mi s-a parut un filmulet extrem de bine facut si am fost miscat de oamenii de acolo si de modul cum a fost prezentata aceasta poveste.
urmariti filmuletul pt ca merita:

http://www.220.ro/familie/50-De-Oameni-O-S...are/Wtecwj2Kt6/

intrebarea fireasca ar fi care este cel mai mare regret din viata voastra si va rog sa raspundeti sincer, altfel nu o mai faceti.


regretul meu cel mai mare din viata este ca nu am reusit sa ma cunosc, sa stiu cine sunt, acum mult mai multi ani in urma, pt ca acum mi-ar fi fost mult mai bine.
timpul inapoi din pacate nu poate fi dat. felul meu de a fi m-a facut sa fac multi pasi gresiti in viata in diversele situatii, pasi care acum s-au intors impotriva mea.

Marius, este o vorba care spune ceva de genul: "Aveti grija pe cine calcati atunci cand urcati treptele, pt ca pe aceiasi ii veti intalni si la coborarea lor"

Nu am niciun mare regret. Unul din cele cateva mai mici ar fi ca nu am plecat definitiv din tara cand am avut sansa s-o fac. Nu-mi pare rau, doar ma mai intreb uneori cum ar fi fost daca o faceam... In rest, sunt responsabil pt viata mea si faptele trecute si cu exceptiile firesti oricarui om cred, nu mi-e rusine cu mine.

Fiecare om este responsabil de actiunile sale. Unoeri insa se mai intampla sa si gresim(deh, suntem oameni, suntem supusi greselii) si apoi sa ne intrebam "cum ar fi fost daca...?". De aici apare regretul.
Eu personal inca nu am un mare regret pana acum(si sper sa nu am niciodata). Dar daca totusi ar trebui sa aleg cel mai mare regret de pana acum, as spune ca regret ca nu am putut gasi o cale de a cadea la sentimente mai bune cu parintii. Dar nah....asta e

Nici eu n-am regrete mari, dar daca stau sa-l caut pe cel mai mare e probabil ca nu am ales o cale mai extrema in viata. Adica in loc de calea relativ normala (scoala, job etc) pe care am urmat-o as fi vrut sa calatoresc o vreme cu rucscacul in spate, sa vad multe tari, sa fac alpinism , sa am o barca cu pinze, sa fac inconjurul unui continennt cu motoicleta etc, d-astea. Desi timpul nu e pierdut, pe masura ce inainteaza sansele scad. Dar nici entuziasmul meu nu mai e ce era, deci nici parerea de rau.

In general regretele apar dupa decizii proaste luate la un moment dat, decizii luate in pripa, la "cald", subiective, fara a realiza ca mai tarziu ne poate afecta direct pe noi sau pe cei dragi si din pacate nu mai pot fi indreptate decat cel mult partial, dar oricat de slab este un om intodeauna va gasii puterea sa le depaseasca. Privind in urma nu regret decat un singur lucru, durerea din ochii parintilor mei greu incercati de deciziile copiilor lor si din pacate nici unul dintre noi nu mai putem indrepta asta.

Mi-ar fi placut sa stiu acum 10 ani ce stiu acum. Ar fi facut diferentza. Si de asemenea mai putin fotbal si mai multa scoala.

La modul general: pentru ce-ai facut n-are rost sa-ti para rau, in fond a fost alegerea ta - buna sau rea. Pentru ce n-ai facut ai putea avea regrete.

In particular am mai spus-o, acum cativa ani cand eram la o cotitura imi parea rau ca n-am pus burta pe carte la momentul potrivit... dar daca o faceam in mod sigur nu mai exista Marcat Niculae! Oricum, retrospectiv imi produce mai degraba un zambet acest "regret". M-am impacat cu mine.

In definitiv trebuie sa-ti asumi greselile si sa traiesti cu ele; daca inveti din ele e si mai bine. In momentul in care nu poti depasi faptele, cand nu te poti impaca cu tine... probabil ca atunci regretele devin frustrari.

Scurt si la obiect: regret ca am facut facultatea de Geogafie. Cand toata lumea imi spunea sa dau la Poli la transporturi rutiere (deh, masinile si visul meu de a ajunge sofer pe tir), eu visam "cai verzi pe pereti". Mai ales ca in anul II m-am angajat la Peugeot si de atunci ma duceam la facultate cu o dizgratie tot mai mare. Pana la urma cel de sus mi-a aranjat drumul astfel incat sa fac ceva nou si ce imi place, desi uneori mai regret ca nu am dat la Poli.
Un alt regret e ca pana in clasa a noua am tratat scoala cu indiferenta. Recuperarea materiei nu a fost tocmai usoara, dar m-am descurcat. Regretul ar fi in faptul ca in timp ce prietenii mei ieseau in club, in clasa a zecea trebuia sa stau in casa si sa citesc materia din clasele anterioare sa pot sa inteleg ce imi spuneau profii la ore.