Marcat, Niculae !

Sa vezi ce goluri de memorie am. Unele chestii nici nu vreau sa mi le aduc aminte. Imi revin franturi, detalii pe masura ce scriu. Am scris despre fetele de la centrul de calcul. Printre ele si un tip din Calarasi, un machedon tare de treaba, ne-am imprietenit la catarama. Aveam un coleg (tipul cu care am invatat in tandem) tot din Calarasi si il cunostea. Fotbalist, putin afacerist, foarte bogat - de altfel chiar el mi-a spus: Bā Luţā, bā!Banii nu se fac asa de pe-o zi pe alta, noi avem bani in familie de cateva generatii. In fine, parca eram frati. Termina cursurile la centrul de calcul, ne lua pe mine si pe Oaie la restaurant, zici ca eram fratele lui. Sau bateam mingea in spatele caminului. Carlos facea cinste la toata lumea suc, prajituri, de baut... Ne intreba, Sunt prietenii vostri? E suficient!

Vine vacanta de vara si in loc sa ma duc acasa, ma opresc la Calarasi cu Oaie. Hai la Carlos... mergem la Carlos, mare bucurie cand ne vede, ne trimite la o carciumioara, ne spune sa comandam in numele lui si vine si sta cu noi. Toti chelnerii roiau pe langa noi. Mari oaspeti de seama. Peste vreo cateva ore de chefuiala cu lautari pentru fratele lui Luţā (Lucian pe macedoneste) se ridica de la masa si-mi spune Bā Luţā, bā! Voi stati aici pana ma intorc, ma duc pana acasa sa-mi schimb pantalonii! Il intreb ce-ti veni? Ce-au pantalonii? Pai mi-e rusine sa spun ca nu mai am bani la mine! Mare caracter!

This post has been edited by solmar: Feb 24 2011, 07:37 PM

Mi-am adus aminte de o tipa ce se pregatea sa dea bacu si alesese si geografia si cand a fost intrebata care sunt vecinii Romaniei a raspuns zambind sigura pe ea Franta, Italia si Germania, va da-ti seama ca atat ne-a trebuit si am inceput (sub pretextul ca vrem sa vedem cat este de pregatita pentru bac) sa-i punem tot felul de intrebari si asa am aflat ca nordul nu este punct cardinal ci doar locul de unde rasare soarele si multe altele, ii placea si alcoolul si evident ca era tinta mistourilor tot timpul, odata enervata ca toti radeam de ea ne-a replicat taios "Radeti voi dar sa stiti ca eu sunt mai frumoasa cand sunt treaza"
Dar nu doar femeile sunt artiste la gafe, am avut un coleg care se uita la telefon si vede ca are doua apeluri ratate si ranjind spune in gura mare "Hehe m-au sunat doi ratati" i-a cazut fata cand a vazut in lista ca fusese sunat de masa si nevastasa, tot el a inventat si expresia folosita o perioada in firma "stai ca ma suna telefonul"

solmar, amintirile tale merg numai bine de un film... frumoasa studentie

oana, multumesc frumos! un film e prea mult spus... si cine sa joace in rolul meu? au fost si momente rele dar nu e locul lor pe-un forum. si dintr-una in alta iar mi-am adus aminte de-o faza.

prin anul IV se insoara unul din colegii mei de camera, un oltean mandru, inalt si simpatic din Targu Jiu, fost baschetbalist, cu o colega de la alta specializare, tot constanteanca. eram 4 in camera: FB care se insoara, seful de promotie (de fapt au fost 2 sefi) care avea o nebunie dimineata la trezie (cand noi ceilalti mai aveam nevoie de doua ore de somn pe putin) deschidea geamurile ca turbatu, cotrobaia la el in dulap, punea mana pe-un deodorant si tragea un nor de spray pe el, prin camera, pe haine... iti venea sa-l bati da fugea la scoala si nu puteam sa-l prindem, te intoxica si nu mai puteai sa dormi pana nu iesea mirosul pe geam afara taman cand era somnul mai dulce.... si inca un tip din Rm Valcea - un tip hatru si linistit care se putea abtine la fumat parca in ciuda noastra. deschidea un pachet azi si peste doua luni inca mai avea tigari in el... il uram pe chestia asta.

eu in perioada aia eram in divort se poate spune ca eram destul de abatut... in fine, facem gasca mare si plecam la FB la nunta. ajungem la Tg Jiu iar pe mine si pe un alt coleg ne cazeaza peste drum de casa lui, la bloc la un prieten din copilarie. pune tovarasu asta al lui masa, n-am prea mancat dar scoate tuica si vinul si obositi de pe drum ne turtim. pe mine cand ma apuca sughitu e clar ca m-a atins filoxera. de la inot mi-am dezvoltat tehnicile de respiratie... si dupa ce ne-a imbatat bine ne trimite la culcare pe toti 3 sau 4 cati eram. ne aseaza de-a latul intr-un si ce-mi zic eu: ia sa vad cat imi tin respiratia sa-mi oxigenez plamanii si creierul cu ocazia asta, poate imi mai trec aburii de alcool. si intins pe spate cu ochii inchisi, numar in gand pana pe la vreo 60-70 apoi expir usor pe nas, mai trag odata aer in piept foarte discret, imi umplu plamanii cu aer hotarat sa rezist macar 3-4 minute si incep sa numar in gand 1, 2, 3... 123, 124... 190, 191.... Si cand eram asa calm si linistit odata ma ia gazda de-o aripa si ma zgaltaie cu putere strigand disperat:
- Baaaa, auuuzi baaaaaaaaiii, tu sa nu mori la mine-n casa!
- La care eu deschid ochii si printre dinti spun suierat 213, 214 .... sa-mi bag picioarele ... mai aveam putin si ajungeam la 300! Ce dracu te-a apucat? .... ramane asta cu ochii beliti la mine iar ceilalti in delir

