anul asta n-a fost sa fie. monaco era de multe ori o cursa in care vedeai multe, dar ieri totul a fost umbrit de accidente, predictibilitate si pasaje de regulament care au fost scrise cu gindul la alte circumstante.
m-am crucit cind l-am vazut pe rosberg zburind peste bus-stop-ul de la iesirea din tunel, si am tremurat cind am vazut ca in jurul masinii lui perez intind cearsafuri, desi cind am vazut cum s-a flexat bariera aia m-am gindit ca nu poate fi chiar asa de rau. in cursa tot timpul ma asteptam ca acelasi accident sa mai fie repetat de citeva ori. slava cerului n-a fost, pentru ca pericolul respectiv a generat frica, si cu ocazia asta a redus spectacolul cursei. ala e un loc in care in anii trecuti se intimplau tipic multe depasiri. de data asta mai nimic.
n-am vazut mai nimic cu privire la strategii care au fost exceptionale, n-as zice ca fost o strategie mai buna ca alta. adam cooper ("madam cooper" cum ii zic eu), un reporter de la fox sports, are un articol cu titlul "RBR blunder gives Vettel wrong tires", urmat la vreo 2 ore de altul, referitor la strategie, titrat "Vettel judges it to perfection". ha. fara safety car, si daca ar fi scapat cu masina intreaga din duelul cu alonso, vettel nu cred ca ar fi cistigat cursa. 4 seturi de cauciucuri au fost la fel de bune ca 2, chiar si fara depasiri.
iar chestia cu reparatiile permise la masini in perioadele de red flag trebuie sa existe. daca motivul pentru red flag a creat probleme citorva masini, care au fost implicate fara voia lor, ar fi ok sa poata sa fie reparate. dar felul in care as face eu treaba asta ar fi sa conduc masinile, cu pace car-ul, in pits, atunci cind le dau voie sa faca reparatii, si la grila de start daca nu. sa faci reparatii pe grila de start - schimbat nosecone, schimbat aripa din spate, curatat radiatorul - in fata spectatorilor si a majestatilor conjuncturale e un pic aiurea.
nu pot sa nu vorbesc despre interviul lui hamilton, care mi-a lasat un gust pe care nu pot sa-l caracterizez exact. mie imi place hamilton foarte mult, e fired up, e foarte pasional, arunca in arena tot ce are de aruncat. dar de mult prea multe ori, la sfirsitul unei curse in care n-a terminat cum a vrut el, comentariile lui sint dezgustatoare. il inteleg ca in cursa a vazut ca massa a virat brusc in el, dar n-avea cum sa vada ca massa a fost impins in el de webber. il inteleg ca are impresia ca maldonaldo ar fi trebuit sa tina deschis apex-ul in ste devote, dar nu poti sa contezi pe asta la un rookie nici macar daca ai claxon. nu, mr hamilton, fia nu te alege pe tine in mod constant pentru ca esti oaia neagra, ci pentru ca stilul tau de condus e foarte agresiv si la limita - dar asta e un lucru bun, si de-asta esti un sofer valoros. dill with it.
si dupa ce-am zis atitea, am ajuns in sfirsit si la omul care pentru mine a facut deliciul cursei de la monaco: kamui kobayashi. fara sa stim mai nimic, ne-am trezit cu el in pozitia a 5-a, am vazut de la el o depasire pentru P4 intr-un loc in care cred ca nimeni, niciodata, n-a incercat macar ceva. kobayashi e, daca vreti, opusul lui hamilton: spectacolul lui e de aceasi dimensiune, dar de manifestat si-l manifesta doar pe circuit. in viata privata,
e cam asa.