Suntem nebuni ?

Apa plată este la acelaşi preţ cu berea .
Brânza e mai scumpă decât carnea (brânză telemea 19 lei, brânză de burduf 28 lei, carnea de porc 16 lei).
Carnea de pui este mai ieftină decât ciupercile.
Nucile noastre mai scumpe decât nuca de cocos.
Laptele simplu mai scump decât laptele bătut.
Portocalele mai ieftine decât merele.
Cărţile sunt mai ieftine decât revistele.
Biscuiţii fără ciocolată sunt mai scumpi decât ciocolata.
Muzica bună e mai ieftină decât muzica proastă.
Măslinele umplute cu gogoşar sunt mai ieftine decât măslinele umplute cu propriul sâmbure.
Ceasurile mici sunt mai scumpe decât ceasurile mari.
Hârtia nescrisă (A4) este mai scumpă decât hârtia gata tipărită.
Vinul este mai ieftin decât strugurii.
Pixul cu mînă este mai ieftin decât mina de pix fără pix.
Şi se mai presupune că omul este o fiinţă raţională…
Şi ca o încununare … :
Oamenii neinstruiţi sunt mai “scumpi” decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui, se “vând” ieftin.
Se pare că suntem mari amatori de etichete, nu de conţinut

Staţia metro L’ENFANT PLAZA în Washington, DC, într-o zi friguroasă, pe 12 ianuarie 2007.



On om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute. În timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul sau strict.
4 minute mai târziu:
Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.
6 minute:
Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.
10 minute:
Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului dar maică-să îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist dar maică-să îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el inrorcand capul din când în când. Lucrul asta se repetă cu mai mulţi copii iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani.
Omul a colectat în total $32.
După o oră:
El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată, pe o vioară estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston.
Valoarea medie a biletelor $100.
Povestea este adevărată. Concertul din staţia de mertro, a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:
* Într-un loc public, la o oră nepotrivită, santem în stare să percepem frumuseţea?
* Ne oprim s-o admirăm?
* Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?

O concluzie posibilă în urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzică scrisă vreodată pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenţa noastră?

Genial!

Subiectul e sensibil si foarte controversat, si ma intreb daca experimentatorii nu sunt influentati de propriile convingeri.

De exemplu, daca in locul violonistului era sa zicem Miss Ploiesti 2010 in bikini, sunt convins ca ar fi fost remarcata si admirata chiar si de catre femei. Chiar si fara sa fie celebra in vre-un fel, nu cred ca americanii o cunosc pe respectiva domnisoara.
Asta dovedeste ca niste fese reusite sunt mai frumoase la modul absolut decat o piesa de Bach?

Arta are o componenta puternica legata de social, de educatie si chiar de snobism, iar universalitatea ei e destul de discutabila.


PS
Daca afirmai pe unele arii pe aici ca suntem mai interesati de etichete decat de continut, probabil luai warn

LE
Nooo, reformulez, o femeie in bikini intr-o statie de metrou atrage atentia nu pentru ca e frumoasa ci pentru ca nu se potriveste cu peisajul.
Sa zicem ca nu e in bikini, e doar imbracata sexy insa cu gust, si e inzestrata rau de la natura. Si se comporta ca orice alta navetista. Tot ar fi fost mai remarcata decat un violonist de geniu...

Statisticile oricarui ziar online o sa-ti intareasca aceasta observatie. Scandalul, violenta, fotbalul, sexul, etc. inregistreaza numarul maxim de accesari pe cand articolele despre un act de cultura au maxim 20-50 de accesari.

Asta pentru ca procentul de idioti si inculti e de peste 80% din totalul populatiei si asta in orice tara din lume nu doar in USA.

There is a time and place for everything. Nu imi este clar ce se doreste sa se dovedeasca prin acest experiment ? dar numai faptul ca nu putem recunoaste talentul cind apare in circumstante neobisnuite, nu dovedeste. Probabil majoritatea trecatorilor i-au recunoscut talentul; insa ca tot omul au multe prioritati si multe aspecte sint limitate in timp. In primul rind aici in America in general nu ai voie sa dai "concerte" pe peron, dincolo de linia de access cu card/bilete. Cind te grabesti sa prinzi trenul, nu cred ca stai sa il asculti pe Bach. Vezi in America, mai ales in 2007, inca se muncea. Lumea nu avea timp de cascat gura. In Washington DC ? Pai orasul ala clocoteste de oameni in cursul zilei, oameni cu alte probleme decit o piesa de Bach.

