut motanul si-a revenit.

Desi sunt sanse putine sper sa se rezolve!

Eu am avut un caine 11 ani, toata familia se atasase de el (de fapt devenise un membru al familiei), il chema Leo, era o corcituira mica si neagra, tare jucausa.Din pacate s-a otravit pe strada din grija primariei care acum cativa ani lasa tot felul de chestii prin fata blocurilor, ca sa reduca numarul cainilor vagabonzi, dar negandind faptul ca si cainii de casa pot mirosi acele bombite.Am fost la veterinar, si ca un bun veterinar, n-a stiut cu ce sa-l ajute. Intr-o zi a murit in chinuri.A fost una din zilele cele mai negre pentru mine, LEO fiind cel mai bun prieten al meu, cel care cu o privire stia imediat daca sunt trist sau vesel. Asa ca te inteleg, inteleg toti proprietarii de animale care se ataseaza enorm de acesti "prieteni care nu cuvanta".
Daca te ajuta, sa stii ca sunt langa tine si inteleg prin ce treci.

Al meu a facut opt ani acum in aprilie (nascut in aceeasi luna cu mine). Nu stiu cum as reactiona daca l-as pierde si nici nu vreau sa ma gandesc la asta, pentru ca face parte din familie. Inteleg ce simti si sunt alaturi de tine. Si eu iti zic sa nu-ti pierzi speranta, poate ca mai sunt sanse pentru el. Oricum, gandeste-te ca este fericit pentru ca voi il iubiti. Cineva a spus "cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat mai mult imi place cainele meu". Avea mare dreptate.
Asta e...Life's a bitch and then you die...Iti trebuie multa putere sa treci peste asa ceva, peste suferinta celor pe care-i iubesti...

f1anatic, stiu cum este
noi a trebuit sa ne luptam cu jogodia (maladia carre) pt cainele nostru - un ciobanesc german de nici un an, vaccinat, deparazitat, tot tacamul. a facut totusi carre din cauze necunoscute. ne-am luptat cat am putut cu boala, am venit cu el la facultatea de medicina (in perioada respectiva nu aveam masina, un nene sufletist ne-a carat prin bucuresti cu el), am contactat un institut de cercetare din elvetia (cel cu care am vorbit avea doctoratul dat in maladia carre, a fost extrem de amabil dar dupa ce a aflat de starea in care era cainele, ne-a explicat destul de clar cum sta situatia. )
deja Igor paralizase aproape complet, nu mai vedea, nu mai auzea decat foarte putin. doar manca si dadea foarte putin din coada cand simtea ca ne apropiem de el. am ales sa ii scurtam suferinta - e o decizie care se ia greu. extrem de greu. cand stii ca l-ai crescut de mic, l-ai aparat, a fost o parte din tine ("cainele e o prelungire a fiintei tale" zice o prietena de-a mea), a fost un membru al familiei tale, e greu sa te impaci cu ideea.
tocmai din cauza asta, ii trebuie scurtata suferinta. daca medicii spun clar ca nu mai e nici o sansa, nu il lasa sa se chinuie... nu merita asta.

:doh: pfuaaaai bai fanaticule, ce m-ai speriat cu titlul topicului...."fratiorul meu Tano"....pana nu am deschis topicul, chiar am crezut ca-i vorba despre fratiorul tau....dar m-am mai linistit (daca se poate spune asa) cand am vazut ca e vorba de un caine....mmmda....ce sa mai zic io....nu am avut in viata mea tangenta cu animalele, asa ca pot doar sa spun ca-mi imaginez prin ce treceti si-mi pare nespus de rau pt. suferinta lui Tano si implicit a voastra.... Din pacate astfel de lucruri trebuie si e cat se poate de firesc sa se intample in viata fiecaruia....asta e legea firii....toate fiintele se nasc si mor intr-un fel sau altul....ce sa mai zic...cu siguranta esti o persoana f. sufletista, atasata la maxim de cei dragi....dar gandeste-te totusi ca, indiferent cat este de special Tano pt. tine, totusi e doar un caine si nu se compara cu o fiinta omeneasca....adica, daca acum te consumi asa de tare, ma intreb ce vei face cand vor incepe sa plece pe lumea cealalta persoanele dragi tie....bunici....parinti....etc!!! Daca medicii sunt 100% siguri ca nu mai are nici o sansa....si io as zice sa-i scurtezi suferinta si lui si voua....iar apoi...you know.....timpul vindeca orice rana....vei avea alte si alte placeri in viata...o iubire mare....o casatorie....un copil sau mai multi....poate un alt caine....o masina de 600 HP .....asa ca nu uita: "the show must go on"!!! Iti doresc din tot sufletul sa treci cat mai usor peste acest moment dureros! :wave:

F1anatic imi pare rau caci am si eu un cocker spaniel si il iubesc nespus, sper totusi sa se faca bine pana la urma, oriscum stiu ca unii spun ca e doar un caine, dar atunci cand te atasezi ai grija de el, il hranesti , il plimbi devine un membru al familiei mai ales ca este special ca o jucarie vie, mereu vesel , jucaus si iubitor!

f1natic , imi pare sincer rau

F1anatic, sa ne spui si nou ace ai facut cu Tano.

Mult succes si suntem alaturi de voi.

fruntea sus maine poate fi mai rau ! sper din tot sufletul sa se faca bine . am fost in situalia ta , catelul meu a fost vara trecuta otravit de un idiot de vecin . norocul meu de un prieten , a fost pe faza i a facut spalaturi cu bicarbonat si mi a scapat catelul de la moarte ,o frumusete de arlechin care cantareste acum 60 kg. inca odata multa sanatate ptr catelul tau ! :wave:

F1ANATIC

desi nu sunt intotdeauna de acord cu ce spui sau cu mdoul in care o spui, te inteleg perfect. multumesc lui dumnezeu, catelul meu [rottweiler de 1 an jumate] nu a avut nimic grav pana acum, mai mult cucuie de la zbenguieli... nu stiu ce sa-ti spun ca sa te fac sa te simti un pic mai bine. iti tin pumnii, poate vei primi un rezultat pozitiv la spitalul de care spuneai si poate Tano se va face bine.
keep the faith!!

Pai azi dau telefon la scoala veterinara a universitatzii (din pacate nu e in chicago...dar nu conteaza 200 de km) si la un alt centru foarte bun recomandat de neamuri...care au operat si ei 2 ciini...una cu cancer la colon...a murit...cealalta...traieste de vreo 2 ani dupa histerectomie. (centrul asta la care m-a recomandat veterinarul meu este acelasi la care m-au trimis rudele si unde a fost operat catzelul care traieste).

In alta ordine de idei, sora mamei, in Milwaukee Wisconsin si-a rupt mina in locuri multiple, inclusiv o fractura in forma de spirala. A cazut pe scari trasa de ciine. Are...vreo 66 de ani. Trebuie sa se intoarca in tzara in 3 saptamini.

Mama (mea) este ...distrusa.

un necaz nu vine niciodata singur

sunt alaturi de tine , daca te pot ajuta cu ceva cand ajunge in tara , da-mi de stire .

I am working a little magic.
Ocupatzi pina peste cap am reusit sa il programez pe Tanel miine la Small Animal Clinic - Univ. of IL School of Veterinary Medicine direct la Oncologie.
http://www.cvm.uiuc.edu/vth/
Mai bine de atit NU pot face. Daca ei nu pot face nimic...atunci nimeni nu poate face nimic. Am incredere si sperantza...