A inceput in Februarie-MArtie cu o umflatura la git, in jurul glandei salivare. Am fost la doctor, radiografie, biopsie, singe....Negativ. La vreo 1-2 saptamini a disparut singura (probabil si de la antibiotice). Dupa 2 alte saptamini ciinele a inceput sa aiba probleme respiratorii. AM incercat noi cu medicamente umane timp de 2 saptamini fara reultate spectaculoase. Miercuri la doctor din nou, si ii gaseste nodurile limfatice umflate toate. Analiza la singe ...rezultatele de ieri ...negative. Biopsia din nodurile de limfa...celule cancerigene din zona nasului sau a gurii.

Adica cancer nasal metastatic. Care la ciini cel putzin, din ceva google si cunostiintze personale este foarte rar 1%, aggressiv si imposibil de vindecat. Medicamente, chirugie, ii mai dau 3 luni maxim.

Ppling in continuu...in casa se boceste. Cind cresti o viatza intreaga cu el...devin membrii de familie. Tano, nascut Iulie 1997 ni s-a alaturat in America in Octombrie 1997, fiind fiul biologic al ciinelui mai mare Floppy (12.5 ani). De citziva ani ne asteptam la asta sa se duca...dar uite ca...soarta...A venit singurel intr-o cusa cu Air France...si nu l-am gasit la bagaje. CU greu l-am recuperat de la zona cargo...unde ii dadusera ceva sa manince. Era de marimea unei pisici pricajite.

Viatza a fost un joc pt. Tano...sarind de pe 4 labe in aer mai mult de 1 m, prinzind mingii, ascultator...incredibil...comparat cu al' batrin care cu cita educatzie s-a bagat in el...nimic nu s-a prins. Tano e cel ce mergea cu noi la vinatoare...plimbat peste tot cu familia...

Luni merg la un spital veterinar specializat in cancer...E datoria mea sa il salvez...dar realistic...se termina in curind...cu o injectzie. Nu vreau sa sufere...nu vreau sa suferim...pentru citeva saptamini de viatza chinuite in plus.

Sint....terminat.

imi pare nespus de rau pentru Tano.
stiu ce inseamna sa ai probleme cu cainele, al meu a suferit de displazie si l-am operat cand avea 11 luni.
nici nu stiu cu ce te-am putea ajuta. imi voi intreba si eu medicul veterinar daca stie ceva mai multe.

Imi pare rau pentru Tano! Sunt alaturi de tine, mai ales ca in urma cu 3 saptamani, catelul meu, tot cu numele Tano, a fost muscat de un ciobanesc german si avea 50% sanse sa traiasca.

Dupa 2 saptamani de perfuzii, injectii de doua ori pe zi, fisura in membrana pulmonara, infectie in tot corpul, 2 cosate rupte, a reusit sa isi revina, din fericire!

imi pare sincer rau si pentru el si pentru voi care suferiti

Salutare :wave:
Şi mie îmi pare rău pentru Tano.
Cu toate că nu am câine, ei şi caii îmi plac cel mai mult dintre animale. Îţi înţeleg sentimentul de a fi un membru al familiei.
Trebuie să crezi că poate mai are o şansă.

Eu spun sa-i mai dai o sansa ca poate invinge boala.
Speranta moare ultima.

Dup cum am spus mergem aici (sau cel putzin ma programez aici) luni.
http://www.isvma.org/form_scripts/searchre...spx?county=lake

Dar...man...e greu...greu tare. Ieri am avut niste motive in familie care trebuiau sa se lase cu sampanie 3 zile. Ieri seara am aflat vestea pentru care incercam sa ne pregatim sufleteste de joi. Inutil sa spun ca in casa erau numai bocete. Luna asta e ziua mamei, a mea...

Viata e ca un fir de par de la cur. Scurta si plina de cacat !

Imi pare rau Fanatic pt cainele tau si stiu cum e sa pierzi un animal drag

La inceputul clasei a 8-a(acum mai bine de 4 ani) o masina mi-a calcat motanul(negru) in fata blocului si a murit pe loc, am plans o saptamana si pana nu am avut alt motan negru nu mi-am revenit. Si acum imi pare rau pt el. De fiecare data cand cel de acum iese afara imi fac griji pt ca traim intr-o tara de oameni prosti!