In cel mai mult caz dovedeste ca americanii nu sint interesati de muzica clasica; aspect ce tine in parte de educatie, mediu social, familial si finaciar in care te invirti. Insa nici aici coraltia nu este perfecta: poti fi si educat la Harvard sau MIT si cu bani si sa nu iti placa muzica clasica. Chiar aseara era unul in statia de tren - de fapt este un mare Transit Hub cu Light Rail / Metrou & Buses & Commuter Rail (tren adevarat). Recunosc cinstit ca omul era talentat si scotea niste Irish Music din el super. Dar autobuzul meu era in statie. Am trecut pe linga el tot la fel de bine ca si pe linga blonda cu CF=9.5 (iar eu nu dau CF=9.0 decit in cazuri complet exceptionale) care ia acelasi tren cu mine diminetile, si ne intoarcem la aceeasi ora cu acelasi tren Nu stiu cum arata Miss Ploiesti 2010, dar blondina asta ii da lectii. Si culmea ese ca e o blondina educata, stilata, eleganta. Cred ca este rusoaica dar engleza o vorbeste clar, poate poate un usor accent. O fi venita de mica. Dar suficient despre delectarea ochilor mei in fiecare dimineata.

Pai vrea sa demonstreze o chestie care revine periodic ca tema de discutie: suntem prinsi intr-un angrenaj, alergam dupa cai verzi pe pereti si dupa valori abstracte precum "bani" si "prestigiu" samd si trecem pe langa "valori autentice" fara sa fim capabili sa le recunoastem.
In loc sa vedem live si gratis un concert de bach de top preferam sa alergam dupa metrou ca sa facem bani sa ne luam bilete la concert sau o plasma ca sa vedem concertul la televizor (asta daca nu sta doar pe taraf TV).

Alegerea e pana la urma una personala si nu cred ca exista o alegere mai gresita decat alta. Insa e naspa cum o formuleaza F1, si anume ca nu ai de ales... poate problema merita dezbatuta.

sunt curios daca intr-o tara mediteraneana rezultatele ar fi aceleasi. Astia s-ar putea sa considere ca sa ratezi un metrou sau un autobuz si sa intarzii la birou 15 minute nu e o pierdere mai mare decat sa ratezi o bucata de bach executata de unu' care stie ce face.

Asta e valabil doar daca ascultatorii de Bach merg cu metroul. Tare ma tem ca sunt prea putini care o fac.

Care merg cu metroul in intervalul orar in care presteaza Joshua Bell. Ca poti trece pe acolo si sa cante Guta si lumea sa se stranga sa filmeze. E posibil ca JB sa fi fost recunoscut si sa fie luat drept un excentric, lucru care este considerat normal.

I hate Bach







Nu mai zice asta sa nu se prinda - sa tinem pentru noi

Toti aveti dreptate.

f1, fara sa te contrazic, iti pun o intrebare: in orasul ala care clocoteste de oameni, in care circula cu metroul toate categoriile sociale (nu ca in Bucuresti unde este doar pentru "fraieri") oare nu se gasesc 10-20-50 de persoane care timp de 1 ora sa admire un moment artistic?

Nu-n metrou in frig, in picioare, in acustica proasta, in drum spre serviciu. La urma urmei aceeasi oameni platesc 100$ ca sa asculte aceeasi muzica intr-o sala de concert. Dar in cu totul alte conditii.
Apoi daca vrei sa spui ca cea mai mare parte din oameni nu-s in stare sa faca diferenta intre un violonist de geiu pe o vioara meseriasa si unul care abia a tyerminat scoala de arte pe o vioara de 100$, iti dau dreoptate . Sincer, cred ca si eu si voi intram acolo.



D-aia trebuie sa-ti iei bilete cu luni inainte la concertele mai rasarite . Si asta in orase cu o groaza de spectacole si concerte.



