Planul era sa construiasca un vehicul mai potrivit pentru climatul scandinav decat erau importurile din Statele Unite folosind calitatea deosebita a otelului din Suedia. Gabrielsson a finantat din surse proprii producerea a zece prototipuri, cu caroserii proiectate de artistul suedez Helmer Mas-Olle.

Inginerii marini de la Pentaverken au construit si furnizat motoarele si SKF a fost suficient de impresionata pentru a sustine productia pentru inca 100 de astfel de unitati, consturite la Lundby, in apropiere de Gothenberg, incepand cu 1927. SKF a permis de asemenea partenerilor sa foloseasca numele patentate ale companiei: AB Volvo, de exemplu.

Compania planuia sa construiasca 500 de cabriolete si 500 de modele de salon, dar, in conditiile respective, au fost produse numai 205 de unitati cu caroserie din otel, comparativ cu cele 721 produse deja, model PV4. In 1929, a fost introdus un nou motor de 3L si 6 cilindri in linie, care a fost asamblat pe modelul PV650. Acesta a beneficiat de 8 ani de productie pana in 1937, perioada in care capacitatea a crescut la 3,2 si 3,6L, cu un nou sasiu lung. Modelele PV36 din 1936 semanau cu Chrysler Airflow.

Volvo producea de asemenea camioane de 1,5 tone, din 1928, si o linie de taxiuri cunoscute ca TR, bazate pe PV4. Camioanele s-au vandut pana la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Anii '30

Pana in 1932, compania a fost profitabila si producea masini in propriile fabirci, output-ul fiind de peste 900 de unitati pe an, desi cererea scazuse datorita factorilor economici la mijlocul anilor '30. SKF a reluat legaturile cu Volvo in 1935 si in acelasi an Volvo a preluat Pentaverken care, ca AB Penta, a devenit in1949 unitatea de inginerie marina a companiei Volvo.

Neutralitatea Suediei a permis companiei Volvo sa produca si in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, desi productia a scazut la doar 99 de unitati in 1942.

Anii '50

Prima masina Volvo din perioada post-belica a fost modelul stilizat PV444, care a fost conceput in 1942 si care era echipat cu suspensie fata si arcuri elicoidale spate. Acesta s-a dovedit un model important, care a castigat pentru Volvo piata din Statele Unite. Pentru prima data, vanzarea de masini a depasit-o pe cea de camioane, deschizand drumul unui nou program de investitii major care a avut cateva derivate ale ale modelului PV444. Au fost produse aproape 500.000 de unitati, inlcusiv dezvoltarea PV544, care a fost fabricat pana in 1965 si a clasei PV210 care a ramas in productie pana in anul 1969. In 1958, Volvo a inventat centura de siguranta cu trei puncte, considerata cea mai importanta caracteristica in materie de siguranta a tuturor timpurilor.

Anii '60

Urmatorul model a fost coupe-ul P1800 din 1961, stilizat intial de cei de la Ghia si terminat de Frua. La inceput, caroserile erau realizate de firma britanica Pressd si vehiculele erau asamblate de Jenson, la West Bromwich, langa Birmignham, in Anglia. Volvo insa a avut capacitatea si logistica necesara de a muta centrul de productie din Anglia in Suedia in 1963, unde masinile au fost produse pana in 1973, inclusiv modelul sport P1800ES.

Gabrielsson s-a retras in 1956, desi a ramas presedinte pana la moartea sa, in 1962. Larson a murit in 1968 , punand inainte bazele modelului P120. Modelul 121 salon a fost cunoscut ca Amazon, dar comercializat sub acest nume numai in Suedia.

A fost construita o noua fabrica cu sprijinul guvernului suedez la Torslanda si deschisa de regele Gustav Adolf in 1964.

Volvo incepuse deja sa construiasca masini in Canada si Belgia. Masina cu numarul 1.000.000, un Amazon, a fost construita in 1966 si in acelasi an a fost anuntata si seria 140. Modelul 164 cu 6 cilindri a aparut in 1968 si pana in 1970, Amazon fusese depasit. Modele 144 au fost adaptate pentru a deveni 240 in 1974 si o restilizare s-a realizat odata cu modelele 244 si 245, care acum includeau un nou motor diesel, dar si optiuni turbo. Seria 260 din 1974 a fost echipata cu PRV de 2,7 l si V6, o uitate dezvoltata de consortiul Peugeot, Renault si Volvo.