Imi aduc aminte ca pe 1 ian 2004 eu eram la veterinar cu motanu ca cineva il lovise(cu piciorul cel mai probabil) la baza cozii si facuse ca niste module, dupa o sapt de injectii si zacut motanul si-a revenit.

Desi sunt sanse putine sper sa se rezolve!

Eu am avut un caine 11 ani, toata familia se atasase de el (de fapt devenise un membru al familiei), il chema Leo, era o corcituira mica si neagra, tare jucausa.Din pacate s-a otravit pe strada din grija primariei care acum cativa ani lasa tot felul de chestii prin fata blocurilor, ca sa reduca numarul cainilor vagabonzi, dar negandind faptul ca si cainii de casa pot mirosi acele bombite.Am fost la veterinar, si ca un bun veterinar, n-a stiut cu ce sa-l ajute. Intr-o zi a murit in chinuri.A fost una din zilele cele mai negre pentru mine, LEO fiind cel mai bun prieten al meu, cel care cu o privire stia imediat daca sunt trist sau vesel. Asa ca te inteleg, inteleg toti proprietarii de animale care se ataseaza enorm de acesti "prieteni care nu cuvanta".
Daca te ajuta, sa stii ca sunt langa tine si inteleg prin ce treci.

Al meu a facut opt ani acum in aprilie (nascut in aceeasi luna cu mine). Nu stiu cum as reactiona daca l-as pierde si nici nu vreau sa ma gandesc la asta, pentru ca face parte din familie. Inteleg ce simti si sunt alaturi de tine. Si eu iti zic sa nu-ti pierzi speranta, poate ca mai sunt sanse pentru el. Oricum, gandeste-te ca este fericit pentru ca voi il iubiti. Cineva a spus "cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat mai mult imi place cainele meu". Avea mare dreptate.
Asta e...Life's a bitch and then you die...Iti trebuie multa putere sa treci peste asa ceva, peste suferinta celor pe care-i iubesti...

f1anatic, stiu cum este
noi a trebuit sa ne luptam cu jogodia (maladia carre) pt cainele nostru - un ciobanesc german de nici un an, vaccinat, deparazitat, tot tacamul. a facut totusi carre din cauze necunoscute. ne-am luptat cat am putut cu boala, am venit cu el la facultatea de medicina (in perioada respectiva nu aveam masina, un nene sufletist ne-a carat prin bucuresti cu el), am contactat un institut de cercetare din elvetia (cel cu care am vorbit avea doctoratul dat in maladia carre, a fost extrem de amabil dar dupa ce a aflat de starea in care era cainele, ne-a explicat destul de clar cum sta situatia. )
deja Igor paralizase aproape complet, nu mai vedea, nu mai auzea decat foarte putin. doar manca si dadea foarte putin din coada cand simtea ca ne apropiem de el. am ales sa ii scurtam suferinta - e o decizie care se ia greu. extrem de greu. cand stii ca l-ai crescut de mic, l-ai aparat, a fost o parte din tine ("cainele e o prelungire a fiintei tale" zice o prietena de-a mea), a fost un membru al familiei tale, e greu sa te impaci cu ideea.
tocmai din cauza asta, ii trebuie scurtata suferinta. daca medicii spun clar ca nu mai e nici o sansa, nu il lasa sa se chinuie... nu merita asta.