This post has been edited by solmar: Feb 25 2011, 01:13 AM

Ah, xeroxul... ce cozi erau la PIM (Azazel, tu esti d-ai mei ). Trebuia sa te duci la 4km pentru xeroxul asta, mai tirziu au deschis o cosmelie si-n campusul mare, acum e afacere mare si diversificata. Nu era scump fata de timpul cistgat. In viata mea n-am copiat de mina nimic pebtru ca nu-mi inteleg scrisul, ce rost avea sa schimb un scris inteligibil pe un scris urit... ca sa nu mai spun ca timpul costa bani.
In plus xeroxul asta si micsora, trageau baietii gata mic tot cursul pe citeva foi.

Cind eram eu student berea era un semi lux. Tin minte ca am fost la un bairam cu bere prin anul 2 sau 3 la o gagica care avea si-un prieten mai bazat, era Hopfen si inca o marca in lazi. Uau, lazi de bere! In general bairamele erau cu vin la bidon (toti studentii veneau cu bidoane de 5-10l, peturi de vin sau lazi intregi de sticle in cazul celor cu pile pe la vin alcool) si vodca sau vreo tuica ceva. Berea era asa de moft, ieseai seara, dimineata sau la prinz, beai 3-4 beri cind aveai bani, le mai asortai cu doua sute de vodca daca se impunea dar nu puteai sa faci o bauta serioasa numai cu bere. Noi am inceput sa bem bere sustinut numai cind am decis ca nu se mai poate asa si trebuie sa trecem pe soft drinks daca vrem sa supravietuim studentiei.

Cind eram prin anul 3 dupa multe ore de efort am reusit sa ne cazam intr-o camera de 5 insi, intr-un apartament unde imparteam baia cu alta camera asemnatoare (10 oameni pe baie... si nu era niciodata ocupata). Camera era traditional varuita din momentul in care intrai in ea, dar din cauza multor straturi de var am decis sa-l raschetam intii cu spaclul. Asta e munca grea. Ne-am pus noi pe frecat peretii da dupa o vreme ne-a fost sete. Eram deja de vreo 24h in picioare ca trebuuia sa stai la coada la geamul cu cazari. Prin camerele din-prejur erau destui tovarasi care sarbatoreau cazarea (era mare realizare) asa ca n-a fos greu sa gasim bautura. Mai un spaclu, mai o dusca. La un moment dat am terminat tot am ajuns la niste alcool de 96%, l-am baut si p-ala.
A doua zi m-am trezi cu o durere de cap si vedeam tavanul in valuri si culori. Mai tizriu valurile si culorile s-au dovedit a fi reale, dupa o vreme devenisem foarte creativi in procesul de varuire.

In privinta afacerilor aveam un prieten care vindea broaste. Ma, rog, picioare de broasca. Le recolta din toate balitile din jurul orasului. Problema e ca avea mai multe decit se cosnumau in toate restaurantele din oras asa ca din surplus faceam mari ospete cu oale pline cu virf cu picioare de broasca pane. Bine, mai vindea el si stiuca si altele (care tot in burtile noastre ajungeau uneori) dar boasca era sfinta ca era usor de prins.

Mistoooo.. mi-ai facut pofta!

Aveam o gasca din Galati/Braila - Mosu, Pigus si cu Sache (care parca statea cu Oaie). Cu Mosu si Pigus in camera statea un tip din Baia Mare, Flavius - tatal lui mare scula la directia silvica, numai bunatati (vanaturi) aducea de haleala, iar maica-sa facea niste prajituri de ne spargea si punea nuca de cocos rasa .... wow! Mosu era calm si tacut, parca era un bancher la pensie. Pigus dormea pe burta cu picioarele flexate de la genunchi, zici ca era aeroplan motiv de mistouri, ne chemau ceilalti cand dormea sa venim sa-l vedem. Intram ca la muzeu sa nu facem zgomot ca a avea Pigus o directa de dreapta fulgeratoare.

Sache chelise in in anul 3, imbatranise brusc, zici ca avea pe putin 50 de ani, avea un nas rosu, era coleric asa de 8-9 pe scala Richter, odata te trezeai ca-l apuca furtuna, se monta usor de tot de la o vreme. Mosu era imperturbabil si intr-o zi dupa o serie de zile de foame crunta... ne cheama Sache la masa. Toata ziua a fost la vanatoare ... de melci. Ii oparise in otet, facuse rost de-un borcan de mustar si hai sa rontaim melci. Cingo cu gust de pamant si aroma de otet... dar in lipsa de altceva buni si aia!

