No SSO cookie

50 de ani pentru autovehiculele comerciale usoare Mercedes-Benz

voteaza
(0/ 0)
50 de ani pentru autovehiculele comerciale usoare Mercedes-Benz
Prezentari · · 0 Comentarii
Nota utilizator
0.0

Sprinter: un best seller al tuturor timpurilor cu 1,3 milioane de autovehicule vandute. Autovehiculele comerciale usoare Mercedes-Benz au castigat pozitia de lider de piata in Europa Peste 4,5 milioane de autovehicule comerciale usoare construite in 50 de ani Totul a inceput cu L 319 in toamna anului 1955 la salonul IAA Frankfurt Autovehiculul Hanomag a reprezentat baza de plecare pentru cea de-a doua versiune a gamei MB 100 D si Vito: autovehicule comerciale usoare construite in Spania Cele trei categorii de autovehicule produse in prezent raspund tuturor necesitatilor clientilor.

 
 
[poza1s] In ultimii 50 de ani au fost dezvoltate trei categorii de autovehicule care includ nu mai putin de zece game de modele, nenumarate variante si un volum de productie de peste 4,5 milioane de unitati – autovehiculele comerciale exemplifica atat traditia indelungata cat si succesul extraordinar al marcii Mercedes-Benz. Pozitia de lider al acestui segment a fost dobandita meritat de marca ce are ca simbol steaua cu trei raze. Cu 50 de ani in urma, pe atunci Daimler-Benz AG, a prezentat primul sau autovehicul comercial modern, L 319, la salonul IAA Frankfurt. Acesta a reprezentat inceputul unei povesti de succes a carei continuare este scrisa chiar si in prezent. Acum, dupa o jumatate de secol, Mercedes-Benz ofera trei categorii de autovehicule comerciale usoare atractive, menite sa indeplineasca toate nevoile clientilor, oricat de diverse ar fi acestea. Karl Benz si Gottlieb Daimler au construit stramosul autovehiculului comercial Exista o preistorie a ceea ce a inceput acum 50 de ani. Karl Benz si Gottlieb Daimler care, independent si la distanta mica de timp unul de celalalt au inventat automobilul, autobuzul si camionul, au fost cei care au creat stramosii autovehiculelor comerciale moderne acum mai bine de 100 de ani. In 1896, Benz a prezentat autovehiculul pentru livrari – “combination delivery vehicle”- iar un an mai tarziu Daimler a dezvaluit al sau “business vehicle” – autovehiculul pentru afaceri. Ambele ar fi astazi clasificate ca facand parte din categoria autovehiculelor comerciale. In 1927, prima gama unitara de astfel de autovehicule, lansata de compania recent fondata Daimler-Benz AG includea camioneta usoara L1 cu o masa maxima autorizata de 3,5 tone. Legendarul Lo 2000 cu o masa maxima autorizata de 5 tone a fost lansat in 1932 si a reprezentat tot un stramos al autovehiculelor comerciale din secolul 21 – asa cum a fost si L 1100 cativa ani mai tarziu. 1955 Mercedes-Benz prezinta primul sau autovehicul comercial modern, L 319. Confruntandu-se cu conditiile dificile de dupa cel de-al doilea razboi mondial, compania Daimler-Benz si-a canalizat toate resursele catre modernizarea gamei sale de camioane usoare si grele. Totusi, in prima faza a perioadei denumita “miracolul economic” – “Wirtschaftswunder” – a existat o cerere din ce in ce mai mare in domeniul comercial si cel industrial pentru autovehicule comerciale compacte. Daimler-Benz a raspuns prin prezentarea la salonul auto IAA Frankfurt a primului sau autovehicul comercial in adevaratul sens al cuvantului. L 319 avea o masa maxima autorizata de 3,6 tone si a intrat in productia de serie anul urmator. Nivelul tehnologic al lui L 319 a satisfacut cerintele clientelei care isi dorea un autovehicul mai putin pretentios: un cadru de forma unei scari pentru versiunile autosasiu si camioneta (o parte a caroseriei furgonului era autoportanta), punti rigide in