:doh: pfuaaaai bai fanaticule, ce m-ai speriat cu titlul topicului...."fratiorul meu Tano"....pana nu am deschis topicul, chiar am crezut ca-i vorba despre fratiorul tau....dar m-am mai linistit (daca se poate spune asa) cand am vazut ca e vorba de un caine....mmmda....ce sa mai zic io....nu am avut in viata mea tangenta cu animalele, asa ca pot doar sa spun ca-mi imaginez prin ce treceti si-mi pare nespus de rau pt. suferinta lui Tano si implicit a voastra.... Din pacate astfel de lucruri trebuie si e cat se poate de firesc sa se intample in viata fiecaruia....asta e legea firii....toate fiintele se nasc si mor intr-un fel sau altul....ce sa mai zic...cu siguranta esti o persoana f. sufletista, atasata la maxim de cei dragi....dar gandeste-te totusi ca, indiferent cat este de special Tano pt. tine, totusi e doar un caine si nu se compara cu o fiinta omeneasca....adica, daca acum te consumi asa de tare, ma intreb ce vei face cand vor incepe sa plece pe lumea cealalta persoanele dragi tie....bunici....parinti....etc!!! Daca medicii sunt 100% siguri ca nu mai are nici o sansa....si io as zice sa-i scurtezi suferinta si lui si voua....iar apoi...you know.....timpul vindeca orice rana....vei avea alte si alte placeri in viata...o iubire mare....o casatorie....un copil sau mai multi....poate un alt caine....o masina de 600 HP .....asa ca nu uita: "the show must go on"!!! Iti doresc din tot sufletul sa treci cat mai usor peste acest moment dureros! :wave:

F1anatic imi pare rau caci am si eu un cocker spaniel si il iubesc nespus, sper totusi sa se faca bine pana la urma, oriscum stiu ca unii spun ca e doar un caine, dar atunci cand te atasezi ai grija de el, il hranesti , il plimbi devine un membru al familiei mai ales ca este special ca o jucarie vie, mereu vesel , jucaus si iubitor!

f1natic , imi pare sincer rau

F1anatic, sa ne spui si nou ace ai facut cu Tano.

Mult succes si suntem alaturi de voi.

fruntea sus maine poate fi mai rau ! sper din tot sufletul sa se faca bine . am fost in situalia ta , catelul meu a fost vara trecuta otravit de un idiot de vecin . norocul meu de un prieten , a fost pe faza i a facut spalaturi cu bicarbonat si mi a scapat catelul de la moarte ,o frumusete de arlechin care cantareste acum 60 kg. inca odata multa sanatate ptr catelul tau ! :wave:

F1ANATIC

desi nu sunt intotdeauna de acord cu ce spui sau cu mdoul in care o spui, te inteleg perfect. multumesc lui dumnezeu, catelul meu [rottweiler de 1 an jumate] nu a avut nimic grav pana acum, mai mult cucuie de la zbenguieli... nu stiu ce sa-ti spun ca sa te fac sa te simti un pic mai bine. iti tin pumnii, poate vei primi un rezultat pozitiv la spitalul de care spuneai si poate Tano se va face bine.
keep the faith!!

Pai azi dau telefon la scoala veterinara a universitatzii (din pacate nu e in chicago...dar nu conteaza 200 de km) si la un alt centru foarte bun recomandat de neamuri...care au operat si ei 2 ciini...una cu cancer la colon...a murit...cealalta...traieste de vreo 2 ani dupa histerectomie. (centrul asta la care m-a recomandat veterinarul meu este acelasi la care m-au trimis rudele si unde a fost operat catzelul care traieste).

In alta ordine de idei, sora mamei, in Milwaukee Wisconsin si-a rupt mina in locuri multiple, inclusiv o fractura in forma de spirala. A cazut pe scari trasa de ciine. Are...vreo 66 de ani. Trebuie sa se intoarca in tzara in 3 saptamini.

Mama (mea) este ...distrusa.

un necaz nu vine niciodata singur

sunt alaturi de tine , daca te pot ajuta cu ceva cand ajunge in tara , da-mi de stire .