This post has been edited by solmar: Feb 25 2011, 09:04 AM

in anul 3 am reusit iarna sa mi iau teoria la materia "teoria sistemelor" cu unul dintre cei mai exigenti profesori (T.L. Dragomir)
Problemele le am picat cu brio si in presesiunea dupa Paste cand eu eram prin Germania cu ISWI a dat oribil de usor la probleme (aplicatii).
Cu tupeu la sfarsitul sesiunii, citind doar ceva teorie si facand ceva probleme m am dus iar.
La iesire abordez pe profesor explicandu i ca daca are bunavointa sa si dea cu parerea daca voi promova aplicatiile dansul raspunde ca NU.
Asa ca am ajuns doar cu teoria de T.S. In toamna.
La 3 sept, spre disperarea parintilor plecam iar in TM sa iau aer de oras in piept. Merg cu raposatul meu var si stand pe la caminul 11 in fata ne am cunoscut cu 2 fete venite la admintere parca. Era una din HD, bomboana, dulce, creata, par lung, buze... nebunie.
Stand acolo trece un coleg al meu si ma intreaba ce caut pe acolo. Ii zic de T.S. si ma trezesc ca imi zice cum Dragomir venise in ultima zi de sesiune de vara si i a rugat sa ma anunte cineva ca de fapt promovasem cu 5 aplicatiile cu care mai si scoteam nota 8. Nuuu creeed.. dar ma rog... mai trag aer si expir!
Continuam cu duduile cu tuica si jocuri de societate pana la 3 dimineata dupa care nu mai stiu ce s-a intamplat.
Pe la 11 ziua (ex era la 12) deschid usa la Dragomir la birou si il intreb. Isi cere omul scuze ca m a pus pe drum dar daca vreau sa vin la examen sa maresc la 9 sau la 10 sunt binevenit. I am multumit si i am urat sa ne vedem cu bine dupa 1 oct...
Cu creata am continuat inca 1-2 luni si am starnit invidia multora de asa boboaca achizitionata.


Tot in anul acela, sesiune de vara, dupa Germania imi mai ramansesera ceva bani si mi luasem cartela pt cantina Poli. Prin 12 of June e ziua subsemnatului si atunci cam urma sa intram in sesiune. NU stiu daca imi dadusem colocviul care de obicei era iainte.
De la 1 iunie am tot inceput sa mi intreb verii daca nu aduc si bani pt mine de acasa... nimic.
Trece o sapt, trec 2 aproape. Pe 12, mai era si duminica, ma trezesc de dim, imi iau un maieu si pantaloni scurti si ma duc cu ultimii bani si mi iau niste seminte. La pranz merg la cantina,... ma mai plimb in campus (la tara se migra pe digital si nu mergeau telefoanele) si seara dupa cantina ma retrag in camera la un warcraft in care am simtit ca sunt favorizat de ziua mea sau jucam la nerv.
La ora 8.30 p.m. se deschide usa, intra un var, imi da un plic: zic daca sunt de 5 000 sunt bogat...
desfac si erau de 500 lei bacnotele. Am dat strigat, am luat o naveta de bere, scos paturi, mese si am dat drumu la chef. Un coleg din Slatina a simtit ca e nevoie si a mai cumparat o naveta (avea xeroxul lui in camera deci era avut).
Cheful a fost dezlantuit la maxim. A doua zi am plecat in provincie si spre uimirea parintilor in 14 dimineata mancam cu ei la masa.
Ma intreaba: tu nu ai sesiun? Eu zic da, dar ...cu banii aia abia mi am tinut ziua de nastere. Asa ca pana faceti rost de bani stau si eu pe acasa.
Lumea dadea examene, eu o saptamana umblam, mergeam cu profesoru la carciuma si beam o bere, mergeam pe la terenuri, ii ajutam la treaba.
Dupa 6 zile am plecat la Timisoara si in datele ramase am luat toate examenele (fara TS ul ala de mai sus) si am mai luat si zecari.
Asta ca sa vedeti cat face relaxarea cand inveti, inainte de sesiun de exemplu.

Practica la Teoria sistemelor?

RUE, ca tot ai amintit de perioadele mai fragede in ale invatului, eram in gimnaziu, a sasea cred si invatam una dintre meseriile de viitor ale Romaniei: educatie tehnologica (atelier). Era trimestrul 3 si invatam sa taiem placaje cu traforajul. Niciodata nu am reusit sa fac o taietura ca lumea cap-coada. ba mi se rupeau prostiile alea de panze, ba se termina ora... Si venea sfarsitul trimestrului si proful ne zice intr-o zi "data viitoare sa aduceti ultima piesa sa va dau nota". De mentionat e ca pana atunci luasem numai 4 pe trimestru ala. ).
Un coleg super de treaba caruia i se facuse mila la cat ma chinuam si tot nu reuseam sa fac o piesa cum trebuie imi zice " Bah Caline, da-l in masa de prost! las' ca iti dau eu piesa mea cand tre sa-ti dea nota, ca la cat e de prost nu se prinde ca vede o piesa a doua oara cand o voi arata si eu." Ok, eu fiind la litera C am fost inaintea lui. Se uita proful, o intoarce pe toate partile si zice "Sunt impresionat. Sugur tu ai facut-o?" Eu zic.. da. "Bravo mah, 10."
Buuun, urmeaza colegul meu, ia profu piesa o analizeaza si brusc se enerveaza, arunca piesa la gunoi si zice "Bah, ce e ca---ul asta? Esti chior? Asta e taietura? 4!!!!" Eu evident eram pe jos de ras. Colegul meu saracu' a ramas mut. Nu-i venea sa creada.
Oricum mosu de atelier era distrus si se gandea ca are cea mai imp materie din scoala. Lasa multi corijenti. Imi amintesc ca avea o gradina foarte misto pe bulevardul principal din Severin. Rosiile sau ardeii aratau mai bine ca la piata. O uda in fiecare seara, cumpara ingrasaminte... in fine, chiar arata bine gradina aia. Si in fiecare inceput de vara elevii pe care ii pica o faceau praf din razbunare. Ziceai ca treceu tancurile pe-acolo.
Faceau asta sau, mosul avea un Lastun si nu o data se trezea cu masina urcata in pomii din fata scolii sau ridicata cu rotile din fata pe gard.

