O vorba din popor spune ca daca doi oameni iti spun ca esti beat, trebuie sa te duci sa te culci. Ce te faci insa cand, pilot de Formula 1 fiind, iti spun doi oameni, mai elegant sau mai direct, ca esti prea agresiv sau direct nebun si ca trebuie sa-ti controlezi pornirile pe circuit?

Si ce te faci daca cei doi oameni care iti spun aceste lucruri sunt Niki Lauda si Emerson Fittipaldi, doi fosti mari piloti de Formula 1, care au impreuna nu mai putin de cinci titluri de campion mondial? La aceasta intrebare trebuie sa dea raspunsul Lewis Hamilton, cel care il are totusi ca aparator pe Bernie Ecclestone, acesta caracterizandu-l pe britanic drept pilotul care seamana cel mai mult cu regretatul Ayrton Senna.

De altfel, cred ca Lewis trebuie sa puna problema chiar in acesti parametri. Cu cine vrea sa semene el cand o sa se faca mare? Cu Lauda si Fittipaldi sau cu Ayrton Senna? Cu cei care au castigat trei, respectiv doua titluri mondiale si au ajuns sa si traiasca pana la varste la care sa-si duca nepoteii la gradinita sau cu cel care este vazut de multi drept cel mai spectaculos sau cel mai talentat pilot din istoria automobilismului, dar care ne-a parasit de la 34 de ani, lasand in urma lui regrete, lacrimi si cam atat?

E frumos sa fii erou. Dar daca numele tau nu e John McClane si nu ai o dublura care sa-ti execute cascadoriile, s-ar putea sa observi ca e dureros sa fii erou. E frumos sa fii si curajos, si neinfricat, si campion, si cel mai bun dintre toti, si cel mai tare din parcare. Dar nu e nici frumos si nici onorabil sa fii mort.

Formula 1 a anului 2011 te apara de multe, iar datorita masurilor de siguranta care s-au luat in ultimele sezoane, masinile sunt destul de sigure. Dar nu sunt indestructibile. Iar daca nu ma crezi, Lewis, poti sa-i intrebi pe Robert, care descopera pe zi ce trece cat de greu e sa reinveti sa-ti misti mainile, si pe Sergio, cel care are si acum dureri de cap si cosmaruri de la contactul cu zidurile de la Monte Carlo.

Ai 26 de ani, ai fost deja o data campion mondial, ai masina cu numarul trei in Formula 1, ai milioane de dolari in cont, lumea te recunoaste pe strada, femeia care merge alaturi de tine e dorita de milioane de barbati din lumea intreaga, Rihanna iti zambeste atunci cand te vede, cel care a revolutionat motorsportul te considera cel mai talentat om din domeniul tau de activitate. Unii oameni ar considera ca o duci destul de bine, Lewis! Si cu toate astea, nu-ti ajunge si fortezi mereu, mereu incercand sa-ti depasesti limitele, sa fii mai bun decat esti, mai rapid decat ai putea fizic sa fii.

Unii oameni ar spune ca asta este o dovada de curaj. Si unii oameni ar spune, si chiar o spun, ca asta te face mare, asta te face bun, asta te face poate cel mai bun. Eu zic ca asta te face dimpotriva mai slab si ca asta te poate aduce tot mai aproape de o intrare in istorie timpurie cu picioarele inainte.

Lewis Hamilton are in acest moment doua variante si numai doua pentru cariera sa care de-abia acum prinde cu adevarat avant. Sa fie erou, sa fie nebun si sa se vorbeasca despre el doar o data pe an la comemorarea disparitiei sale atunci cand ar fi putut face inca multe sau sa fie campion si sa inteleaga odata pentru totdeauna ca trebuie sa stii si cand sa cedezi si cand sa pierzi pentru a putea sa castigi atunci cand o meriti cu adevarat. Ce zici, Lewis, alegi sa le povestesti micilor Nicoli Scherzingeri peste ani cum era cand erai tu campion mondial in Formula 1 sau alegi sa iti executi propriile cascadorii?