I am working a little magic.
Ocupatzi pina peste cap am reusit sa il programez pe Tanel miine la Small Animal Clinic - Univ. of IL School of Veterinary Medicine direct la Oncologie.
http://www.cvm.uiuc.edu/vth/
Mai bine de atit NU pot face. Daca ei nu pot face nimic...atunci nimeni nu poate face nimic. Am incredere si sperantza...

felicitari , oferta mea ramane valabila .

multa bafta.

imi pare tare rau...

si eu stiu ce inseamna sa pierzi un animal apropiat ( din nefericire in ultimii 8 ani am avut 3 pisici care au murit, 2 dintre ele in bratele mele)... doare aproape la fel de mult ca atunci cand pierzi o persoana...

daca nu este f. bolnav ar trebui sa il lasi pana nu o sa mai poata. tumorile nasofaringiene raspund bine la radiatie (initial), poate se aplica si la animale. este carcinom scuamos ( asta e cel mai frecvent la oameni dar e legat de fumat, cainele nu cred ca afumat.. ) sau e limfom, sau e altfel de tumoare specifica cainilor?

metastatic neoplasm of possible melanocytic origin from the oral cavity.

De fpat orice metatstatic neoplasm gasit in nozii limfatici...suna a ceva repede si de fapt foarte repede...

oricum miine merg la specialisti. Atita stiu...ca am facut tot ce se poate...si ciine mai pipait si mai spalat ca Tano mai rar. Pur si simplu...boala asta perfida a fost observata prea tirziu (sfirsitul lui Aprilie, inceputul lui mai) . iar cind l-am dus la doctor mai devereme...a fost prea devreme (jumatatea lui martie). ä

Cine stie...oricum il duc la specialistii adevaratzi...cumva s-or pricepe si la bietul meu ciine.

e melanom deci. exista si aici medicamente folosite in medicina umana ( interferon, s.a), dar in final raspunsul este modest, daca e vreunul.

Eu cu Dr. Iulian ma mai vad. Cu voi totzi sper ca intr-o buna zi sa stam totzi la o masa...cu o HALBA de bere la fiecare. Va voi povesti poate mai multe...atunci...dar un lucru vreau sa fie clar...am suferit mult in primavara asta...pe multe planuri...familie, prietena, cu scoala...am trecut prin multe. Iar treaba cu ciinele...sincer...e numai 25% din ce ma chinuie acum...

Miine il duc la spital. il voi lasa acolo...in primul rind pentru ca e departe...si apoi pentru ca raspunsul nu il voi avea imediat. Ciinele trebuie sedat, CXR - radiografie la plamini, ultrasunete...probabil inca o biopsie... Azi iar respira greu si zgomotos. E letargic...Se chinuie...si suferim si noi vazindu-l. Il voi iubi etern...dar ca un bun parinte...nu trebuie sa il las sa se chinuie...Daca imi spun 3 luni....no thank you...nici 6...un an...sa vedem...cum...quality of life...ca nu va fi CD sa mearga si cind ajunge la capat...sa se opreasca brusc. Nu vreau sa il vad chinuindu-se din nou. Mai mult ca sigur...Tanelul meu va ramine acolo...venind acasa...prin Fedex intr-o cutiutza...

George: daca mai vrei piesele alea...neamurile mele cu mina rupta (nu v-am spus ca unchiu-miu are Parkinson si este ...un batrinel simpatic dar neputincios...care depindea de matusa-mea...acum cu bratzul fracturat) vor veni in Romania pe 2 Iunie. Ma duc...le cumpar...si le vei avea. Trebuie sa mai ies si eu pe la magazine ...m-au ajuns nevoile...Daca e prea tirziu...si ai rezolvat altfel...te rog iarta-ma...pur si simplu nu am mai putut face fatza si ...a trebuit sa ma concentrz asupra prioritatzilor. Recunosc ca am rupt 1 pereche de blugi si una de pantofi din Februarie si pina acum...nu am avut cind sa cumpar altzii...Banii le dai lor (de fapt nu lor...am o verisoara in Bucuresti...banii ajung la mine...)

Voi totzi: Viatza...merge inainte. VOi pierde in curind - si probabil voi parea ca un total loser - prietenul meu cel mai bun, tovarasul permanent de joaca, gardianul casei, colegul de vinatoare...Pling cind scriu asta...daca ma face mai putzin barbat...asa sa fie.