fata si spate cu suspensii cu foi de arc, roti jumelate la puntea spate si jante de 16 inch. L 319 a devenit faimos si pentru forma sa atractiva, cu parbrizul dintr-o singura bucata, panoramic, curbat foarte mult si a ferestrelor mici montate inainte de stalpul A, grila ovala si pozitia avansata a puntii fata, ceea ce facilita accesul in cabina. L 319 era propulsat de motoare relativ conservatoare, cu patru cilindri. Initial, singurul motor disponibil a fost dieselul preluat de la modelul 180 D. Acesta furniza 43 CP si avea o capacitate cilindrica de 1,8 litri. Curand a fost adaugat un motor pe benzina, preluat tot de la un autoturism, Mercedes-Benz 190. Acesta avea o capacitate de 1,9 litri si furniza 65 CP. Transmiterea puterii catre rotile din spate era facuta prin intermediul unei cutii de viteze cu patru trepte. Levierul manetei de viteze, montat pe coloana de directie poate fi privit ca un element ce prefigura joystick-ul prezent la modelul Sprinter din zilele noastre. Desi avea numai 4,8 metri lungime, furgonul oferea un volum de incarcare impresionant de 8,6 metri cubi. Cat timp a fost comercializat, acest autovehicul comercial a inregistrat schimbari atat in ceea ce priveste motorizarea, dar si in ceea ce priveste denumirea. In 1963, denumirea cunoscuta drept L 319 a fost inlocuita de un sistem de denumire bazat pe tonaj si (rotunjit) puterea dezvoltata in CP, sistem ce este utilizat chiar si azi. Autovehiculul care si-a inceput viata sub denumirea L 319, era cunoscut cu numele de L 408 si L 406 in anul 1968 cand a iesit din productie (autovehiculele au continuat sa fie asamblate in Spania pana in 1970). Aproximativ 140.000 de autovehicule comerciale usaore au fost asamblate din aceasta serie, incluzand aici si elegantele microbuze O 319/ O 319 D. De asemenea, locul de productie pentru L 319 s-a schimbat - in 1962 s-a mutat din Sindelfingen la Dusseldorf. Productia modelului microbuz din aceeasi serie (O 319), care era initial construit in Mannheim, s-a mutat in acelasi loc. Fosta fabrica Auto Union din Dusseldorf a devenit mai tarziu principala capacitate de productie a autovehiculelor comerciale usoare pentru Mercedes-Benz in Germania. 1967: ziarul Dusseldorfer – noul autovehicul comercial de capacitate mare. Anii '60 au fost perioada in care a avut loc o revolutie tehnologica care a avut ca rezultat productia de noi autovehicule comerciale. In 1967 a aparut modelul L 406 D, succesorul primului furgon Mercedes-Benz. Printre trasaturile vizuale caracteristice ale acestui model se numarau capota motorului mai scurta, motorul avand o pozitie mult avansata spre cabina, pentru a ocupa cat mai putin spatiu. O alta caracteristica, mostenita de la predecesorul sau, era si pozitia avansata a axei fata pentru a facilita accesul in cabina. Parbrizul panoramic bombat a fost inlocuit cu unul de forma rectangulara, continuat pe laterale cu geamuri mici. Pentru a fi in ton cu vremurile in care a fost creat, forma de baza a noului model avea suprafete angulare, o tema preluata si in zona grilei radiatorului si a farurilor rectangulare. Conform denumirii sale, L 406 D era un autovehicul cu o masa maxima autorizata de la 3,5 pana la 4,6 tone si cu 55 CP furnizati de un motor diesel de 2 litri (acelasi propulsor folosit si in cazul modelului Mercedes-Benz 200 D). Dar acesta nu a reprezentat finalul povestii: treptat gama a fost extinsa si pana in 1977, la zece ani de la lansarea pe piata, aceasta includea modelul L 613 D cu o masa maxima autorizata de 6,5 tone si un camion cu motorizare de 5,7 litri, sase cilindri, care dezvolta 130 CP. Motoarele pe benzina, disponibile optional, erau prea putin importante pentru piata