Hai ma Tudore... cind ai lasat din mina ultimul volum de Baudelaire ca sa te duci la concertul ala a lui Philip Glass? Cind ai fost ultima oara la opera? Daca iti pun un Picasso linga un Braque, stii care e unul si care e altul?



Eu zic ca diovada de superficiliatate e sa te miri la astea. Valorile pe vremea comunsimului au fost asa intoarse ca toata lumea se asteapta ca carnea sa fie mult mai scumpa decit legumele si nucile de cocos si portocalele sa nu se gaseasca.

De raspuns ti-a raspuns OZZ. Completez eu.

Washington DC este capitala Statelor Unite. Un lucru pe care il stii din clasa 1-a.
Ce nu stii este ca are o populatie de cca 600,000 dar in fiecare zi peste 1 million de oameni vin la munca in oras. Deci majoritatea sint - NU turisti - ci "commuters". Oameni care sa prinda trenul, autobuzul.
http://en.wikipedia.org/wiki/Washington,_D.C.#Demographics
Acum nu trebuie gindit Romaneste ca omul care se respecta merge cu masina la servici. Nu este ca in Romania. Sint FOARTE MULTI oameni care se respecta si care au bani, dar care prefera sa mearga la munca cu commuter train. Tren care este curat, tren in care calatorii nu stau in picioare, nu se inghesuie. Nu se vorbeste tare, nu se da muzica la maxim. Tren care deserveste zonele metropolitane, nu orasul in sine. Zona metro Washington DC are o populatie de cca 5.4 milioane.

Un alt lucru pe care nu il stii (probabil; iar daca il stii imi cer scuze) este ca WaDC este 55.6 % African American; 3& Asian si 8% Hispanic. Te asigur ca aceste categorii etnice prefera in general alt fel de muzica. Daca este o simpla statie de metrou, sansele (> 60%) sint ca trecatorii sa fie cu preponderenta din aceste etnii. Iar daca sint White, inseamna ca in general sint in tranzit spre suburbii, MD si MA (statele cu care se invecineaza DC) si nu au timp de pierdut.

Te asigur ca nimeni in America nu isi pierde mai mult de citeva minute sa asculte un geniu pe strada, sau sa asiste la ceva iesit din comun (nu senzational), in nici un caz 1 ora. Ma rog, nu vorbim de vreunul sinucigas care vrea sa sara de pe o cladire sau pod si sint 3 elicoptere de la stiri deasupra si 8 strazi blocate. Artisti in locuri publice sint intilniti des pe aici, de aceea nici nu li se da importanta.

Si apoi, trebuie considerat si aspectul ca Washington DC este la fel cam ca la Casa Poporului si Parlamentul Romaniei. Cred ca nici politicienii vostri (mari mici puternici si obscuri) nu au timp sa caste gua la Metrou in Centru.

Ozz, cine a spus ca eu ma consider in categoria de 20%? Muzica clasica de orice fel ar fi ea o ascult dar multe nu le deosebesc daca ma intrebi cine le canta. E realitatea si nu vreau sa ma dau ce nu sunt. Ok, poate am avut norocul sa am o educatie peste medie dar media e la 50% teoretic si nu sunt convins ca ajung si in cei 20% despre care vorbeam.

Chiar crezi ca trebuie sa dovedim acest lucru ? Nu e evident ? O axioma ceva ?


Iti place sa repeti chestii evidente, ca idee sa stii ca FEMEIE_SEXY>BACH.

Aveam eu o banuiala Sa concluzionam deci ca o femeie sexy e o frumusete universala, in timp ce Bach nu.

Acum la modul serios, cu muzica inca procentajele alea de 10% cunoscatori sunt enorme. Eu pun pariu ca pasionatii de pictura, cei care baga o groaza de bani in tablouri nu sunt capabili sa deosebeasca un original de un fals, asta e rezervat unui procentaj infim. Nu le cumpara deci pentru valoarea lor artistica, pentru frumusetea lor, ci pentru valoarea lor stabilitata de altii. Muzica e o arta populara, majoritatea pot distinge intre un artist afon si unu' bun, insa cu pictura e jale, pun pariu ca sub 1/10000 din populatie poate distinge intre o opera de arta si un kitch. (cu conditia sa nu fie foarte celebre).