Ce vreau sa ma ajutatzi este sa imi gasitzi un ciine...Va voi spune eu cind si cum - doresc sa vina ca pui - ca bietul Tanel - cind se vor intoarce neamurile in America...prin Decembrie...cam asta ar fi planul acum.

Eu o sa dau suficientzi dolari matusa-mii...sa aibe grija de cheltuieli. De fapt verisoara-mea din Bucuresti. As dori...un Irish Setter sau tot Cocker Spaniel...Ambele rase sint rare sau ne-existente aici...De fapt cred ca cockerii nostrii sint un pic corcitzi cu setter...ca sint mai inaltzi si solizi...si mai maron inchis. Cu 500 de dolari aici de abia pot cumpara ciinele...si trebuie sa ma limitez la rasele de aici. Eu setter aici nu am vazut in America...iar cocker am vazut altzi 2 , mici de talie, uritzi, cu ochi bulbucatzi si cu blana parca e spalata cu detergent. Sint convins ca acolo cu pot acoperi macar costul ciinelui si vaccinurile daca nu si zborul.

Asta as dori eu de la voi...stiu ca nu va cunosc...nu ne cunoastem...ne certam pe forum dar asta ... daca chiar credetzi in ce atzi scris ca raspuns la topicul asta si imi intzelegetzi suferintza...As vrea sa ma ajutatzi sa gasesc un alt ciine...

Numai bine...

sigur ca da , consider it done . te ajut , ti-am zis , cu cea mai mare placere.

mai vreau piesele alea daca se mai poate, si eu am fost foarte ocupat si n-am avut timp . tot 3 vreau , daca se poate .

Hai, linisteste-te, poate se va rezolva ceva.Oricum nu esti mai putin barbat daca recunosti ca tii la Tano, ai fin mai putin om daca ai zice ca nu-ti pasa.Eu asta zic.Cand ai un catel 10 ani langa tine, el nu mai este doar un animal, el este un membru al familiei.Oricum cred ca te-ai mai descarcat de griji scriind pe topicul asta, si daca te ajuta, mai scrie, sunt sigur ca cei care au citit topicul si care ti-au raspuns sunt alaturi de tine, pana la urma aici chiar daca nu ne cunoastem formam cu totii o familie.
Vrei sa-ti spun ca eu o saptamana zi de zi am plans cand mi-a murit Leo?A fost unul din cele mai tragice evenimente care mi s-au intamplat.Chiar si acum ma intristez cand imi aduc aminte de el.Dar ce sa facem, pana la urma asta este viata, daca se intampla o nenorocire, te sfatuiesc sa cumperi alt caine, sunt sigur ca nu va fi cum a fost Tano, dar cred ca-ti va mai atenua din suferinta.Daca exista posibilitatea sa se gaseasca aici un caine si sa poata fi trimis la tine, scrie pe topic si sunt sigur ca vei gasi poate chiar printre forumisti cineva care sa aiba un caine de rasa din care vrei tu.
Daca ne-ai povestit despre Tano, sunt sigur ca acum multi ii tin pumnii si ii doresc sa aiba cat mai mult noroc.

F1anatic ma bucur ca esti atat de sensibil, atat de uman, nu as fi crezut!
In alta ordine de idei daca e o sa ma interesez sa vad daca mai face pui o catea cocker spaniel si daca e vb sa-ti dea un pui e super frumos si extrem de dragut de rasa adevarata, daca ai vedea te-ai indragosti pe loc, numai sa-mi spui sigur daca te intereseaza si cum ai de gand sa intri in posesia lui!? nu vreau sa-ti dau sperante asa ca dupa ce confirmi, ma interesez! nu vei regreta daca vei avea un pui de cleopatra(asa o cheama pe cateaua-mama), eu am o catea de la ea si este cea mai frumoasa si mai iubitoare catea, este un membru adevarat al familiei si daca se atinge de ea cineva de ea il rup in bucati

f1anatic, daca vrei sa faci upgrade de la cocker la ceva mai puternic sa-mi spui si te aranjez imediat de un mioritc alb - mascul sau femela la alegere.
"cuplu" undeva pe la 90kg
"puterea" e greu de masurat ca nu avem dyno pentru asa ceva

End of the line guys...