din Germania. In noua gama a fost adaugat de asemenea si un microbuz. Pastrand denumirile tipice ale microbuzelor Mercedes-Benz, acesta a fost comercializat sub numele O 309 D. Folosirea numelor in locul codificarilor pentru autovehiculele comerciale nu era inca o practica uzuala la Mercedes-Benz in aceasta perioada. De aceea, cei care cunosteau gama de modele se refereau la ele cu numele locatiei la care erau produse. De aceea, autovehiculele comerciale usoare de dimensiuni mari Mercedes-Benz erau cunoscute sub denumirea „Dusseldorfer“. Un model foarte diferit era mai compactul „Bremer“ care a reprezentat o noua gama, asamblata din 1977 la fabrica din Bremen. Ulterior, „Dusseldorfer“ a fost denumit „T2“ - ceea ce desemna un autovehicul comercial usor de dimensiuni mari. Dusseldorfer/T2 s-a dovedit un real succes si a fost construit timp de 20 de ani. Pana in 1986 au fost produse aproape o jumatate de milion de unitati si subansamble (asamblate in Spania, Argentina, Iran, Turcia si Tunisia). L 206 D: un al doilea model care extinde gama Pe langa Dusseldorfer si alte modele de autovehicule comerciale si-au castigat o pozitie solida pe piata. Dispunand inca din 1969 de un pachet majoritar de actiuni in compania Hanomag-Henschel (o noua marca formata prin fuziunea unor companii cu traditie) Daimler-Benz AG a preluat controlul companiei la inceputul anului 1971. Aceasta mutare a adus uzina Henschel din Kassel in cadrul Grupului Daimler-Benz impreuna cu uzina din Hamburg in care se producea modelul Tempo destinat livrarilor precum si fosta uzina Borgward din Bremen, ambele fiind in proprietatea Hanomag. Drept rezultat, Mercedes-Benz a castigat o a doua gama de autovehicule comerciale usoare, bine cunoscuta pe piata, care includea autovehicule de capacitate medie construite la Hamburg si Bremen si bazate pe vechiul model Tempo Matador. Dezvoltate initial de Hanomag sub denumiri de la F20 la F36, gama de autovehicule comerciale ce cuprindea modele cu o sarcina maxima de la 2,4 la 3,3 tone a intrat in productie – sub o forma usor modificata – si cu denumirea Mercedes-Benz L 206 D si L 306 D, in timp ce modelele originale Hanomag au continuat sa fie produse in paralel. Este de la sine inteles ca modelele comercializate sub marca Mercedes-Benz beneficiau de steaua cu trei raze pe grila radiatorului si de motoare diesel de la Mercedes-Benz. Initial limitata la motorul de 2 litri cu patru cilindri care furniza 55 CP si care fusese preluat de la modelul 200 D, gama a fost extinsa mai tarziu cu motorul de 60 CP preluat de la modelul 220 D. La cinci ani de la preluarea companiei, strategia de a comercializa aceste autovehicule sub doua marci diferite in paralel a fost abandonata si autovehiculele comerciale usoare, care din 1976 au fost fabricate numai in Bremen, au fost disponibile doar ca produse Mercedes-Benz. La sfarsitul anilor '70 productia totala a celor doua marci era de aproape 304.000 unitati, dintre care 165.000 erau autovehicule Mercedes-Benz. Intre timp, in spatele cortinei, un autovehicul comercial complet nou care dispunea de ceea ce acum reprezinta caracteristici tipice Mercedes-Benz, incepea sa capete forma. 