This post has been edited by laurentiu: Feb 26 2011, 02:49 AM

Ah, din pruncie.
In clasa a 8a la geografie m-am gindit sa organizez o mica diversiune. Am facut o pocnitoare cu pasta metalica de pix si explozie intirziata. Mecanismul era simplu: se umplea pasta cu maciulii de chibrit, se turtea capatul deschis si se intorcea putin, se punea pe un suport mic si se incalzea cu un chistoc de luminare dedespupt. Dracia pocnea infiorator, daca erai aproape iti tiuiau urechile macar o zi, plus ca se despica in mai multe bucati. Am pus pocnitoarea in banca. Proful a venit si a inceput sa imparta lucrarile de control corectate. Planuisem ca dracia sa pocneasca cind eu eram la catedra sa ridic lucrarea si eu sa ma uit nevinovat la el. Problema e ca n-am reusit sa aprind luminarea de dedesupt si ci am bijbiit eu acolo cu chibritul s-a incalazit pasta aia foarte tare. A pocnit fix cind ma ridicam din banca sa o iau spre catedra. Scandal, cine a facut asta. Eu am dat din umeri, ma ridicam sa vin la dumneavoastra dom profesor. Cu ochi de uliu iscoditori se uita la fiecare prin clasa. Deodata incep sa iasa valatuci de fum din banca mea . Cum eu paream mai nevinovat ca ma ridicam, il ia pe colegul meu de banca. Asta amenintat cu excomunicarea m-a dat in git. IO vreme nu m-a mai lasat sa intru la ore. Au urmat parinti la scoala, amenintari cu scaderea notei la purtare, d-astea.

Am mai facut multe. Intre altele am spart 3 table de sticla d-aia la viata mea. O inventie cretina de pus intr-o clasa de copii, ma mir ca nu am auzit de amputari.

Nu practica, de fapt aplicatiile, probleme...
Laurentiu, la ce scoala ai facut? Cumva gen 2? :-)
Eu din lene am luat la desn in a 8a desenul altui coleg si am editat numele din colt. Am luat 1 cu felicitari.
Culmea era ca de fapt eram f bun la desen si pana la sfarsitul trimiestrului mi a facut 7 din 1.

Raposatul varu meu la muzica tot in gen 2 a rupt teoria din caiet si a scris pe ea lucrare de control si numele. Tot 1 a luat :-D.

Ah, in liceu aduceam frecvent in ultima saptamana casetofonul sa avem si noi fun.
Prin a 11 -12 a in toiul distractiei a intrat Burci pe usa si la confiscat. Am adus o matusa sa mi l ridice.
La un moment dat ne au taiat sigurantele la priza (preventiv). Am pus pe intrerupatorul de la becuri si sa vezi ce mai pulsa lumina pe muzica.

m am mai dat si cu MTB ul pe coridoarele liceului in a 12 a.

misto topic. taman bine pica, ca-ncepusem sa-mi pierd rabdarea cu continutul de p-aici.

eu am facut facultatea in epoca aia. evident ca nu sint strain de bridge si de BRRC, si de cine are frigider in camera si cine nu, dar nu stateam in camin, asa ca eram cumparator. prin anul 3, la un curs, un coleg a scos din geanta doua colturi de placi de circuit imprimat, si m-a intrebat daca as sti sa fac un calculator - asta dupa ce cu un semestru inainte facusem toate proiectele la toata lumea din grupa la integrate digitale (in fine, 2 exceptii parca). zice io fac rost de piese, in doua exemplare, tu le pui acolo si le faci sa mearga, unu e al tau unu e al meu. (cobre, pentru stimabilii si venerabilii de p-aici cu memorie mai bunutza asa.) mai cu chiu, mai cu vai, mai cu un condensator de 10 nano, am reusit sa le dau gata, mi-a luat vreo 2 luni sa le termin. mi-ar fi luat mai putin daca ma duceam la cei doi (primii doi) producatori care erau established deja, dar nu asta era ideea. cert e ca in seara in care am reusit sa demonstrez in fata familiei, pe televizorul familiei, ce-o aia o cobra, unchi-meu a zis "hai vinde-mi-l mie pe asta si tu iti faci altu". um... sure.