300 de mile mai tirziu...La-m lasat pe Tanus la spitalul universitar. Diagnosticul final...miine dupa alte biopsii, ultrasunete si X-Rays. Oricum...doctorul nu o dadea in bune.

la despartzire

are cu el un papuc al mamei, jucaria preferata din ultima vreme, vesta de vinatoare. Am rugat sa le aiba in cusca linga el. Au refuzat sa imi ia 20 dolari sa ii dea ca ultima masa niste piept de pui...au promis insa ca se va rezolva.

Voi primi ciuful, coada (parul), o cutiutza cu cenusa, si amprentele labelor in lut plus obiectele personale. Pentru progresul stiintzei, ciinelui i se va face autopsie...daca va ajuta pe cineva sa nu isi piarda ciinele in felul asta...sau pe un veterinar sa invetze sa faca chirurgie,,.

Te iubesc Tanus.

Rezultatele - miine

cuvintele sint de prisos.

ma trec fiori ... imi pare sincer rau . stiu cum este .

Am vazut putin cam tarziu acest topic. M-a facut sa-mi aduc aminte de catelushul meu un rotweiller simpatic si istet. Din pacate a murit dintr-o neglijenta a medicilor veterinari. Asta s-a intamplat acum mai mult de 3 ani. Si acum mai am zile cand imi amintesc cum l-am adus acasa in brate si am stat langa el si l-am mangaiat pana in ultima clipa. Cred ca aceste momente nu ne fac "mai putin barbati", ci mai puternici. Nu trebuie sa-ti fie jena. Trebuie sa multumesti acelei "puteri divine" ca ti l-a dat pe Tano de care te-ai bucurat si lasa-ma sa cred ca.... v-ati bucurat impreuna. Am inteles ca ai avut grija de catelul tau si asta e tot ce conteaza. Sa-l ingrijesti si sa-l faci fericit. In rest nu tine de puterile noastre.
Sunt alaturi de tine si iti urez numai bine.
Desi e greu (o stiu din propia experienta) sper sa reusesti sa treci pe acest moment. Stiu ca te gandesti ca "nimeni nu va fi ca Tano", dar cu putina sansa....cine stie.
Te salut !

....pfuaaai cata jale poate fi pe topicul asta....trist si dureros....desi, cum am mai spus, io n-am avut in viata mea vreun animal (doar niste hamsteri cand eram prin scoala generala si liceu) totusi si mie mi s-au umezit ochii citind.....de fiecare cuvant a lui f1anatic atarna o durere si o tristete sfasietoare....cred ca nici nu vreau sa mai citesc in continuare....
Fii tare bro... :console: ...unuia prea vesel ii spui "azi razi, maine o sa plangi", dar tie iti spun invers: "azi plangi, maine o sa razi"....roata vietii se invarte....din cand in cand te mai si calca pe bombeu....and we can't ever stop this....suntem cu tine man....si nu uita: THE SHOW MUST GO ON!

F1anatic, mai e totusi o zi.. poate-poate!!
hang in there!!

Imi pare rau, oricum poate mai exista o speranta.Suntem alaturi de tine!

imi pare sincer rau...........mult succes si bucura-te de toate clipele placute pe care le-ati trait

f1anatic, ai facut ce trebuia pt el. nu merita sa il lasi sa se chinuie.

si ia-ti cat mai curand un alt animal - pt ca nimic nu poate sa iti aline durerea din suflet decat un alt animalut. nu neaparat aceiasi rasa, nu neaparat baiat. o sa vezi, isi face loc
noi am asteptat cateva luni sa se stinga "focarul" din curte (carre e extrem de contagios) si acum o avem pe tasha. igor e acolo in suflet si acolo o sa ramana.
curaj!

Azi la prinza E GATA ! O ultima mincare...chicken nuggets de la McDonalds...

