Guvernanţii ne-au anunţat că vor să modifice Constituţia ţării, chiar în cursul acestui an, 2013. Actuala Constituţie a fost adoptată cu exact 10 ani în urmă, în anul 2003. Principalele modificări făcute, atunci, în 2003, în textul Constituţiei României au vizat articolul 136, referitor la PROPRIETATE.

Noile prevederi constituţionale au permis guvernanţilor să treacă în proprietatea PRIVATĂ a statului hălci mari din avuţia PUBLICĂ, ca să le poată vinde străinilor, prin aşa-numita privatizare, să accelereze, astfel, procesul de deposedare a poporului român de avuţia productivă acumulată până în 1989 şi de resursele naturale ale ţării. Obiectiv pe care l-au realizat cu vârf şi îndesat. Nu ştim, încă, ce modificări concrete vor să facă în Constituţie, acum, în 2013. Le vom cunoaşte atunci când vor hotărî ei să ni le aducă la cunoştinţă. Cum la guvernare sunt tot cei care au modificat Constituţia în 2003, este de aşteptat că modificările pe care le vor propune acum vor fi o continuare firească a celor făcute în 2003.

Constituţia României trebuie, realmente, modificată, revizuită. Este o Constituţie care nu apără libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, ci privilegiile guvernanţilor, cei care au acaparat statul român prin lovitura de stat din decembrie 1989. Este o Constituţie prin care poporul nu controlează statul, ci statul controlează poporul.

În anul 2013, poporul român are şansa să-şi voteze o nouă Constituţie, care să-l facă stăpân în propria lui ţară, România, să creeze un stat care să-l slujească, cu competenţă şi devotament, să-i apere libertăţile şi drepturile, să-l scoată din sărăcie şi umilinţă. Pentru a fi votată, o astfel de Constituţie trebuie să existe, să fie redactată. În 2013, poporul român nu trebuie să se mai lase înşelat de politicienii care îl vor pune în situaţia să voteze, prin DA, ori NU, o singură variantă de Constituţie, aceea redactată de ei, de guvernanţi, care să le apere privilegiile. Poporul român are dreptul, SUVERAN, să poată ALEGE, între varianta constituţională propusă de guvernanţi şi varianta constituţională propusă de noi, cei care ne-am opus, constant, începând cu anul 1990, celor instalaţi la conducerea statului român, prin lovitura de stat din decembrie 1989.

Invit, deci, pe toţi românii interesaţi de soarta ţării şi a neamului lor, care nu au participat la guvernarea ţării, care nu au ocupat funcţii de conducere în statul român, să ni se alăturte, mai întâi, în efortul de a elabora un PROIECT de Constituţie a României care să apere libertăţile şi drepturile românilor, iar, apoi, să creem condiţiile care să ofere poporului şansa de a-şi alege Constituţia pe care şi-o doreşte. Aşa cum vom vedea, actuala Constituţie a României trebuie schimbată aproape complet.

Prima modificare priveşte chiar forma de guvernământ. Actuala Constituţie, la art. 1, alin. (2), prevede că „Forma de guvernământ a statului român este republica”. Numai că, republica poate fi una prezidenţială, una parlamentară, una semiprezidenţilă. Diferenţele între cele trei forme ale republicii sunt mari. La fel de mari sunt şi consecinţele acestora asupra vieţii sociale. Aceste diferenţe se concretizează în alte prevederi ale Constituţiei, în comptenţele stabilite pentru diferitele puteri ale statului: legislativă, executivă, judecătorească.

DEZBATEREA INTEGRALA : Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 1. Forma de guvernamant :
***

Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 2. Teritoriul national
Am lansat dezbaterea privind proiectul de revizuire a Constituţiei României pe data de 3.01 2013. În prima mea intervenţie în această dezbatere, m-am referit la forma de guvernământ.