si uite-asa a-nceput. dupa o luna mi-am luat televizor color. (adus acasa cu taxiul. si cu taximetristul, care m-a ajutat sa-l duc sus, pe scari, pina la etaju 9. acasa era mama. "ce-i ala?" "televizor." "al cui?" "al meu." saracii ai mei luasera televizor cu numa vreo citeva luni inainte, si se chinuisera vreun an jumate pentru asta.) urmatoarea miscare - osciloscop, si o sursa buna de tensiune. colegul meu din camin era cu inventarul de piese, cumparate de la tigani, si in acelasi timp facea si sales. era experimentat, el avea in permanenta si biznis cu bere, cu BT, si blugi nemtesti. io eram domnu inginer. de fapt eram dezastru la facut modulatoarele de semnal tv, asa ca a inceput sa mi le cumpere din alta parte ca sa nu mai pierd vremea si nervii cu ele. "ce, ba roli, te face un modulator pe tine? cite ai nevoie, zi acuma si ma duc sa-ti aduc." cind i-am spus ca si tastaturile sint pierdere de vreme, a inceput sa le outsource la pufanii din anu-ntii. "ia ma, faceti si voi tastaturi, faceti un ban, ca sa nu mai luati bere pe datorie". si uite-asa. din ce in ce mai multi caministi insa se apucasera sa isi monteze singuri cobrele, asa ca din cind in cind ma chema la el sa "pornesc" placi. (adica toate chip-urile montate, nu mergeau, eu le "reparam" sa mearga.) ma astepta cu cite-o stiva, 10-15 bucati, berea si tigarile de la el, de dormit pentru restul de noapte nu se punea problema, platea binisor la bucata, si nu lua d-alea care erau facute muci la montare.

dupa un an eram bogat, dar business-u cu produse finite nu prea mai mergea asa de bine. erau deja multi in camin care stiau sa faca. asa ca am inceput sa lucrez cu un prieten bun din satu mare, care facea facultatea in timisoara. lucram numa pe comanda, cred ca in teorie chiar si cu banii inainte, iar profitul era cam de 6 ori mai mare acolo decit in bucuresti. luam cite 8-10 cobre, in geanta, mergeam cu trenul, cu nasul (cred ca in general in anii aia n-am cumparat vreodata bilete de tren, la ce bun??), la clasa intii, ca acolo nu se baga militia sa faca controale in bagaje. in plus, de la timisoara ma intorceam cu tot tot felu de chestii exotice, cafea, bauturi d-alea verzi de kiwi in sticle de 2 litri, vegeta pentru mama.

si in cele din urma a venit 1989, moment in care am renuntat sa mai fac asa ceva. simpla idee ca la origine stiam ca piesele erau furate, ca nu era un business clar si legal, m-a facut sa ma opresc. ma durea in * ca fac o chestie ilegala in comunism, dar aveam impresia ca pe astia noi, care, prin antiteza, tre sa fie buni, e pacat sa-i tragi in piept. deh, copil si io, habar n-aveam ce era aia politica, ca daca stiam azi cred ca as fi fost unu d-ala cu masina cu girofar pe care-l injurati voi.

gasisem un citat haios, sa-l prind la coltz pe solmar, da nu mai stiu care era. editez postu akush, numa sa-l gasesc.

edit: uite-l.




This post has been edited by 20krpm: Feb 26 2011, 08:21 AM

20krpm

apropos de fetele venite la cursul de la centrul de calcul, erau de obicei cazate la ultimul etaj si multe isi tineau mancarea in afara camerei la racoare ori in pungi ori pe pervaz nestiind ce animale de prada adulmeca si pandesc momentul. seara, dupa ce ocheam/imparteam prada se organiza comandoul: unii stateau de paza pe alee, altii jos la intrarea in camin iar ceilalti urcau pe camin si executau proviziile. daca prada era agatata intr-o punga si atarna adica nu putea fi impinsa automat atacul se dadea din camera de dedesubt. si fara comentarii, mancarea era importanta pentru studenti! si atunci, cine comenta, isi lua pungi cu apa in cap!

cat despre tenta de burghezie care reiese din postari voi clarifica cu imagini ce inseamna frigider. cred ca-l adusese R, nu stiu de unde, si a fost lasat mostenire. in zilele lui bune consuma cat un cartier mai mic. tv=diamant cu module, o bijuterie! o capodopera, full HD! 'jde mii de nuante de alb, negru si gri! ecran extra bombat...carcasa de lemn!

isi mai aduce cineva aminte de resourile alea artizanale in BCA?

This post has been edited by solmar: Feb 26 2011, 10:01 AM

RUE, gimnaziu l-am facut la generala 4, undeva in cartierul CET, la iesire din Severin spre Simian.
Distractia maxima a fost insa cand m-am mutat la un alt liceu in clasa a 10-a. M-am mutat la Pedagogic. E pe Crisan aproape de bazinul Olimpic. Daca sti zona aia sigur sti ca la parterul bazinul era un club si o terasa. Cred ca acum iti dai seama de ce aveam 40-50 de absente pe semstru. Dar noroc ca aveam un dirig super de treaba, un mosulet caruia ii cam placea alcoolul. Ii duceam fiecare cate o sticla de vin si nu aveam treaba tot semestrul.
In plus vara mergeam la bazin si de pe terasa bazinului se vedea sala de clasa. Imi amintesc ca aveam un prof de chimie care avea obiceiul sa se uite mai mereu pe fereastra. Si in timp ce am chiulit de la ora lui ca sa ma duc la bazin, m-am dus putin pe terasa si l-am vazut la geam. I-am facut cu mana, a deschis geamul si a zbierat nervos de l-a auzit tot Crisanul: "Domnule elev <asta era o replica celebra de-a lui> sa stiti ca v-am pus absenta nemotivata!>"
Era atat de apreciata materia lui incat niciodata nu erau la ora mai mult de 10 oameni.