Nu trebuie sa detii un tablou ca sa fii pasionat de pictura. Iar ca sa faci diferenta original fals trebuie sa-ti dedici viata topicului respectiv, ba sa mai apelezi si la o groaza de tehnologie la un fals bun.



Daca mergi la extremele astea eu cred ca e simplu. Picturile alea de bilci sau de piata mai toata lumea le ocheste. E greu cind incepi sa intri in fineturi, dar cina arati o dracie oribila linga o opera de arta adevarata, cred ca e chiar mai simplu ca la muzica.

Spui asta pentru ca nu te pasioneaza subiectul si poti sa emiti o parere rece si ratioanala de la distanta. Dar stii foarte bine ca la pasiuni nu e asa. Ti se pune pata ca vrei un tablou, si ai mijloacele, apoi il cumperi, chiar daca valoarea lui e data de altii. La fel cum daca ti se pune pata ca vrei o masina, si esti pasionat, faci un sacrificiu si o cumperi. Merita? NU. Tot cu 120kmh mergi, tot in timpul ala ajungi, ca si intr-o masina la 20% din pret.

Arta in toate formele este pasiune rafinata pe cand placerea de a vedea o femeie frumoasa este o pasiune bruta. Sau sa-i spun primara, e mai corect asa.

Daca vreti e ca diferenta dintre bucataria rafinata, bazata pe simturi dezvoltate si educate si cea simpla. Pun pariu ca sunt mult mai multi care apreciaza o ceafa de porc cu cartofi pai decat vreo zdranganea creata de un artist bucatar pe care o mananci intr-un restaurant cu 100 euro portia. Si totusi e mai buna in valori absolute ceafa de porc?

E logic ca o femeie frumoasa sa trezeasca macar instinctele primare in oameni pe cand placerea pentru muzica clasica (chiar si cantata in metrou) trebuie educata.

Eu merg cam de 3 ori pe saptamana cu metroul, in restul zilelor am de ajuns in locuri unde e necesara masina. Acum ceva timp am asistat la o situatie: trenul era aproape gol, cam 10-12 persoane in vagon, 8 persoane citeau ceva. 7 din ei aveau in mana click/can-can/libertatea.

In rest sunt 100% de acord cu ozz si f1anatic, cand sunt la metrou ma gandesc la ale mele, sunt in marea majoritate a timpului cu castile in urechi si ma grabesc sa ajung cat mai repede la destinatie. Studiul ala nu dovedeste nimic altceva decat ca statia de metrou nu este un loc in care sa dai concert de muzica clasica.

Referitor la preturile produselor, ele sunt stabilite de raportul cerere-oferta. Daca romanii consuma mai multe mere decat portocale si mai multa branza decat carne, atunci primele vor fi mai scumpe.

Nu numai asta, dar e normal sa fie brinza mai scumpa ca e greu de facut si d ereplicat.
La americani 1lb. de carne e ... oricit . Daca luam carne de friptura de vita sa zicem de calitate buna e 10$. Se poate mult mai mult de atit, dar am ramas in limitele normalului. Dar e si carne la 1$, si e mincabila. Puiul poate fi si sub 1$, si daca e scump al dracu, organic, alergat in curte etc e vreo 4$. Porcul iarasi e ieftin, probabil sub 5$, nu stiu ca nu am mai luat porc de foarte mult timp.
Brinza buna e 20-30$/ lb. Iarasi in limitele normalului. Se poate si mai scump, se poate si mult mai ieftin, dar nu cred ca gasesti brinza la pret de pui. Ceva asemanatir cu telemeaua si briza d eburduf e sub 10$ dar nici pe departe asa ieftin ca puiul si porcul cel mai ieftin.

Laptele batut e lapte simplu expirat . Se bea mult mai putin lapte batut, d-aia trebuie sa lase la pret. E o metoda de a mai stoarce niste bani din stocul suplimentar, care nu se poate vinde ca lapte normal.
Nuca d ecocos e numai apa, o nuca d-aia e grea. Nucile noastre sint greu de recoltat, necesita munca multa si-s materie uscata.
De ce ar trebui portoclalele sa fie mai scumpe ca merele? care e logica? livezile de portocale sint mai productive decit cele de mere.
Carti vs. reviste: cartile micute tiparite pe hirtie infecta si fara drepturi de autori (clasici etc) e normal sa fie mult mai ieftine decit revistele tiparite scump pe hirtie scumpa si cu staff de zeci de oameni. Dar cartile tiparite pe hirtie buna si noi sint scumpe.