Opinia mea a fost şi rămâne aceea că atât istoria românilor, tradiţia lor în organizarea vieţii politice, cât şi starea actuală a societăţii româneşti, justifică instituirea republicii prezidenţiale ca formă de guvernământ a României, cel puţin pentru următoarele câteva decenii. Am notat că mulţi participanţi la dezbatere susţin această opinie şi m-am bucurat că foarte mulţi am făcut şi propuneri de completare a propunerii mele, de întărire a principiului separării puterilor în stat şi de creştere a independenţei puterii executive faţă de cea legiuitoare, ca şi a independenţei puterii judecătoreşti faţă de puterea legiuitoare şi cea executivă.

Astăzi, supun spre dezbare problema teritoriului naţional.

Constituţia actuală, adoptată în 2003, la alineatul (1) al articolului 3, prevede că: „(1)Teritoriul României este inalienabil”. Aşa scrie în Constituţie. Negru pe alb. În Dicţionarul Explicativ al limbii Române, editat de Academia Română, la cuvântul INALIENÁBIL, găsim următoarea explicaţie: “Care nu poate fi înstrăinat, vândut”.

Şi totuşi. Conform datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, până la sfârşitul anului 2011, străinii deţineau în proprietate privată peste 700.000 de hectare de teren, adică aproape 10% din suprafaţa arabilă a României. S-a ajuns la această situaţie, încălcându-se Constituţia printr-o mică...mare şmecherie. S-a permis străinilor să cumpere terenuri nu în calitatea lor de cetăţeni străini, ci în calitatea lor de componenţi ai unei persoane juridice înregistrate în România. Vezi, Doamne, persoanele juridice în cauză sunt...române, româneşti. Este clar! Constituţia a fost călcată în picioare. De către toţi cei care, prin jurământ, s-au obligat să o apere. De către toţi cei care au ocupat funcţiile de Preşedinţi ai României, de prim-miniştri, de miniştri, de senatori şi deputaţi, de magistraţi.


Pentru ca astfel de fapte să nu se mai întâmple, propun ca, la articolul 3, după alineatul 1, să se adauge un nou alineat, 1 bis, cu următorul cuprins: „(1bis). Numai cetăţenii români, ca persoane fizice, sau constituiţi în persoane juridice române, pot deţine terenuri în proprietate privată.”

În ceea ce priveşte prevederea inclusă în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, conform căreia, începând cu anul 2014, terenurile care formează teritoriul României vor putea fi vândute şi străinilor, nu numai românilor, consider că această prevedere este nulă, de drept, deoarece a fost asumată de Guvernul României prin încălcarea Constituţiei, fără consultarea poporului român.

Este datoria întregului stat român, a tuturor componentelor sale - legislativă, executivă, judecătorească, mai ales a celei executive - să lupte pentru anularea acestei prevederi. Această anulare este susţinută nu numai cu argumente constituţionale, dar şi cu argumente economice. Prin aşa-zisa privatizare, marea majoritate a românilor a fost adusă în stare de sărăcie absolută, în stare să-şi vândă pământul la preţuri de zeci de ori sub valoarea acestuia. O astfel de prevedere nu poate fi acceptată de România decât atunci când Produsul Intern Brut al României, pe cap de locuitor, va fi egal cu media primelor şase state membre ale Uniunii Europene.

De ce este nevoie ca cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene să-şi cumpere terenuri pe teritoriul altor state? De ce nu cumpără la ei acasă, în statul lor? Pentru un singur motiv. Pentru că, la un moment dat, terenurile aflate pe teritoriile unor state, din cauza sărăciei, sunt foarte ieftine. Este acesta un motiv pentru care a fost creată Uniunea Europeană? Să ofere cetăţenilor statelor bogate terenuri ieftine în statele sărăcite ale Uniunii?