in afara ca mi cer scuze ca am scris mai sus "la" impreunat, imi amintesc cand inainte de rev prin a 6 sa ori a 7 a am fost la Caracal cu mama mea la niste rude la fro 7 km de orasul minune.
Intr o zi dupa piata vine mama mea cu FIINCA DRAGASANI cumparati pt noi cu 115 lei perechea. O intreb ce si cum si aflu ca era o pravalie in Caracal plina.
Va dati seama ca in zona Severinului doar pe sub mana prindeai asa ceva?
Merg cu ea si spre marea ei uimire scot peste 1000 lei din buzunare (87 cred) si cumpar de toti banii si umplu o plasa uriasa.
Pe tren inapoi nu mi a zis nimeni nimic. Ajunsi acasa la tara apar lunea la scoala cu tenisii faimosi anuntand ca mai am cateva perechi.
Cu toata oferta fratelui mai mare ca in Severin ii vinde cu 250 lei, am preferat sa le vand eu la tara cu 180 lei.
A fost liniste pana au venit si fetele sefului de post la poarta casei cu banutii sa si ia fiecare.
Tata a vazut negru in fata ochilor afland de isprava si a zis ca daca vine politia sa ne aresteze ma da afara cu totul.
Avantajul era ca fata a mica a politistului nu le avea cu matematica (o podoaba care a nascut in liceu pe care l-a si abandonat) si seful nu zicea nimic nici de tata ca mergea fara permis cu masina prin comuna.
Va dati seama ca in 3 zile, din 12 sau 13 perechi am scos 7-800 lei pe plus.


l.e. Laurentiu, cunosc si gen 4 si pedagocicul (6). Proful ala cred ca era Cernescu (fratii mei au terminat in 6) si era evstit pt promovatul cantand din dulapul clasei ori te miri ce minunatii. Apropo, Baghera de biologie e matusi-mea daca ai mai prins-o in activitate.

This post has been edited by RUE: Feb 26 2011, 10:28 AM

Proful de care zici tu era Patrascoiu, un mos de vreo 60 de ani, nespalat, cu o singura camasa "alba" si o singura cravata subtire, de la care notele porneau de la 0.
Cernescu mi-a fost profesor de geografie si am auzit ca mai demult era spaima liceului si ii pica pe multi. Mie nu mi s-a parut periculos, poate si pentru ca uneori il mai bagam in seama, pentru ca geografia mi-a placut. As putea zice ca m-am inteles chiar foarte bine cu el. Oricum avea niste metode sa te treaca foarte originale: ori iti trecea 2 ori il rugai frumos sa-ti dea 4. Sau te punea sa stai cu fata la icoana si sa spui "Doamne, Dumnezeule, iarta-ma pe mine, pacatosul Tau." Uneori radeai cu lacrimi la orele lui.
Pe profesoara de biologie nu mai stiu cum o chema, in 3 ani cat am stat in Pedagogic mi s-au schimbat 2 profesori de biologie. Intr-a 10-a era o profesoara de vreo 35-40 de ani, bruneta si tunsa scurt, apoi o domn'soara de vreo 25 de ani.

in anul I ne luam in primire camerele si descoperim din prima zi, prin bunavointa colegilor mai mari care voiau sa aprofundeze primul an, cea mai cunoscuta carciumioara de cartier de langa facultate, pe o straduta laterala la vreun kilometru distanta de camin. am ajuns acolo pe la orele 09.30, becouse cursul festiv sucks. din pacate pe vremea lui ceasca, mira se ridica dupa ora 10.00 (si programul tv si carciumile incepeau programul doar la 10.00) asa ca rontaim cateva tigari pana se deschide bomba – La Patică. apoi pe rand vom descoperi toate carciumile din oras.. toate la timpul lor. asa cum va spuneam in camera stateam cu tipul de anul V, care a plecat in practica dupa vre 2 saptamani de scoala... asa ca Jair s-a mutat cu mine si-am pritocit un chef, un chef al fostilor colegi de armata. cam pe la inceputul lui octombrie ne organizam, cumparam bautura ca disperatii, invitam cele mai dragute fete sa petreaca cu noi si intr-o buna zi de sambata dupa ore declasam operatiunea la care participa cativa fosti colegi de armata veniti de la bucuresti, cativa colegi de an care au dovedit aptitudini si ... dupa vreo ora tot palierul si apoi tot caminul.
ce ne-am spus noi, o sa fim vreo 10-12 insi asa ca am cumparat bautura in consecinta: cate-o sticla de coniac la kil si cate 2 sticle de vin iar ca sa fie si o naveta de bere... cred ca am cumparat si pentru fete niste ceva cu alcool dar nu-mi aduc aminte ce.
pe la 6-7 seara luam fetele de acasa si ajungem cu ele la camin, oricum din 5 s-au facut doar 3, iar din 3 una a venit cu fratele, asa ca mai fumam o tigare, mai ascultam o muzica, mai bem ceva, mai strangem randurile ... si dupa cateva pahare zdravene ne dam seama (nu stiu cine a realizat, dar buna idee a avut) ca mai bine ducem fetele acasa cat inca sunt treze (desi gustau doar suc) si cat inca suntem noi treji. si bine-am facut. au ramas cu impresia ca suntem niste baieti de treaba. phui... mare noroc pentru toata lumea. boooon, ducem fetele pana la prima statie, le urcam intr-un taxi, le ducem acasa si ne intoarcem cu forte proaspete, niste baieti de cartier, din zona garii, prieteni cu Ursanu’.
la camin cheful incepuse sa se coaca, au aflat aia de anul III, au aflat aia de anul V si au venit si ei, colegul cu “La Patică” scoate un acordeon, de pe diagonala apar oltenii cu chitara si muzicuta si dai si bea. acum formatia e completa : acordeon, chitara, muzicuta si numai cantece tematice. colegii din bucuresti sunt pe spate toti, se oftica ca au ales gresit facultatea, vazusera si ce fete avem, vazusera si ce ne poate pielea, si ce rapid se propaga un chef in camin...
si impreuna cu colegul insetati, nebauti de juma de ora venim croiti sa recuperam, asa ca ne asezam in capul patului si toata lumea cerc si dam sticla de coniac de la unul la altul iar cand ajunge la mine, nehalit, inversez sensul si iau doua gaturi, nu unul ... si dai si bea, si cheful a explodeaza pe tot palierul. deja suntem vedetele caminului, astia din anul V recunosc cu mana pe inima ca ei au avut tupeul sa dea un chef cu strigaturi de-abia prin anul II, aia din anul III se imprietenesc si ei instantaneu cu noi si se bucura ca nu suntem niste tocilari. (dupa aia si-au furat-o de la noi, cu invatatul dimineata devreme, mult timp a fost un secret bine pastrat, ii mai si incitam sa batem mingea la orice ora posibila sau nu). cu aceasta ocazie iau si ei cateva sticle de vin si coniac si se duc in camera lor, cheful e de acum general, toate usile sunt deschise. unii care vor sa invete sau sa doarma incep sa ne urasca cu sinceritate. nu puteai decat sa petreci sau sa te plimbi, nu exista alternativa. cum ii prindem pe palier le punem sticla la gura si-i punem sa bea si sa se imprieteneasca cu noi. ioc sansa, rambo. ori cu noi, ori cu noi.. e periculos sa ne refuze...

