No SSO cookie

Aniversare FORD-100 de ani

voteaza
(0/ 0)
Aniversare FORD-100 de ani
Prezentari · · 0 Comentarii
Nota utilizator
0.0

Istoria automobilelor Ford in Europa

 
 
Primele automobile Ford care au ajuns în Europa în 1904 au fost 'gas buggies' (trăsurile pe benzină), cu motor cu doi cilindri de 8 CP, denumite „Model A”.
[poza1s]În ciuda prezentării drept "Automobilul favorit al Americii", au făcut foarte puţină impresie pe piaţă, deşi au introdus, totuşi, numele Ford pe piaţa britanică, franceză şi rusească. O legendă, neconfirmată, pretinde că primul cumpărător care a achiziţionat un automobil Ford în Marea Britanie a fost un doctor din Liverpool, specialist în tratarea bolnavilor psihici bogaţi!
Încercarea de a promova primul automobil Ford cu motor cu patru cilindri, Model B al anului 1905, folosind trei astfel de vehicule ca taxiuri pe străzile Londrei, nu a reuşit să atragă potenţialii cumpărători. A fost, fără îndoială, una din primele utilizări ale automobilelor cu benzină în Marea Britanie.
Lucrurile au început să evolueze odată cu sosirea, în anul 1906, a Modelului N Ford, cu motor cu patru cilindri, care oferea o valoare remarcabilă pentru banii investiţi, şi era lansat cu multă diplomaţie pe piaţa britanică, în variantele cu patru locuri „turism” şi limuzină (landaulette), pentru a creşte atractivitatea pentru automobiliştii din Marea Britanie (în America era disponibil numai în varianta de caroserie cu două locuri).
Modelul N a pavat, în multe direcţii, calea pentru cel mai faimos automobil al lui Henry Ford, Model T, care şi-a făcut debutul pe piaţa mondială la Expoziţia de Motoare Olympia din Londra în noiembrie 1908, la câteva săptămâni după începerea producţiei la Detroit. Dotat cu un motor de 2,9 litri, cu patru cilindri, şi transmisie planetară cu două trepte şi marşarier, acţionată de pedale, Modelul T era simplu şi foarte fiabil.
În 1911 acesta urma să devină primul automobil Ford construit în afara Americii de Nord, atunci când compania Ford Anglia, încurajată de vânzările extraordinare înregistrate cu Modelul T, a început asamblarea într-o fostă uzină de tramvaie de la Trafford Park, Manchester. Tentativa s-a dovedit a fi un succes uriaş şi a avut ca efect deschiderea unui lanţ de fabrici Ford în întreaga Europă.
[poza2d]Totuşi, în anii 20, Model T a început să fie din ce în ce mai dezavatanjat de regimul de impozite pe vehicule practicat în multe ţări europene, care impunea un nivel de taxe proporţional cu capacitatea motorului. Conservatorismul înnăscut al lui Henry Ford a făcut ca Model T să devină din ce în ce mai demodat, iar la sfârşitul unei lungi perioade de producţie, automobilul continua să aibă frâne numai pe roţile din spate în timp ce toţi rivalii săi foloseau frâne pe toate patru roţile. Totuşi, în momentul în care producţia Modelului T înceta în 1927, se construiseră, în uzinele Ford din Europa, aproximativ 320.000 automobile raportat la totalul producţiei mondiale de aproximativ 16 milioane.
Succesorul Modelului T, Modelul A cu motor cu patru cilindri al anilor 1927-31, era robust şi totuşi elegant, şi - o premieră pentru automobilele Ford - era echipat cu o cutie de viteze convenţională cu trei trepte şi marşarier. În încercarea de a concura cu rivalii săi dotaţi cu motoare mai mici, Modelul A era oferit cu două variante de motoare, de 2033cc şi 3285cc.
Dar viziunea lui Henry Ford de a crea un „Automobil universal” construit cu caracteristici identice pentru întreaga lume, îşi încheiase epoca odată cu Modelul T, iar noul Model A continua să fie, chiar în versiunea sa cu motor de dimensiuni mai mici, mai mare şi cu un consum superior de combustibil în comparaţie cu rivalii săi.
În timp ce Modelul B cu motor cu patru cilindri şi cel cu motor de 3,6 litri V8, care au succedat Modelul A în 1932, erau automobile bune, reprezentând investiţii de valoare, acestea erau totuşi dotate cu motoarele mari preferate de automobiliştii americani: era deci nevoie urgent de o caracteristică mai bine armonizată cu cerinţele unei pieţe europene conştiente de importanţa dimensiunilor. Colapsul înregistrat de vânzările Ford ameninţa fabrica nou deschisă din Dagenham cu închiderea.
Ca răspuns la cererea urgentă pentru un automobil mic, care să restabilească vânzările în scădere din Europa, Henry Ford a pus în mişcare toate forţele disponibile. Un nou automobil de mici dimensiuni cu motor de 933cc şi caroserie inovatoare a fost creat în Dearborn în timpul record, fără precedent, de numai cinci luni de la planşa de proiectare şi prototip, ajungând în fază completă de producţie la fabrica din Dagenham, în august 1932.