Poporului român i s-a spus că aderarea la Uniunea Europeană va reduce decalajele dintre nivelul lui de trai şi cel al popoarelor din statele avansate ale Uniunii. La şapte ani de la data aderării, decalajele dintre România şi statele cele mai avansate ale Uniunii Europene s-au mărit, nu s-au micşorat. În ultimă instanţă, dacă integrarea României în Uniunea Europeană are ca efect mărirea şi nu reducerea decalajelor faţă de ţările avansate ale Uniunii, ce rost mai are o astfel de integrare?

Înstrăinarea teritoriului naţional, acum, când ţara este sărăcită, va mări decalajele. Cu siguranţă. De aceea, ea trebuie oprită. Prin voinţa poporului român.
***
DEZBATEREA INTEGRALA : Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 2. Teritoriul national :
***

Constitutia si imprumuturile statului - opinie pentru domnul Cojocaru, de Ioan Rosca
Incep seria observatiilor mele privind problemele constitutionale cu problema imprumutului extern. Scutesc auditoriul de argumentatii pe care le presupun bine cunoscute, reamintindu-le telegrafic pentru a se intelege o prima propunere a mea, care poate apare radicala: INTERZICEREA PRIN CONSTITUTIE A IMPRUMUTURILOR FACUTE DE STAT. Si poate- in subsidiar- ANULAREA DATORIILOR DEJA COTRACTATE - ca fiind "odioase" (vezi literatura explicativa despre "odious debt").

Pe scurt amintesc faptul ca nu s-a gasit nici un remediu eficace la urmatorul fenomen care cangreneaza viata politica a cetatii: cei care ajung la un moment dat la putere, contracteaza datorii externe, dirijind banii obtinuti catre complici privati sau cheltuindu-i in interese ne-comunitare sau chiar anti-comunitare). Generatiile care vin fiind incarcate cu datorii pe care nu le-au facut, pentru imprumuturi din care nu s-au ales cu nimic. Vulturii internationali profitind de aceasta schema usoara de facut profit urias, sustinind chiar guvernari putrede, ca sa mentina in functie masinaria de jupuit fraieri prin statul uzurpat si imprumutat.

Interzicerea prin constitutie a acestor imprumuturi si declararea lor ca acte antinationale si criminale este, cred eu- singura stavila ferma. Statul sa foloseasca alte cai de a-si acoperi cheltuielile (impozite, reducerea serviciilor, munca voluntara, inflatie etc) dar sa nu mai poata destupa canalul drenarii banilor populatiei prin aceasta tehnica neocolonialista, care produce saracie implacabil.

Macar un referendum ar trebui facut pe acest subiect.
DEZBATEREA INTEGRALA : Constitutia si imprumuturile statului - opinie pentru domnul Cojocaru, de Ioan Rosca :
***

Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 3. Pensiile
Pensionarii României sunt, cu siguranţă, printre cei mai batjocoriţi locuitori ai acestei planete. Au muncit o jumatate de secol în regimul comunist, timp în care statul lor, statul român, le-a luat o treime din ceea ce au produs, pe care a transformat-o în miile de fabrici, uzine, spaţii comerciale şi de birouri, hoteluri, bănci etc, spunându-le că respectivele fabrici, uzine, spaţii comerciale şi de birouri, hoteluri şi bănci sunt ale lor, ale celor din banii cărora s-a adunat acestă mare avuţie productivă, ale întregului popor.

A venit 1990 şi acelaşi stat român, revopsit, s-a autoîmproprietărit, mişeleşte, samavolnic, cu toate respectivele fabrici, uzine, spaţii, hoteluri, bănci etc, pe care, apoi, le-a vândut politicienilor şi străinilor, la preţuri de nimic, lăsându-i cu ochii în soare pe cei din banii cărora se adunase bogăţia, ieşiti, sau nu la pensie.