Usor inexacta reteta laptelui batut.

Acesta se obtine din lapte dulce (deci nu stricat) imbogatit cu culturi de bacterii lactice selectionate. Adica putin mai greu decat laptele dulce de consum. Diferenta e ca acolo unde se consuma mult se pun si adaosuri mai mari ca-si permit. E ca la benzina daca vrei sa facem o comparatie, oricat ar face litrul tot trebuie sa-l iei. Laptele e aliment de baza pentru copii si parintii ar da oricat sa li-l poata oferi.
Uite, eu ii dau lui fi-miu lapte zilnic. Chiar daca se dubleaza pretul tot ii voi da. In schimb daca se dubleaza pretul la carnea de coropisnita mi se rupe vasla.

da ma Tudore ale naiba bacteri ca daca il lashi sa fermenteze el nu e bine .. ma lashi , laptele batut are de obicei un termen de garantie de 3-4 zile cel mult , cel facut in casa ma refer. bunici ce faceau implanturi de bacteri in ugeru vaci sau al kpri ...

Stiu , dar ma gindeam ca ar trebui sa foloseasca laptele dulce nevindut care e returnat.
Si vorba ta, laptele batut nu e necesitate.

eu cu pictura nu m-am convins. Daca valoarea ar fi cea artistica, cum numai expertii pot deosebi autenticul de fals, pentru cumparator valoarea artistica e identica. Daca atunci cand dai 1milion pe un tablou ceri 5 expertize inseamna ca nu-l iei pentru valoarea artistica, ci pentru cea intrinseca.
Insa necesitatea de a AVEA un tablou valoros nu mi se pare legata de arta. Nu cred ca ai un preorgasm artistic in fiecare dimineata cand te uiti la el, incat sa trebuiasca sa-l ai pe perete forever (a se citit pana se dubleaza valoarea). Plus ca exista unii care cumpara tablouri nu ca sa le admire, ci ca sa le depoziteze intr-un seif unde nu le vede nimeni.

"pictura moderna" e pentru astia neinitiati sau semidocti la fel de kitchoasa ca aia de balci.

Am spus de la inceput ca toti aveti dreptate... insa


Nu asta m-a mirat (de altfel partial sunt de acord cu ceea ce spuneti); presupun ca a fost aleasa pentru acest "experiment" o statie de metrou foarte circulata si o ora de varf, din 6.4 mil de oameni (5.4 locuitori in metro W D.C.+1 mil de navetisti) presupun ca pe parcursul unei ore trec macar 100.000 prin acea statie de metrou, 99% sunt robotei cu iPod in urechi care se grabesc sa ajunga la birouri dar tot raman 1.000 de persoane care se plimba pe la nepotei, sa cumpere o bucata de branza buna de la un magazin din celalalt colt al orasului, turisti etc; din 1.000 de persoane care isi "pierd vremea" prin D.C., considerand jumatate din procentul dat de Tudor, 100 de oameni sunt mai rasariti, din aia 100 nu s-au gasit macar 10 care sa-l aprecieze pe Bach?!

Dar poate ma insel eu pentru ca, si o sa va spun o scurta poveste:

Eram intr-un ajun de Craciun al anilor de sfarsit de mileniu pe la 18-19 seara, ma intorceam de la o matusa; frig afara, oameni fugind in toate partile dupa cadouri, niste fulgi fini ofereau o avanpremiera a vremii ce a urmat in urmatoarele zile cand, in mijlocul unor masini, am auzit 3-4-5 tigani (niciodata nu o sa folosesc acest termen cu sensul sau peiorativ) cu instrumente muzicale cantand de mama focului, audienta 2-3 persoane; m-am oprit fascinat de muzica lor (desi nu agreez manelele iubeam si iubesc muzica lautareasca); in jumatate de ora, pe frigul ala de iti inghetau pana si gandurile, s-au strans pe putin 20-30 de persoane care nu s-au miscat pana cand nu s-a incheiat recitalul; am aplaudat cu totii din toata inima, unii au vrut sa le ofere bani, bani pe care lautarii i-au refuzat si au plecat veseli pe alte taramuri.
De atunci nu m-a mai oprit niciun alt concert stradal (in afara unui an in care, cu nepoata, am ascultat pret de cateva minute pe niste locuitori ai Americilor, cu costume de indieni, cantandu-si melodiile, am presupus, populare in cadrul serbarilor orasului).
Acum probabil ca putine situatii ma pot face sa ma opresc "din drumul meu", poate Bach nu, dar in mod sigur Beethoven sau Mozart insa nu pot sa nu ma intreb, oare nu cumva am pierdut ceva pe parcurs si daca am facut-o, o pot obtine inapoi - are rost s-o fac, a meritat?