1977: un nou best-seller, „Bremer“ In 1977 Daimler-Benz a incheiat productia pentru autovehiculele comerciale usoare Hanomag. Designul si caracteristicile acestora nu mai erau compatibile cu stilul si gama de motorizare a companiei. Era timpul pentru aparitia lui „Bremer“, asa cum era cunoscut acest model in cadrul companiei datorita locului unde se producea. De asemenea, acesta a fost botezat T1 sau TN, o abreviere pentru „Transporter Neu“ (Noul autovehicul comercial usor). Noile modele corespundeau caracterului marcii: rotile din spate erau puse in miscare de un motor montat frontal sub o capota scurta si pozitionat astfel incat ajungea sub cabina pentru a economisi spatiu. In contrast cu modelele precedente, ce aveau un sasiu tubular, versiunile cu caroserie inchisa beneficiau de un design integral bazat pe un cadru rigid pentru podea si o caroserie autoportanta. Daimler-Benz a utilizat acest design ca baza pentru dezvoltarea unei game mari de autovehicule. Aceasta includea autovehicule de la 2,55 la 3,5 tone masa maxima autorizata (mai tarziu si de 4,6 tone cu roti jumelate la axa spate), motoare diesel cu patru sau cinci cilindri, cu puteri incepand de la 65 CP pentru 270 D/307 D si ajungand pana la 95 CP la modelele 210 D/310 D si 410 D, mai multe versiuni de ampatamente si tipuri de caroserie. Bremer a devenit repede un autovehicul care la categoria sa oferea toate versiunile necesare. Sasiul, cu punti rigide si suspensii cu foi de arc, era foarte robust in timp ce pozitionarea usilor in spatele axei frontale facilita accesul in cabina. Noul autovehicul comercial usor a reprezentat si o schimbare majora in termeni de stil: cu un design distinct si atemporal, acesta a fost primul autovehicul comercial Mercedes-Benz care avea latura de jos a geamurilor cabinei inclinata. Aceasta caracteristica de design a devenit o caracteristica a autovehiculelor comerciale Mercedes-Benz si a fost extinsa pana la gama de autocamioane. Mercedes-Benz T1 a format coloana vertebrala a gamei de autovehicule utilitare a companiei pentru o perioada de 18 ani. Cel mai bine vandut in categoria sa a ajuns aproape de cifra magica de un milion de unitati – 970.000 volum total de productie. In anii de final, nu mai avea aproape nimic in comun cu Bremer-ul original. Intre 1980 si 1984, productia a fost transferata progresiv la Dusseldorf, care a devenit astfel cea mai importanta uzina Daimler-Benz destinata productiei autovehiculelor comerciale usoare. MB 100 D apare din Spania in 1987 In 1987 gama de autovehicule comerciale in Europa Centrala a fost extinsa cu modelul MB 100 D, un nou autovehicul comercial usor compact. Acesta provenea din Vitoria, in regiunea Basca a Spaniei de Nord, si facea parte din gama MB 100 D – MB 180 D lansata in Peninsula Iberica doar cu un an in urma. Aceasta mutare a adus in lumina reflectoarelor o uzina si produse care mai inainte fusesera aproape necunoscute publicului din sud-vestul Europei. In 1958, Daimler-Benz AG prelua Auto-Union si in consecinta prelua si o fabrica in Spania unde autovehiculele comerciale usoare DKW erau construite inca din 1954. Aceasta gama independenta a fost continuata de Daimler-Benz care a pastrat caracteristicile de baza ale produsului: autovehicule comercile usoare cu cabina peste motor, tractiune fata si sasiu tubular. Motoarele in doi timpi au fost inlocuite cu motoare diesel Daimler-Benz. In urma unor schimbari, gama MB 100 D – MB 180 D a fost lansata pe piata si cuprindea autovehicule comerciale de pana la 3,5 tone. MB 100 D a fost introdus si in Europa Centrala. Cateva dintre caracteristici dovedeau originile acestui autovehicul comercial usor: sasiu tubular, cabina peste motor, tractiune fata. Motorul, un propulsor tipic Mercedes, era familiarul diesel in patru cilindri de la automobilul 240 D („Taxidiesel“) care genera 72 CP si avea o cilindree de 2,4 litri. Dupa un facelift cativa ani mai tarziu, un MB 100 D atragea atentia in 1994 ca un autovehicul ce demonstra noi tehnologii: NECAR (New Electric Car) era primul autovehicul din lume care folosea pile electrice pentru propulsie. NECAR a ramas unicat, dar nu mai putin de 207.000 unitati din gama MB 100 D – MB 180 D au fost produse in Spania. 