Statul comunist le-a luat salariaţilor săi nu numai profiturile realizate în economie, dar le-a mai cerut să plătească şi contribuţii de asigurări sociale (CAS), pentru pensii, adică. Aceste contribuţii au fost şi ele investite în miile de fabrici, uzine, spaţii comerciale şi de birouri, hoteluri, bănci etc. Normal ar fi fost ca, în 1990, statul român, atunci când a transformat miile de fabrici, uzine, spaţii, hoteluri, bănci etc în societăţi comerciale să constituie şi Fondul Naţional de Pensii Publice şi să-l facă acţionar la respectivele societăţi comerciale. În fond, ei erau de facto proprietari ai acelei părţi din capitalul societăţilor comerciale creat prin investirea contribuţiilor lor la fondul de pensii publice. Trebuia numai să li se recunoască acest drept. De către statul lor, statul român.

Din punct de vedere tehnic, ar fi fost foarte simplu să se calculeze valoarea netă a fondului de pensii publice la data adoptării Legii 15/1990, lege prin care a început reorganizarea ca societăţi comerciale a fostelor întreprinderi de stat. Valoarea netă a oricrui fond de pensii este egală cu valoarea contribuţiilor plătite de membrii fondului, plus profiturile nete realizate prin investirea banilor fondului, minus pensiile plătite de fond. Nu ar fi fost o problemă să se ia în calcul un profit net de 7-8%. Altele ar fi fost pensiile românilor, acum, dacă, în 1990, şi după aceea, le-ar fi fost recunoscute drepturile. Nu numai că ar fi avut pensii mult mai mari, dar nu ar mai fi fost umiliţi, nu li s-ar mai fi spus că sunt întreţinuţi de actualii salariaţi. Pensiile lor ar fi fost plătite de către Fondul Naţional de Pensii Puiblice, din banii lor.

Uriaşa nedreptate făcută de statul român pensionarilor săi trebuie şi poate fi îndreptată. Suferinţele şi umilinţele pensionarilor României pot fi curmate, imediat. În ultimă instanţă, depinde, în primul rând de ei, de pensionari. Numărul lor este suficient de mare, pentru a fi transformat într-o forţă de nestăvilit, care să oblige statul român să le dea înapoi ceea ce le-a furat.

Propun, deci, următoarele:

1.) Constituirea Fondului Naţional de Pensii Publice.

2.) Calcularea valorii nete actuale a Fondului Naţional de Pensii Publice, care se compune din valoarea contribuţiiolr de asigurări sociale plătite de membrii fondului din 1948 până în prezent, plus un profit mediu de 7% pe an pentru fiecare din aceste contribuţii, minus pensiile plătite de la fond.

3.) Trecerea în proprietatea Fondului Naţional de Pensii Publice a acţiunilor deţinute de statul român la societăţile comerciale înfiinţate prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990, până la acoperirea integrală a valorii nete a Fondului.

În cazul în care valoarea netă a Fondului Naţional de Pensii Publice este mai mare decât valoarea nominală actualizată a tuturor acţiunilor deţinute de statul român la societăţile comerciale înfiinţate prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990, sau care ar mai fi înfiinţate, în baza aceleiaşi Legi15/1990, diferenţa va fi acoperită, treptat, din alte surse prevăzute de lege.

Realizarea acestei propuneri, presupune:

1.) Oprirea, imediată, a oricărei „privatizări”, a oricărei vânzări de capital de către statul român.

2.) Unirea tuturor pensionarilor României întro Asociaţie Naţională, care să ceară şi să obţină adoptarea unei legi, prin care să fie puse în practică propunerile de mai sus. Nimic nu îi poate împiedica pe cei 6 milioane de pensionari ai României să-şi ia înapoi proprietatea şi demnitatea.

Constituirea şi funcţionarea Fondului Naţional de Pensii Publice, conform propunerilor de mai sus, va forma şi obiectul unui articol distinct în Noua Constituţie a României.
DEZBATEREA INTEGRALA : Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 3. Pensiile :
***

Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 4. Economia
Am lansat dezbaterea privind proiectul de revizuire a Constituţiei României pe data de 3.01 2013. În prima mea intervenţie în această dezbatere, m-am referit la forma de guvernământ (Articolul 1 al Constituţiei). Am propus ca forma de guvernământ a statului român să fie republica prezidenţială.