in fine, ne matolim, prin camera curg borcane cu dulceata, cu zacusca, o sticla doua se varsa pe jos, unul vede niste carti si le arunca pe jos, in scurt timp e un bordel in camera... bordel care culmineaza cu doua boraturi, una la chiuveta, una pe pereti. e clar, e cel mai tare chef din istoria caminului, asa ca apare si politia, pardon militia care nu are cu cine sa se inteleaga si ne roaga sa dam muzica mai incet. urmeaza a 3-a boratura, vine din partea unuia care tocmai a fost legitimat si in timp ce intindea buletinul si carnetul de student ii face aluia si o bucurie pe pantofi... e too much, chiar si pentru ei... suntem toti scrisi pe hartie, aia din bucuresti refuza sa-si spuna numele... ajungem la un compromis, putem sa bem in continuare daca facem liniste. pai si am zis noi altceva pana acum? cand ajung la capatul aleii urletele noastre sunt iar la peste 120 de decibeli... dar de ce sa te pui cu nebunii. ne-au abandonat pe moment.

cheful se muta in alta camera, pentru ca ala cu acordeonul daca pleca sa se usureze era apoi arestat in prima camera de pe traseu. acum sunt 5-6 chefuri pe palier, aproape la fiecare doua camere e un chef.

pe mine ma apuca amocul si ma duc sa dau cu apa pe mine la spalator, cu un etaj mai jos, si ma uit in oglinda si nu-mi place ce vad si-i bag o smetie lu ala’ din oglinda. oglinda tandari.. trec la urmatoarea chiuveta, iar ala nasolu’ de care nu-mi place mie, zbang, tandari, urmatoarea, dau un pumn si nu cedeaza, ii spun ceva si-i bag un cap in gura lu’ ala din oglinda, tandari si tot asa, cu capul, scurt, pana la ultima oglinda unde ramane martor un ciuf din parul meu iar eu am si acum o mica zgaiba pe frunte.

ma intorc in camera, mandru de realizare, si cand eram pe la 3-a sau a 4-a treapta il vad pe Ursanu’ pe care nu-l vazucem ce-i drept de vreo juma de ora. si ma bucur nespus ”Hai sa te pup Ursane, mergem sa bem ceva” si dau sa-l iau in brate, motiv pentru care iau mana de pe balustrada si incep sa cad pe spate, lent, ca un om bine matolit. in ochii lui vad uimire si deznadejde, ce-o sa povesteaca celorlalti cand o sa ma duca cu capul spart si plin de sange... si sare pana la jumatatea treptelor si ma apuca de mana si ma ia in brate. asta vroiam de la bun inceput, mi-era dor de el, nu-l vazusem de ceva vreme, il batusem deja pe ala din oglinzi, si voiam sa beau ceva cu un prieten.

ma duce in camera. ma aseaza in par, eu sunt cuminte, nu mai intra alcool asa ca ma culc. dimineata ma trezesc, un miros criminal in camera, cartile colegului din anul V sunt pe jos. am belit-o! zacusca, gem, firimituri, pahare goale, peste tot sticle goale, sticle pline, sticle care nu ne apartin, cioburi... scrum pe jos. e prea mult pentru un singur om. ma duc sa vad ce fac ceilalti. fiecare se drege, toti suntem ragusiti.. aia mai batrani, lasa mai bine nu-i deranjam, poate s-au suparat ca am sarit calul. ciu-ciu, cand aud vanzoleala pe hol, aia batraini ies si ei sa ne vada pe lumina... acum dupa multi ani ma bucur ca nu erau telefoane mobile, ca nu existau camere foto pe vremea aia. ca eram material de ziar, traia protv-ul de pe urma noastra cel putin o luna.

