Peste tot, prin diferite publicatii, de-a lungul si de-a latul internetului, sau chiar si prin presa tiparita, apar fel de fel de speculatii emise de diferiti speculanti de pareri, referitor la soarta, declinul, sau dmpotriva previziunile infloritoare despre piata auto romaneasca.

Asadar, in calitate de editorialist la Masini.ro, voi emite si eu, in trendul pietei, cateva emanatii personale, caci asta este pana la urma un editorial: parerea editorului asupra unui aspect, obiect, etc.

Faza critica in care se afla piata romaneasca are mai multe cauze si pentru ca e un subiect amplu de dezbatut, care ocupa mult spatiu, il voi imparti in cateva capitole.

Partea intai. Ne jucam cu banii altora.

Poate cel mai important aspect, daca nu, oricum in top 5 al cauzelor starii deplorabile in care este piata auto - si aici ma refer la numarul de unitati vandute in acest an, este faptul ca  majoritatea dealerilor, daca nu toti, se manevreaza banii altora.

Ce inseamna asta?
E simplu: dealerul X lucreaza cu o, sau printr-o firma de leasing. Daca e unul dintre cei 5 mari de pe piata auto romaneasca, si-a facut deja propria banca, propriul sistem de acordare a unui leasing, sau credit auto.
In ambele cazuri, rezulta ca dealerul X (poate fi si Y si Z si care vreti voi), nu are parcul sau propriu de masini. Si asta inseamna de fapt, o lipsa acuta de lichiditati.
Veti spune ca e starea generala si ca peste tot se practica asta. Asa-i, nu noi, cei din Romania, am inventat coada la pruna. Insa noi am perfectat montarea ei.
In timp ce in state civilizate, dealerii au parcuri proprii de masini, pe langa care functioneaza cu succes si o piata auto second-hand, deseori intretinuta chiar de dealerii de masini noi, in Romania dealerii contracteaza leasinguri si traiesc din comisioane si adaosuri aplicate celor deja impuse de o firma creditoare.

Asta duce la o crestere artificiala a pretului produsului, prin acumularea de taxe, dobanzi, TVA-uri, accize si alte gaselnite contabile, care pana la urma tot in carca omului definit prin "cumparator" ajung.
Insa aici trebuie remarcat, ca de 20 de ani, de cand tindem catre o piata libera, dar mai ales liberalizata, in Romania nu s-a facut niciun pas, ci se continua joaca cu banii altuia. Romania este tara capuselor, aici se vand servicii, aici se vinde know-how-ul, aici in loc de pret pe masina, platesti pliantele in care ti se explica cum poti sa o obtii si cate clauze ai ca sa nu pierzi garantia. Aici platesti dobanda la dobanda creditului si impozit pe diferenta de profit dintre banii ceruti de dealer cu imprumut si banii pe care ii incaseaza de fapt.

Pe o piata normala, dealerul X, care este dealer adevarat, nu surogat romanesc, are un parc propriu de masini, pe care le comanda de la importator, sau direct de la producator, in functie de previziunile pietei si de comenzi. Apoi, pentru ca a cumparat masinile la prima mana si are tot dreptul sa le vanda cum doreste, respectand un pret recomandat de producator. Dealerul poate decide ca le vinde cu avans zero, cu avans minim, sau le face cadou, pentru ca asa vrea si pentru ca poate.
De aceea, pe piete serioase, nu numai ca o masina costa deseori si cu 40% mai putin ca in Romania, dar poti contracta un credit de 400 Euro lunar pentru o masina din clasa superioara, in timp ce pentru o masina care se incadreaza in clasa vanzarilor de volum, platesti in Romania aceiasi bani. In traducere libera, in Marea Britanie poti achizitiona un Aston Martin pe care sa-l platesti in X ani, cu 400 lire sterline lunar, in timp ce in Romania, la banii astia, abia treci de o Skoda accesorizata pentru a ajunge la un VW aproape chel.

Mai mult, diferiti dealeri au fel de fel de oferte de preluare a masinilor pe care le detine populatia. Nu ma refer la Remat, sau la Programul Rabla.
Insa atentie, aici e o intreaga tesatura de minciuni. In general, ca sa nu va obositi sa dati telefoane si sa aveti sperante desarte, ca un dealer sa-ti preia masina in sistem buy-back, aceasta trebuie sa fie impecabila, sa arate si sa aiba caracteristici care se incadreaza in sintagma "ca noua", sa aiba in jur de 4-5 ani vechime, cu indulgenta 6, sa se incadreze in segmentul cel mai cautat in tara (Audi, BMW, VW, Mercedes-Benz), sa fii dispus sa o cedezi contra unei sume din alta categorie (Skoda, Renault, Fiat) si apoi sa fii dispus sa preiei un vehicul care de obicei este undeva intre cele doua categorii, insa pe care-l vei plati ca pe unul din clasa premium.
De ce toate acestea? Pentru ca unii se joaca cu banii altora si pentru ca in Romania, clientul este cel care le suporta pe toate. Pentru ca nimeni nu se informeaza si pentru ca in loc de productie, de investitii proprii, preferam sa revindem produse la care sa mai adaugam un adaos comercial, cumparand de fapt la a treia, sau a patra mana, cu toate cheltuielile de regie incluse.
Doar in Romania este nevoie ca pana la client, sa existe: importator, distribuitor, dealer autorizat, banca/firma de leasing, printre care se mai strecoara: sistem vamal, sistem impozitare, sistem taxare prima inmatriculare, care toate la un loc, nasc costuri adunate si rasfrante asupra cui? Clientul, saracul, cel care tace si plateste si se bucura, la 50 de ani, ca a apucat sa vada cum este sa ai o masina nou-nouta, cu frica anilor de viata ramasi, poate insuficienti pentru a achita integral automobilul.

Concluzia: intr-o piata normala, dealerul X are banii sai, parcul sau propriu, exclude intermediarii si asigura un raport calitate-pret pe care clientul sa-l suporte si sa-l achite in timpul vietii, fara credit ipotecar si fara transmiterea acestuia catre urmasii urmasilor sai.