[poza3s]Acest nou Ford Eight - construit în Franţa ca Ford 6CV şi în Germania ca Ford Köln - era primul dintr-un lung şir de automobile Ford europene mici, a căror construcţie urma să dureze până la începutul anilor 60.
În ciuda programului său de dezvoltare realizat în grabă, noul Ford Eight a avut uimitor de puţine probleme de lansare şi a reuşit să aducă foarte rapid companiei Ford Marea Britanie peste 40% din segmentul de piaţă al automobilelor cu motoare de 8 CP.
Un program drastic de reducere a preţurilor a avut ca efect introducerea în Marea Britanie a automobilului popular de 100 Ł, în octombrie 1935. Era prima şi singura limuzină cu patru locuri oferită pe piaţa britanică la un asemenea preţ scăzut. Acest automobil mic, robust, avea să ofere, în premieră, multor automobilişti gustul noului tip de automobile.
Climatul politic radical schimbat al anilor 30 era martorul ridicării protecţionismului atât în Germania, cât şi în Franţa. Tendinţa de a insista pe componente realizate cu surse naţionale a condus la colapsul mai multor uzine şi concentrarea întregii producţii europene în Dagenham. Începând cu mijlocul anilor 30, automobilele Ford germane au început să capete identitate naţională, prin noile modele, similare mecanic modelelor britanice, dar cu caroserie radical diferită, care erau comercializate pe piaţă sub numele de Eifel şi Rheinland.
Ford Franţa, care încheiase o alianţă de scurtă durată cu Mathis care avea sediul la Strasburg în anii 30, producea o gamă de “Matford” V8, pentru care s-a realizat motorul mai mic, de 2,2 litri "Alsace" V8 (ulterior utilizat şi la câteva modele britanice V8).
Caroseria, iniţial creată pentru Matford era de asemenea utilizată pentru modelele britanice mai mici, V8. Echipat cu o grilă şi capotă motor mai impozante, acesta urma să fie primul nou model Ford realizat în Marea Britanie după cel de-al doilea război mondial, faimosul Ford V8 Pilot. Acesta urma să fie echipat cu un motor nou de 2,5 litri V8, dar problemele de construcţie au făcut să fie înlocuit cu motorul deja probat şi fiabil de 3,6 litri V8, proiectat în anii 30.
[poza4d]Totuşi, sfârşitul anului 1950 asista la lansarea de către Ford Marea Britanie a primului model complet nou de după război realizat de una din companiile Ford din întreaga lume, sub forma modelului Consul şi Zephyr, modele echipate cu motoare de patru şi şase cilindri care încorporau cele mai revoluţionare idei din domeniul construcţiei automobilelor.
Erau echipate cu motoare Ford cu supape, de care se auzise atunci pentru prima dată, ale căror variante cu cursă scurtă erau răspunsul la renunţarea de către guvernul britanic la impozitul învechit care se calcula pentru autovehicule în funcţie de suprafaţa pistoanelor. Caroseria compactă reprezenta cea mai nouă creaţie mondială în domeniul artei automobilelor, iar suspensia faţă independentă, cu bare, MacPherson, reprezenta aplicarea în premieră a sistemului devenit de atunci standard în domeniu.
[poza5s]La acea dată, Ford Germania, care nu reluase producţia de automobile private până în 1948, continua să utilizeze motorul Ford de 1172cc dinainte de război, folosit pentru prima dată în 1934, în timp ce compania Ford din Franţa, eliberată încă din 1939 de asocierea cu Matford şi acum funcţionând într-o fabrică impozantă terminată imediat înaintea izbucnirii războiului, îşi croia propriul drum cu modelul Vedette, un automobil mic V8, proiectat iniţial ca model specific economiei de după război pentru piaţa americană.
Dar, deşi fusese considerat ca prea mic pentru Statele Unite, era totuşi prea mare pentru Franţa de după război, iar nivelul scăzut de vânzări a condus la încetarea producţiei acestui automobil de către Ford Franţa şi vânzarea fabricii către Simca, aceasta din urmă continuând fabricarea modelului Vedette sub propriul nume, până în 1958.
În 1955 Ford Germania a depăşit restricţiile asupra dezvoltării de produse impuse de refacerea companiei după război, cu introducerea modelului Taunus 15M, care era dotat cu un motor nou, viguros, cu supape în cap de 1498cc. Taunus 17M, cu motor de 1698cc, completa gama în 1957. O nouă versiune a acestui model lansată în 1960, avea linii rotunjite, distinctive şi faruri ovoidale, caracteristici care i-au adus porecla de “Oul din Köln”.