cam intr-o ora stragem gasca (bucurestenii, noi si cativa priteni noi) si mergem la bulevard sa mancam o ciorba de burta. la naiba suntem manga toti... bucurestenii ne invita la ei – voiau sa se laude de fapt cu ce dementi sunt prieteni - si cum creierele noastre nu functionau spunem da si plecam la bucuresti. jair are 100 de lei, eu am un leu. ar trebui sa ne ajunga, trenul nu costa nimic iar la bucuresti fac prietenii nostri cinste. pe naiba, am dormit o noapte acolo, n-am prins nici un chef, ne-am mai intalnit cu cativa colegi de armata dar in agronomie era liniste ca la muzeu... a doua zi ne-am intors. mi-aduc aminte totusi ca am asistat la un curs la medicina intr-o aula cu un profesor cu mustata ...

Ajungem la camin, in usa un bilet. Vino urgent la mine, G!

Am imbulinat-o, s-a aflat de chef. Ce dracu am mai facut? Ma duc la G, o prietena de familie... pe dracu, uitasem de oglinzi! Te duci imediat, nu ma intereseaza de unde, cum si pui alte oglinzi! Zis si facut! Ma duc sa iau masurile si primul gand e sa completez... in celelalte camine se stia asa ca n-am reusit nimic. trebuie sa fac rost de bani si sa schimb oglinzile. o oglinda nu e asa grea, dar 17 sunt. trebuie sa iau un taxi si imi trebuie un ajutor ca singur nu le dovedesc. spre seara oglinzile erau schimbate, cioburile stranse, eu morcovit – cu ce bani platesc datoriile? nu vad esentialul - am trecut razant pe langa exmatriculare. a doua zi plec cu Jair repede, repede la cantina sa nu ne prinda Popeasca. la cantina alta belea, s-a spus la radio despre isprava noastra si toata lumea se uita la noi. unde te intorceai o pereche de ochi curioasa, susoteli. am inghitit cu noduri mancarea... suntem niste depravati, niste neispraviti si inca n-am dat ochii cu Popeasca. Tam, tam, tadam, tam, tam , tadam.. ne intoarceam spre camin in ritmul unui mars funebru. Popeasca ne asteapa in fata caminului. Treci la mine in birou.... unde ma astepta G care radea cu gura pana la urechi. N-ai nici o luna de facultate si uite ce-ai facut! Pai cum o sa termini daca am inceput asa...Intra si Popeasca pe usa, o intrerupe pe G, scoate o sticla de coniac din dulap si toarna cate-o dusca in cestile de cafea si se uita amandoua la mine – bai drace, sa-ti dam sau nu? ca esti periculos la bautura!? La care eu ingaim: da’ am pus oglinzile! Pai si ce? Voiai sa le pun eu! De fapt era prea devreme pentru un coniac si trebuia sa iau un aer spasit ...asa ca am zis pas! Nici nu-ti dadeam! Sac!.... ce nu stiau ele era ca tot mai aveam bautura in camera. ramasese...

mult timp dupa aia ne-am felicitat ca am dus fetele acasa...

dupa nebunia asta de paranghelie am fost invitati la toate chefurile din camin. fara exceptie.

This post has been edited by solmar: Feb 28 2011, 09:43 PM

Sa inteleg ca plangi dupa timpurile alea sau si cele de acum au rostul lor. Si eu ma mir cateodata de ceea ce-am realizat acum cativa ani buni vis-aivs de unele desuchete rau iar acum sunt mirat de cat de cuminte sunt (mai ales de cand a aparut piticul). E adevarat ca mai razbat o data pe luna (maxim) pe la vreun club cu baietii dar slabut rau. Mai imi i ncerc puterile pe aici pe colo dar parca nu mai iese ca odinioara. Nici la bautura nu mai stau pana dimineata , capul ma doare mai repede, etc. Am inceput sa cad in alta extrema , in aia cand ma gandesc ca peste vreo 10-15 ani cand voi avea copilul (copii mari) voi putea sa ma desfasor linistit. Ma vad pe o tersa jucand rumy cu o familie prietena sau un poker cu prietenii pana dimineata-ciudat. Naspa sau nu asta este.

N-am de ce sa plang, poate sa ma bucur! Dupa 20 de ani ramai cu amintirile. Deunazi vorbeam cu unii dintre cei mentionati mai sus si niciunul nu mai tine la beutura ca pe vremuri... dar ne bate gandul sa facem o mica reuniune, macar pentru un sprit de vara! Sa ne vedem fara par pe cap si cu burti! Pe mine ma pune-n cap fierea de la o bere... dar beau cu placere un Ciumbrud sau un Yamazaki.
Cert este ca am inceput sa-i caut pe fostii colegi de camin/facultate si aflu din aproape-n aproape cate ceva si despre unii de care nu mai stiam nimic...

Eu deja mi-am uitat complet colegii de generala si pe cei de liceu cam la fel. Pe cei de facultate am norocul ca ne-am regasit pe facebook si ne-am facut grup dar am observat ca deja uitasem pe multi dintre ei.
PS Cand m-am referit la plans m-am referit la expresia "ä plange dupa ceva", adica a-i fi dor de ceva, cuiva

This post has been edited by Baby Blues: Mar 1 2011, 11:35 PM