Hmmmm, sa nu credeti ca vreau sa imi iau CLS dar azi dimineata s-a intamplat un lucru care mi-a schimbat viata toatal si ireversibil. Fac aici un versus al unei masini ipotetice, al unor experiente revelatoare, al implinirii unui vis sau adancirea altora mai vechi. Nu vreau pareri, vreau experiente, povesti daca vreti... ce ati trait voi si cum v-a marcat chestia asta.
In dimineata asta de 19.03.2006 subsemnatul a urcat prima data intr-un CLS 500, e al unui prieten adica al tatalui sau, el nu are carnet, si ta-so a plecat 1 sapt la munte deci masina era "libera". M-a sunat sa vin sa vad si eu masina si asa mai departe si m-a lasat sa merg cu ea pana pe la 11. Mda.
Nu ca nu ar exista masini mai frumoase sau mai rapide sau mai destepte dar un Merc cu un V8 sub capota are ceva magic. Cauciucurile erau pantofi prada, jantele erau versace, vopseaua era Armani, L-am privit mult, m-am pierdut in formele alea care parca imitau vantul si m-am trezit privindu-l ca pe o femeie. M-am scuturat si mi-am zis ca poate exagerez si ca mai bine as intra sa vad ce au mai nascocit nemtii.
Interiorul m-a primit cu o familiaritate care greu mi-a fost dat sa o intalnesc. Avensisul meu ma primeste parca intr-o haina de piele, tare, rece, perfecta, fara suflet. Aici lucrurile stateau altfel, eram parca intr-o haina de blana pe care o stiam, dar totusi nu era a mea. Era ca si cum prietena din anii liceului a crescut si desi nu mai e a ta nimic de atunci nu a mai fost la fel. Nu eram intr-un tanc, eram intr-o patura de plus care ma dezmierda cum avea ocazia.
Motorul a pornit sec, fara prea mult fast. Nimic din ce am simitit pana acum nu avea cum sa ma pregateasca pt ce aveam sa simt cand am accelerat prima data. Imaginea de vis din grecia antica, de sentimente aproape sexuale au fost spulberate instantaneu de sunetul furois al V8-ului care de abia astepta sa fie "abuzat".
Am pornit instalatia audio si parca imi sunau alarmele in cap si ma pregateam sa decolez in Spitfire-ul meu ( avion englezesc din WWII) si sa dobor orice mi-ar fi iesit in cale. Fiecare curba imi ridica parul de pe spate, fiecare acceleratie ma imbata si mai tare, fiecare schimabre de viteza imi parea o evolutie personala, parca si eu mergeam mai repede.
Am ajuns in final la destinatie si desi nu am mers mai mult de 150kmh am ramas uluit. Stiu acum de ce o sa fac 8 garzi pe luna, de ce dorm 4 ore pe noapte, de ce am 6 zile de concediu pe an. Pt asta, pt momentul in care,poate si la 60 ani o sa merg in fiecare dimineata sa imi pornesc visul, idealul, munca a 40 ani si o sa ma simt inutil pe pamant si o sa plang si voi regreta fiecare leu care l-am dat pe ea dar cine a zis ca toti trebuie sa murim fericiti...
Va astept cu experiente similare si va rog fara date tehnice*( strica sentimentul)