A doua intervenţie a fost dedicată teritoriului naţional (Articolul 3 al Constituţiei). Deşi actuala Constituţie prevede că „Teritoriul României este inalienabil”, până în prezent, au fost vândute străinilor peste 700 mii de hectare teren arabil, folosindu-se tertipul persoanelor juridice constituite din cetăţeni străini, dar înregistrate în România. Am propus, introducerea unui nou alineat în articolul 3, după alineatul 1, care să prevadă că „(1bis). Numai cetăţenii români, ca persoane fizice, sau constituiţi în persoane juridice române, pot deţine terenuri în proprietate privată.”

În a treia intervenţie, m-am referit la sistemul de pensii şi am propus;
a ) constituirea Fondului Naţional de Pensii Publice;
b ) calcularea valorii actuale a acestui fond;
c ) oprirea vânzărilor de capital aflat în proprietatea statului şi
d ) trecerea în proprietatea fondului a capitalului aflat în proprietatea statului, în limita valorii actuale a fondului.

Titlul IV al actualei Constituţii a României este intitulat „Economia şi finanţele publice” şi cuprinde 7 articole: articolul 135 – Economia; articolul 136 – Proprietatea; articolul 137 – Sistemul financiar; articolul 138 – Bugetul public naţional; articolul 139 – Impozite, taxe şi alte contribuţii; articolul 140 – Curtea de Conturi şi articolul 141 – Consiliul Economic şi Social.
***
Iată ce prevede articolul 135 – Economia: “(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a ) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b ) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
c ) stimularea cercetării ştiintifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d ) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e ) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f ) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;
g ) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. “

Nu este nevoie să fii doctor în economie ca să vezi că economia României nu este nici pe departe una “bazată pe concurenţă şi pe libera iniţiativă”, că statul român nu a asigurat şi nu asigură nici una din condiţiile precizate la literele a)- f) ale alineatului (2) al articolului 135 din Constituţie. În economia României, comerţul nu este liber. El este controlat de structuri monopolist-statale, care impun preţurile şi dispun arbitrar de resursele utilizate în economie. Libera iniţiativă este sufocată de legislaţie şi de bunul plac al structurilor monopolist-statale.

În loc să creeze cadrul favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie ai ţării, statul român a creat cadrul favorabil pentru distrugerea acestora. Prin legile adoptate şi cu ajutorul inflaţiei generate şi întreţinute de Banca Naţională a României, statul român a distrus aproape în întregime capitalul productiv acumulat până în 1989 – fabrici, uzine, combinate, sisteme de irigaţii etc. A distrus peste 4 milioane de locuri de muncă, obligând aceste milioane de români să-şi caute locuri de muncă în alte ţări, unde produc avuţie pentru străini.

În loc să protejeze interesele NAŢIONALE în activitatea economică, financiară şi valutară, statul român a protejat şi protejează interesele străinilor. Statul român este cel care a falimentat întreprinderile cu care s-a autoîmproprietărit, prin Legea 15/1990 şi pe care le-a vândut, apoi, străinilor, la preţuri de nimic. Statul român este cel care a falimentat sistemul bancar românesc, l-a vândut străinilor, pe nimic, astfel că băncile străine controlează peste 95% din capitalul bănesc utilizat în România şi acordă credite românilor cu dobânzi de 4-5 ori mai mari decât cele practicate la ei acasă. Statul român, prin Banca Naţională a României, este cel care a devalizat MONEDA NAŢIONALĂ, astfel încât, astăzi, puterea de cumpărare a leului este de patru ori mai mică decât cu 15 ani în urmă (curs de schimb de 1,31 lei/euro, în 1999, şi 4,50 lei/euro, în 2013). Astăzi, românul trebuie să muncească 4 ore pentru a cumpăra un produs german pe care îl cumpăra cu munca sa de o oră, în 1999.
***