[poza6d]Realizat iniţial ca automobil concept de primul centru de cercetare şi dezvoltare al Ford Marea Britanie, modelul 105E Anglia din 1959 a reprezentat o ruptură totală cu tradiţia de proiectare Ford. Motorul său de 997cc cu turaţie mare, cu supape în cap, avea raportul cursă/ alezaj de 0,6:1, cel mai mic din întreaga producţie de automobile contemporane, şi a devenit rapid motorul preferat pentru noua categorie de automobile de curse Formula Junior. Era primul automobil Ford, din toate cele realizate în uzinele sale, cu transmisie cu patru trepte, iar luneta sa total neobişnuită, cu înclinare îndrăzneaţă, inversă, asigura pasagerilor mai mult spaţiu pentru cap şi rămânea curată pe timp de ploaie sau ceaţă.
Ford a afirmat atunci că noul model - fiind şi primul automobil Ford britanic dotat cu ştergătoare electrice în locul ştergătoarelor ciudate, cu vid, era 'cel mai atrăgător automobil uşor din lume', în ciuda lansării simultane a noului model cu tracţiune pe faţă BMC Mini. Dar „Anglia” a fost singurul din cele două modele care a adus profit!
Confuzia între liniile de modele concurente a făcut ca cele două companii, cea germană şi cea britanică, să opereze pe mai multe pieţe europene ca rivale. Această rivalitate inter-companii a luat sfârşit la începutul anilor 60, când Ford Germania începea colaborarea cu Divizia Nord Americană a Ford pentru realizarea unei noi familii de automobile, destinate să rivalizeze cu succesul, devenit cult în SUA, al Volkswagen Beetle şi să înlocuiască popularul Taunus 12M în Germania.
Primul automobil cu tracţiune pe faţă construit de Ford, noul model a purtat denumirea de cod 'Cardinal', după numele unei mici păsări Nord Americane cu penaj roşu. Motorul său V4 reprezenta o altă premieră pentru Ford. Ford SUA a decis să nu continue proiectul, care a fost continuat de Ford Germania şi a devenit noul 12M.
Când Sir Patrick Hennessy, preşedinte al Ford Marea Britanie, a văzut un prototip de început în studiourile de proiectare din Dearborn, a dispus imediat personalului de dezvoltare britanic să treacă de urgenţă la realizarea unui concurent pentru noul model german.
Deşi caracteristicile acestui automobil, care primise denumirea de cod “Archbishop”, cu referire amuzantă la rivalul său german - (în ierarhia canonică, un arhiepiscop este mai înalt în rang decât un cardinal) - erau destul de convenţionale, în construcţia automobilului se utilizaseră cele mai avansate tehnici de proiectare caroserii ale timpului, pentru a combina forţa cu o greutate cât mai mică.
Ford Marea Britanie a înfiinţat o structură departamentală la uzina sa din Dagenham şi, utilizând tehnici de rezistenţă la solicitare aplicate anterior numai în industria aeronautică, a creat o caroserie care era mai uşoară şi mai puternică decât orice altă variantă realizată până atunci.
Greutatea redusă - echivalentul unui pasager în plus - a permis proiectaţilor Ford să realizeze un automobil mai spaţios, creând o nouă clasă de automobile, “C/D” (mediu-mare), care făcea o punte între categoriile medie (“C”) şi mare (D”) şi care urma să reprezinte, în final, cam un sfert din întregul volum de vânzări de automobile noi. Noul model - primul Cortina - a fost pus în vânzare în 1962 şi, până în momentul când modelul Mk I Cortina a ieşit din fabricaţie în 1966, s-au vândut peste un milion de vehicule. Din acest model s-a născut, de asemenea, primul derivat de mare performanţă al automobilelor de producţie europeană, Lotus Cortina 1963, asamblat manual în câteva exemplare de Lotus la Cheshunt, Marea Britanie şi echipat cu un motor de 1558cc, patru cilindri, cu came duble, Lotus, construit ca variantă a motorului Ford standard de 1,5 litri cu tacheţi.
La celălalt capăt al scalei, Ford a dezvoltat unul din cele mai extraordinare automobile de performanţă din toate timpurile, după ce Enzo Ferrari întrerupsese discuţiile de fuziune cu Ford, în ceasul al unsprezecelea, în 1963. Henry Ford II a promis că va învinge Ferrari pe pistă, prin urmare a format o echipă de proiectanţi în Slough, Marea Britanie, pentru a realiza un automobil de curse, sport cu motor mediu.
Rezultatul a fost Ford GT, ulterior cunoscut ca GT40 pentru că avea o înălţime de numai 40 inci, care în 1966 a realizat o victorie spectaculoasă, ocupând locurile 1-2-3 la Le Mans, prima din cele patru victorii succesive pentru linia GT40. Deşi GT40 fusese creat iniţial ca automobil de curse, multe din cele 13 şasiuri din producţia realizată au fost construite cu caracteristici de şosea, şi a exista chiar şi o versiune de şosea Mk III, din care s-au construit doar şapte exemplare.