X-Ray, UltraSound - bune insa raportul pathologic indica metastaze - melanom - in nodurile limfatice. Cu tratament...poate maxim 6 luni. Nu vreau sa il mai vad suferind...si eu sa sufar. Rezultatul e acelasi...acum sau...in Septembrie.
Cit despre cancer...parerea doctorului este ca s-a dezvoltat in ultimele luni - saptamini chiar...

Nu vreau sa ma joc de-a Dumnezeu...sa decid viatza altuia...dar uite ca nu am nici dreptul moral de a il tzine in viatza chinuindu-se pentru placerea mea.

Tanus va "veni" acasa la familia lui intr-un pachetzel...si va sta sub patul meu...asa cum ii placea lui sa doarma. Acum...va putea dormi cu mine mereu...in final in pace...fara sa se mai chinuie...

Cu bine "fratzioare". Totzi ciinii merg in Rai...asa se pare...sper ca e mai bine acolo !

imi pare rau sa aud asta ... sunt alaturi de tine .

nasol, man... imi pare rau

man, imi pare rau... si mie si pisicii mele (cea din avatar). pacat... era tare frumos

Imi pare sincer foarte rau.

Mai bine il duci sa il eutanasieze decat sa sufere....condoleante!

Condoleante. Si mie mi-au murit 2 caini... stiu cum e sa pierzi un prieten patruped. Dar viata merge inainte, stiu ca animalele nu sunt ca si masinile, sa le inlocuiesti cu ceva mai bun, nimeni nu il va putea inlocui pe tano, dar un alt caine va insemna o alta relatie, o noua prietenie, si timpul va vindeca ranile... mi se pare ca natura a fost incorecta cand a facut ca testoasele sa traiasca 100 de ani iar cainii doar 10 maxim 20 de ani... Dar macar poti sta cu sufletul impacat, ai facut to ce s-a putut.

Imi pare rau, m-a mahnit vestea.Topicul asta mi-a trezit amintiri foarte frumoase.Cainii sunt niste prieteni extraordinari, ei stiu cand esti trist sau suparat si reusesc, doar cu o atingere sa te faca sa te simti mai bine, pentru mine Leo a fost mai mult decat un prieten, a fost ca un frate, am tinut la el enorm si am fost foarte suparat cand a murit, dar el este si va fi intotdeauna viu in sufletul meu, imi voi aduce aminte mereu de el si ii voi cinsti mereu amintirea.
Din cate am citit, am inteles ca si tu esti la fel de atasat de el, imi pare chiar rau de ce ti s-a intamplat, a devenit si pentru mine un prieten. Gandeste-te insa ca acum nu se va mai chinui, daca esti un prieten bun, lasa-l sa se odihneasca, o merita, dupa atatea chinuri.Si ce este mai important, sunt sigur ca stie cat de mult tineti la el, si i-ati dovedit-o.Adio, Tano, sper ca acolo, in raiul cainilor sa se intalneasca cu Leo si sa-i spuna ca nu l-am uitat.

Sincer imi pare rau!!!

te inteleg,sunt un mare iubitor de caini...
am avut in familie un soricar pik 10 ani,era membru al familei nu mai era caine,dormea numai cu noi in pat sub plapuma,intr o dim respira greu m am dus cu el de vreo 5 ori la 2 doctori ...niste incapabili...de fiecare data ca e din cauza coloanei ca soricarii sunt lungi si nu le rezista coloana....i au dat pastile in 3 zile a murit....jale mare
am cumparat un rottweiler imediat dupa aceea,rot,(acum 3 ani)a crescut o namila mare si frumoasa,pe cat de fioros arata pe atat de blind si iubitor era,acu vreo 3 luni un baiat care munceste la mine a uitat poarta deschisa a iesit si dus a fost....
am facut cred peste 2000 km in bacau sa l caut,m am uitat prin curti la oameni,anunt la ziar.recompense,etc am ajuns prin locuri pe care nu le vazusem in viatza mea ,m am dus cu un politist care cunostea tiganii si am umblat iar o zi prin toate cotloanele orasului...nimic,in fiecare dum in targ la animale....nimic
asta e m am consolat,ce sa mai fac,trebuie sa mi cumpar altul
apropo?are cineva?