Poporul român are dreptul să controleze economia sa naţională, are dreptul să oblige statul său să folosească puterea cu care îl investeşte pentru a construi o economie naţională democratică, productivă şi echitabilă, în care majoritatea capitalului să intre şi să rămână în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor, astfel încât de avuţia creată în economie să se bucure toţi cetăţenii ţării, nu numai o minoritate oligarhică.
***
DEZBATEREA INTEGRALA : Noua Constitutie a Romaniei - Propuneri: 4. Economia :
***

Noua Constitutie a Romaniei-Propuneri: 5. Proprietatea
Dedic a cincea mea intervenţie în dezbaterea privind Noua Constituţie a României articolului 136, care are titlul „Proprietatea”.

Iată care este cuprinsul acestui articol în actuala Constituţie a României, adoptată, prin referendum, în anul 2003: “ART.136. Proprietatea

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogătiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In condiţiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinţă gratuită institutiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.”
***
Primul pas în oprirea acestui jaf criminal constă în modificarea articolului 136 din actuale Constituţie, astfel încât guvernanţii, “reprezentanţii” poporului, constituiţi în statul român, să nu mai poată scoate le vânzare nici o părticică din bunurile care aparţin poporului, încredinţate spre administrare guvernanţilor, ca să le folosească exclusiv în interesul cetăţenilor, pentru furnizarea de servicii publice către cetăţeni. Poporul nu a creat statul ca să-l facă negustor, comerciant, să cumpere şi să vândă bunuri, cu banii poporului, pentru a-i îmbogăţi pe guvernanţi. Poporul a creat statul şi îi pune la dispoziţie bani, print taxe şi impozite, pentru ca statul să-i furnizeze servicii publice, să-i apere drepturile şi libertăţile.

Bunurile cumpărate de stat cu banii cetăţenilor sunt de UZ şi de INTERES PUBLIC. Ele nu sunt nici de UZ, nici de INTERES PRIVAT. Ele trebuie să intre şi să rămână, pâna la completa lor uzură, în proprietate publică, adinistrată de stat şi de autorităţile publice locale. Aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite, nu pot fi dobândite decât de poporul român.

Trebuie să readucem în proprietatea publică, a poporului român, toate bogăţiile subsolului, inclusiv minele, ca şi terenurile si pădurile din fondul funciar al poporului, căile de comunicaţie, baza materială a instituţiilor publice, astfel încât să nu mai fie posibile “schimburi de terenuri” între Ministerul Apărării şi nu se ştie ce “băiat deştept”, sau între Academia de Ştiinţe Agricole şi un alt membru al aceleiaşi haite de căpuşe statale. Să spunem clar, în Constituţie, că numai cetăţenii au dreptul la proprietate privată, nu şi statul.

Iată de ce propun ca articolul 136 din Constituţia României să fie modificat şi să aibă următorul cuprins : VEZI
DEZBATEREA INTEGRALA :: Noua Constitutie a Romaniei-Propuneri: 5. Proprietatea :

Index: COMUNICAT : Conform articolului 150 din Constitutia Romaniei :

Schimbările mari în istorie încep întotdeauna de la cei cu viziuni radicale ! Ilie Bratu: Unirea - un imperativ!:!

Si nimic de serpentinele cu sens unic!? Nici un cuvant!? Slabe sperante sa ne urnim atunci...

Etapa asta din '47, de la nationalizare pana acum, ma rog pana prin anii 90 seamana cu un carnat. La nationalizare s-a pus un nod pe mat si a inceput sa fie umplut carnatul "pentru binele popurului" iar dupa '89 cine a avut posibilitatea a venit si a taiat o bucatica din carnacior. Cine n-a avut posibilitatea a stat frumos pe margine (adica s-a uitat la televizor, a votat cand a fost cazul, a marait, a facut foamea) si a salivat vazand cum altii portioneaza frumos carnatul, il pun la gratar, il frig bine, il pun pe paine, il ung cu mustar si se infrupta din el.

Noi suntem spectatorii!