[poza7s]Primul automobil Ford apărut după formarea Ford Europa în 1967 a fost Escort 1968. Creat pentru a înlocui modelul 105E Anglia, acesta a devenit, prin definiţie, primul automobil Ford pan-european după anii 30, şi a fost construit la uzina Ford Germania din Saarlouis şi la fabrica Ford Marea Britanie din Halewood.
Şi acesta a avut o variantă superbă, de mare performanţă şi de producţie limitată, de această dată construită integral la Halewood. Acest model, cu came duble, utiliza motorul Lotus Cortina pe o caroserie Escort special consolidată şi a condus la înfiinţarea secţiei Ford de Operare Vehicule Avansate în Aveley, Marea Britanie, în 1970, pentru asamblarea manuală a versiunilor de mare performanţă Escort, într-un ritm care a atins - la apogeu - un volum de 30 automobile pe zi.
[poza8d]Un an după lansarea Escort a apărut modelul Capri, amintit mereu cu dragoste şi nostalgie, un echivalent european al modelului american de „maşină personală” de mare succes Mustang.
Cotat drept 'automobilul pe care ţi l-ai promis întotdeauna', Capri era un coupe sport 2+2 „cu spatele tăiat”, oferit într-o uimitor de mare varietate de opţiuni de capitonaje şi dimensiuni de motoare, personalizate după dorinţa clientului.
Lansat iniţial cu motoare de 1,3, 1,6 şi 2,0 litri, începând cu 1971 Capri era disponibil şi cu un motor de 3,0 litri V6 pentru a crea ceea ce s-a numit, la vremea respectivă, cel mai rapid automobil de serie vândut vreodată de Ford în Marea Britanie, capabil să atingă viteza maximă de 120 mph (193km/h).
La începutul anilor 70, Ford Germania a construit, în producţie limitată, modelul derivat pentru şosea/curse Capri RS2600, însă succesorul acestuia, RS3100, construit la Halewood, care atingea viteza de 124 mph (200km/h), a fost produs numai timp de câteva luni, fiind şi el victima crizei de petrol de la mijlocul anilor 70.
Convergenţa liniilor de automobile Ford în Europa, mai evidentă prin modul în care fostele linii rivale Cortina şi Taunus au ajuns să folosească acelaşi tip de caroserie şi caracteristici mecanice începând cu 1973, a ajuns la maturitate deplină în 1976 cu lansarea modelului super-mini Fiesta.
Decizia îndrăzneaţă a companiei Ford de a construi Fiesta, luată pe fondul traumei cauzate de şocul petrolului de la mijlocul anilor 70, a năruit cele mai adânc înrădăcinate convingeri ale industriei de automobile - 'mini-automobile, mini-profituri ' şi 'nu se poate construi un model nou, într-o fabrică nouă, dintr-o ţară nouă'. În afară de uzinele deja existente din Marea Britanie şi Germania, Fiesta urma să se construiască într-o fabrică complet nouă din Spania, unde tentativa anterioară de a produce automobile luase sfârşit ca urmare a Războiului Civil din anii 30.
La realizarea model miniatural Fiesta, care a creat noi deschideri pentru Ford, şi-au adus contribuţia toate companiile Ford din întreaga lume. Acesta era primul automobil mic cu tracţiune pe faţă produs vreodată de Ford, primul având motor transversal, şi echipat cu cel mai mic motor construit vreodată de Ford de la încetarea producţiei modelului Anglia cu motor de 8 CP, la începutul anilor 50.
S-a dovedit a fi un mare succes, cu un milion de exemplare vândute până la începutul anului 1979, record depăşit numai de următorul automobil Ford de mici dimensiuni, cu tracţiune faţă, Escort 1980, care avea numai numele comun cu cele două modele Escort care îl precedaseră. Până în 1981, la numai 13 luni de la începerea producţiei, vânzările de Escort atinseseră cifra de un milion, dovedind, în acest fel, calitatea produsului.
[poza9s]În anul următor, gama Cortina/Taunus a fost înlocuită de modelul radical diferit Sierra, cu carcasă aerodinamică şi suspensie complet independentă. Gândirea îndrăzneaţă încorporată de acest model a deschis drumul pentru Mondeo1993, care urma să se vândă în peste 2,5 milioane de exemplare în peste 60 de pieţe din întreaga lume şi care a adus Ford titlul de lider-inovator de stil în industria de automobile.
Ford a pornit de la nivelul tehnologic de vârf stabilit de Sierra cu gama de automobile mari Scorpio/ Granada1985, care nu au reprezentat doar primele automobile produse în serie cu sistem de anti-blocare frâne ca dotare standard, ci şi primele automobile europene la care absolut fiecare panou exterior era fabricat pe bază de proiectare asistată de calculator.
În prezent, stadiul dezvoltării produselor a atins o nouă dimensiune, Ford fiind decis să ofere clienţilor săi o gamă de produse capabilă să corespundă tuturor nevoilor individuale ale fiecăruia. Compania este pe cale de a lansa 45 de noi produse în următorii 5 ani, un ritm de lansare noi produse de 3 ori mai mare decât cel al ultimilor 5 ani.