1986: urmatorul autovehicul comercial usor de capacitate mare este cunoscut simplu ca T2 In paralel cu produsele din Spania, inginerii germani au dezvoltat un succesor pentru Dusseldorfer care, datorita relocarii productiei in regiunea Rhineland purta denumirea de T2. In 1986, la noua ani dupa lansarea modelului T1, nu a fost o surpriza ca T2 arata ca fratele mai mare al lui T1: o caroserie cu un design clar, angular, cu o capota scurta si parbriz mare, geamuri laterale cu marginea de jos inclinata, un motor cu patru cilindri pozitionat partial in interiorul cabinei si un sasiu robust cu punti rigide si suspensii pe foi de arc – similaritatile erau evidente. Din moment ce gama T1 a fost extinsa pana la o masa maxima de 4,6 tone, T2 pornea de la 3,5 si ajungea pana la 7,5 tone. Gama de motoare cuprindea versiuni cu puteri intre 72 si 136 CP. Beneficiind de propulsie, variante de dube si o variata gama de sasiuri precum si modele cu tractiune integrala destinate diverselor segmente ale industriei, aceasta serie a umplut cu succes golul dintre autovehiculele comerciale usoare traditionale si camioanele usoare. Avand cartierul general initial la Dusseldorf, productia lui T2 a fost relocata la Ludwigsfelde in Brandenburg (la sud de Berlin) in urma reunificarii Germaniei la inceputul anilor '90. In timpul celor zece ani de productie, pana in 1996, 138.464 autovehicule T2 au fost fabricate la cele doua uzine. Mai mult decat un nume: Sprinter Cu cifre de vanzari ce aproape au atins un milion de unitati, T1 a fost incontestabil cel mai bine vandut autovehicul comercial usor de la Mercedes-Benz. In primavara lui 1995, Sprinter a devenit succesorul demn al acestuia. Era primul autovehicul comercial Mercedes-Benz care purta un nume in loc de o abreviere sau un simplu cod numeric. Cu motorul montat longitudinal si frontal si sistemul de propulsie, Sprinter a adoptat conceptul tehnic de baza al predecesorului sau. Totusi, toate celelalte caracteristici erau noi: sasiul, cabina si, nu in cele din urma, tehnologia. Sasiul cu suspensie frontala independenta punea accentul in mod egal pe confort si siguranta. Cu motoare diesel puternice, de pana la 122 CP, Sprinter si-a castigat renumele si pozitia de lider in segmentul sau. O suma de dotari a fost inserata pentru a putea stapani aceasta putere: frane pe disc pe toate rotile si ABS in standard. Initial cu o gama de la 2,55 la 4,6 tone si aproape nenumarate variante de caroserii si ampatamente, Sprinter si-a facut din versatilitate o prioritate. Odata cu extinderea gamei cu modele cu caroserie deschisa, in anul 2001, masa maxima a fost crescuta la sase tone. Cu un an inainte de aceasta schimbare, Sprinter a fost echipat cu noi motoare cu patru si cinci cilindri, dotate cu injectie directa de tip common-rail, tehnologie multi-valva si o gama de puteri ce ajungea pana la 156 CP. O alternativa la transmisia manuala si automata a fost oferita de sistemul automatic Sprintshift. Schimbatorul de viteze a fost montat la nivelul panoului de instrumente pentru a economisi spatiu. In 2003, Sprinter a ridicat standardul in materie de siguranta, odata cu introducerea in lista de dotari standard a sistemelor ESP (Electronic Stability Program) si BAS (Brake Assist System). Succesul de piata vorbeste de la sine: Sprinter este asamblat nu numai in Dusseldorf, dar si in Argentina si Vietnam precum si in SUA. In Europa, autovehiculele din aceasta categorie sunt catalogate ca facand parte din clasa Sprinter. Si nu este de mirare, din moment ce, 1,3 milioane de autovehicule au fost construite si sunt in uz in peste 100 de tari ceea ce face ca Sprinter sa fie cel mai bine vandut