Atunci cand vorbesti cu EL deja inseamna ca ai bunavointa sa vorbesti cu tine si asta inseamna ca analizezi ce-ai facut bine sau rau si daca ai facut rau iti ceri iertare fata de EL si fata de tine. Asta inseamna si introspectie daca nu crezi in El.

Bai Ozz, este nerusinare sa arati cu degetul si sa tragi tu concluzii ori sa dai tu cu parerea ta de mare specialist. De ce nu te rezumi la idee in sine?
Pana la urma, pe langa gradul de confidenta de care o fiinta are nevoie in anumite momente (te nasti singur si mori singur), chiar si ateu fiind, poti percepe religia ca o forma de analizare a faptelor si de conduita, asa cum spunea si BabyBlues, o introspectie, si toti avem nevoie de asta.

Mi se pare o forma de pesimism si de neincredere totala in fiinta umana daca cei care nu vorbesc cu EL sunt in mod automat imorali, amorali sau incapabili de introspectie.

@Rebel
Te referi la religie sau credinta? Credinta e aia intima, iar religia e cea organizata.

Excelenta si delicata intrebare!
Pai aici ma refer la credinta, dar credinta este o imbratisare a unei religii sau ma rog a unei forme de natura religioasa; chiar si nascuta din propria gandire sau perceptie, o cutuma/ convingere / obicei/, este in fapt o forma personala de credinta, deci chiar daca nu este practicata la o scala mai larga este tot un crez/cult. nu?

Nu stiu. Cred ca omul in general e inclinat sa fie credincios. Exista o inclinatie catre credinta in Ceva de natura divina si in oameni crescuti si educati in medii laice. Probabil incepe ca un fel de superstitie cand esti copil si apoi devine mai serios cand imbatranesti si iti mor neuronii . Glumesc (putin), insa nu cred ca intotdeauna credinta e imbratisarea unei religii (adica ai fost nascut intr-un mediu catolic, deci vei fi si tu credincios catolic). Poti foarte bine sa fii ca Iliescu, educat cu materialsm-dialectica si sa fii "liber cugetator" . Ceea ce nu e tot una cu ateu. .

Mai degraba cred ca e exact invers, religia e cea care exploateaza si incadreaza inclinatia respectiva, si o "dirijeaza" catre crestinism, islam, etc.

E reductionist ce scriu aici, lucrurile sunt mai complexe, insa e greu sa le dezbati pe toate pe un forum

Ie-te ce vrobesc ei la soviete .
@BB: o fi introspectie, dar atunci hai sa numim introspectie. Introspectia asta inse se sprjina pe o morala creata de crestinism. Adica "vai, am facut rau, am mincat caltabos, m-am masturbat si am injurat de dumnezei si mai era si post" cind de fapt nici una din chestiile astea nu e nici gresita, nici imorala, cu atit mai putin "rea".

Nu cred ca isi face careva introspectie pentru ce-ai scris tu, indiferent daca crede sau nu in ceva Decat daca a fost educat foarte strict in sensul asta.

Alea 10 porunci ale crestinismului sunt cu mult mai vechi. Un grup uman in care puii isi mananca parintii sau se fura unul pe altul are foarte putine sanse de supravietuire, daca au existat poate candva unii care sa nu le fi respectat probabil au disparut fara sa lase urme semnificative. Daca stai sa le iei la bani marunti, valorile morale de baza sunt un avantaj in sens darwinian al oricarei grupari de indivizi si in mare sunt respectate si de alte animale sociale. Morala poate fi foarte bine explicata si de atei.
Eu dpdv strict rational as putea discuta despre natura divina a unui percept moral daca el reprezinta un dezavantaj, si totusi exista de foarte mult timp si e generalizat.

La chestiile astea religiile "evoluate" au mai adaugat unele ingrediente care sa te faca sa te simti vinovat si sa cauti iertare pentru orice... ca deh, au si ele nevoie de un motiv sa-si justifice existenta. Pacatul originar, masturbarea, mancatul de caltabos in post, etc. Orice religie vinde "iertare", sau "salvare", e deci de asteptat sa inventeze motive pentru care s-o cauti. Iar pacatul by default este o inventie geniala in sensul asta.