 

Cuvinte cheie:
Urmareste masini.ro pe:
Citeste si:
Comentarii (0)

Pentru a putea comenta la acest articol, te rugam sa te autentifici!

Drive Test

  • Opel Grandland X 1.6 CDTI Innovation MT6

    Opel Grandland X 1.6 CDTI Innovation MT6

    Cu un exterior conservator dar elegant și cu o configurare interesantă a elementelor de styling, modelul testat a captat suficiente priviri pe stradă pentru a ne confirma că modelele producătorului german sunt apreciate în țara noastră și acest lucru cu siguranță se va observa în cifrele de vânzări

    STIRI · 06/06/2018 · Comentarii (0)

  • TEST DRIVE: Mercedes-Benz E 220d 4M All-Terrain

    TEST DRIVE: Mercedes-Benz E 220d 4M All-Terrain

    Modelul Clasa E All-Terrain nu este unul revoluționar, însă cu siguranță este cel mai convingător model Clasa E Estate din toate timpurile, în primul rând raportându-ne la design-ul exterior special și la funcționalitatea sa pe drumuri nu tocmai bune.

    STIRI · 17/02/2018 · Comentarii (0)

Autentificare

Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum
Adresa email
Parola
Ati uitat parola?
Inregistrare
0.1137 :: 22.13MB