dintre numeroasele modele de autovehicule comerciale usoare Mercedes-Benz, in ultimii 50 de ani. Sprinter propulsat de sisteme hibride si pe baza de pile electrice se afla acum in faza de testare si, impreuna cu proiectul „Safety Showcase“, aceste solutii inovative ofera o imagine a viitorului in segmentul autovehiculelor comerciale usoare de capacitate medie. Privind dincolo de interesul comercial, Sprinter este popular si ca baza pentru motorhome-uri de lux. In particular, Sprinter James Cook, convertit de Westfalia Van Conversion, o subsidiara a DaimlerChrysler AG, a dobandit statutul de masina model. Selectarea ei in mod repetat drept „camper van of the year“ in categoria sa, ii intareste aceasta pozitie. Compact si dinamic: seriile gemene Vito/V-Class 1995/1996 Daca MB 100 D avea o infatisare colturoasa si adopta multe caracteristici tehnice de la predecesorii sai, noul Vito a intrerupt aceasta traditie cand a fost lansat in toamna lui 1995. Singura caracteristica importanta care a ramas a fost transmisia fata. Versiunea compacta din categoria de 2,7 tone avea forma frumos conturata si dinamica, fiind atractiva atat pentru clientii din domeniul comercial, cat si pentru particulari. Aceasta a simplificat dezvoltarea MPV-ului V-Class, care avea ca tinta clientii din zona de lux ce isi doreau cat mai mult spatiu. Inca din 1997, succesul lui Vito a fost atat de rasunator incat acesta a trebuit sa fie produs non-stop, in trei schimburi, la uzina Vitoria. Un facelift major si introducerea noilor motoare CDI cu tehnologie common-rail si puteri de pana la 122 CP in 1999 au dat lui Vito si V-Class si mai mult avant. Pana in vara anului 2003 cand gama a fost inlocuita, aproximativ 560.000 de exemplare Vito si V-Class au parasit fabrica Vitoria. 1996 aduce modelul Vario, cel mai recent autovehicul comercial usor de capacitate mare Lansat in 1996, noul Vario, furgonul de capacitate mare, oferea o combinatie unica si novatoare intre punctele forte ale unui camion din categoria usoara cu beneficiile unui furgon. Acesta era caracterizat de o sarcina utila mare si un volum de incarcare de pana la 17 metri cubi, dar si de un design robust, motoare turbodiesel puternice de pana la 136 CP – si chiar 152 CP – si suspensie pneumatica oferita optional pentru puntea spate. Designul initial, cu o capota scurta a fost pastrat. Caroseria a suferit totusi un facelift minutios. Astazi, gama Vario include autovehicule cu masa maxima intre 5,9 si 7,5 tone in versiunile standard. Aceasta gama poate fi extinsa de la 5,0 la 8,2 tone. Gama de motoare variaza intre 136 si 177 CP, cel mai puternic propulsor generand un cuplu maxim de 675 Nm. Patru versiuni de ampatament, diverse variante de utilitara furgon, utilitare furgon cu un compartiment destinat pasagerilor si o gama bogata de autosasiuri sunt in masura sa puna la dispozitia clientilor un furgon robust, de capacitate mare sau un camion usor cu capacitate mare de incarcare. Discurile ventilate pe toate cele patru roti precum si un retarder optional ridica nivelul de siguranta oferit de Vario. Siguranta si versatilitate impresionante: Vito si Viano din 2003 Odata cu lansarea noii generatii Vito in 2003, Mercedes-Benz a ridicat stacheta in segmentul autovehiculelor comercile usoare compacte. Doua versiuni de ampatament si inaltime, precum si trei lungimi disponibile pentru caroserie, doua mase maxime autorizate (2,77 si 2,94 tone), precum si o lista extinsa de echipamente sunt menite sa intampine toate necesitatile clientilor. Autovehiculul comercial usor Vito si MPV-ul Viano au fost dezvoltate in paralel. Tractiunea pe puntea spate si pozitionarea longitudinala a motoarelor permit montarea unei game largi de propulsoare oferind lui Vito si Viano agilitate si manevrabilitate. Motoarele diesel CDI cu tehnologie common-rail ofera intre 88 si 150 CP. La varful gamei de motoare disponibile pe Vito si Viano se afla un V6 de 3,7 litri, pe benzina, care produce 231 CP si este cuplat la o transmisie manuala cu sase trepte al carui maner este de forma unui joystick sau o transmisie automata (standard la modelele cu motoare pe benzina). Motoarele pe benzina corespund standardelor Euro 4 iar cele diesel sunt primele din clasa lor care pot fi optional upgradate pentru a corespunde acelorasi standarde Euro 4. Vito si Viano sunt, de asemenea, primele din categoria lor care dispun de un filtru de particule pentru motorizarile diesel, acest accesoriu fiind oferit standard in unele tari (inclusiv Germania) inca din vara anului 2005. La baza lui Vito si Viano se afla un sasiu cu suspensii independente si arcuri elicoidale. Franele pe discuri, sistemul ABS, controlul deraparii la accelerare, EBD si BAS, ESP standard sunt sisteme ce contribuie la nivelul ridicat de securitate oferit de cele doua modele. In anul 2006 vor intra in productia de serie Vito 4x4 si Viano 4Matic cu tractiune integrala permanenta. Viano X-clusive este un studiu prezentat in 2005 la salonul de la Frankfurt si demonstreaza posibilitatile exceptionale ale celor doua modele. Propulsat de un V8 de 306 CP, Viano X-clusive accelereaza in 6,8 secunde de la 0 la 100 km/h si poate atinge o viteza maxima de 240 km/h. Un sistem de franare special opreste acest autovehicul la fel de repede. La fabrica Vitoria din regiunea Basca din nordul Spaniei productia a ajuns la un nivel de 90.000 de autovehicule pe an cu doua schimburi care lucreaza. Forta motoare din spatele povestii de succes: divizia Mercedes-Benz Autovehicule Comerciale Usoare Odata cu crearea diviziei de autovehicule comerciale usoare Mercedes-Benz in 1995, aceasta categorie de autovehicule a iesit din umbra autocamioanelor, in spatele carora a fost pozitionata in anii de pionierat. De atunci, succesul acestor autovehicule este din ce in ce mai mare, cota de piata in Europa ajungand in 2004 la 17,5 procente. Avand 13.400 de angajati, aceasta divizie a obtinut o cifra de afaceri de 7,7 miliarde euro in 2004. Autovehiculele comerciale usoare Vito, Sprinter si Vario precum si MPV-ul Viano sunt fabricate in Dusseldorf, Ludwigsfelde, Vitoria/Spania, Buenos Aires/Argentina si Vietnam. Unitatea de asamblare finala pentru piata americana este in Charlston/USA, unde Sprinter este vandut sub marcile Dodge si Freightliner. In viitorul apropiat va fi deschisa o noua uzina in China. In 2005 a fost inaugurat Van Technology Center (VTC). Acesta uneste practic toate functiile diviziei, inclusiv departamentele de management, control, vanzari si dezvoltare/ testare, sub un singur acoperis.

 

Cuvinte cheie:
Urmareste masini.ro pe:
Comentarii (0)

Pentru a putea comenta la acest articol, te rugam sa te autentifici!

Drive Test

  • Dacia Sandero Stepway

    Dacia Sandero Stepway

    În puține cuvinte Sandero Stepway poate fi caracterizat ca o mașină perfectă pentru cei nepretențioși, relativ robustă și fiabilă, care beneficiază de un aspect veritabil de crossover, această transformare a modelului supermini Sandero fiind realizată cu succes.

  • Mazda MX-5 Revolution MT6

    Mazda MX-5 Revolution MT6

    MX-5 vă captivează încă din primele secunde de condus și vă face să treceți peste orice considerent logic sau practic legat de ce anume v-ați dori de la un automobil

Autentificare

Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum

Adresa email
Parola
Ati uitat parola?
Inregistrare
0.0679 :: 18.7MB