In primul rand, cei care traiesc in SUA/Canada platesc ridicol de ieftin cam tot ceea ce se gaseste in piata (o sa ma contrazici cu asigurarile, taxele de scolarizare, anumite servicii si o sa iti dau dreptate, dar asta nu inseamna ca, per ansamblu, viata e mai scumpa decat in Europa).
Branza cu mucegai e branza simpla, pusa intr-un beci si lasata sa se imputa, cu toate astea este mult mai scumpa decat branza pastrata in conditii care sa nu permita aparitia mucegaiurilor.
Eu cumpar lapte de la un "mic producator" cu 2.5 lei litrul, e lapte de vaca cu toate grasimile intacte, persoana care mi-l aduce spune ca litrul de lapte este platit cu maxim 1l/l (asta e un pret parfum) de catre firmele producatoare de produse lactate, in conditiile astea mi se pare exagerat ca 1l lapte prelucrat sa ajunga in comert 3-5 lei; o sa ziceti de investitia in tehnologie, oameni, ambalaje, transport - corect - dar dintr-un l de lapte scoti si cateva grame de smantana - 7 lei 800 g, unt - 6 lei 100 g, iaurt - 1.5 lei 125 g iar oamenii care lucreaza in industrie nu au salarii sa savurezi dupa ele.
Deci...

"Hartistic" vorbind si o reproducere decenta are fix aceasi valoare ca si originalul (ma rog, exista si exceptii). Diferenta dintre 10$ cat costa reproducerea si 1.000.000$ cat costa originalul tine de investitie (teoretic si peste 10 ani va valora cel putin 1milion daca nu chiar mai mult) si pasiunea absolut fireasca de a colectiona obiecte rare (unii timbre, altii masini, altii picturi... fiecare dupa buget).

Vio, si bunica nu punea ma si o lingura sau doua de iaurt in laptele ala? Ba nu, la tine s-ar putea sa nu fie valabil, tu sigur ai baut ceva stricat candva.

Ma, asta cu pictura copie e ca un supercar facut de hyunday sau geely si vindut la pret mic. Tehnic poate e ca un ferrari dar n-o sa-l cumpere nimeni in loc de ferrari. Si evident, partea cu investitia e un mare factor, dar nu e numai asta. De exemplu eu nu stiu nici un om care sa-si cumpere copii cvasiperfecte dupa mari pictori. Cred ca in general e considerat de prost gust desi din motivele expuse si de JK mie mi se pare mult mai de bun gust decit o pictura originala si unica din bilci.



Mie nu. In afar de cazuri speciale, regula de aur e ca in general pretul de productie al unui produs cu pret relativ mic trebuie sa fie cam 25% din pretul cu care se poate vinde in magazin ca sa fie rentabil, ma refer la chestii normale la pret. Restul de 75% sint cheltuieli de desfacere si distributie si marketing.



Nu, brinza cu mucegai si aia "imputita" au ani de cercetare si selectare a mucegaiului si microgranismelor, pentru ca diferite tulpinid au diferite gusturi. D-asta brinza din ferma X si zona Y e diferita de alta brinza din alta ferma, si de aia gustul e mereu la fel. Cu alte cuvinte au o oarecare cantitae de intellectual property.
Si in plus fata de brinza generica dureaza si destul de mult sa o faci si se face in cantitati destul de mici.

Man, arata-mi mie un supercar cu tehnica ferrari si pret de Hyundai si-l iau maine, chiar daca scrie geely pe el Cu conditia ca diferenta intre aia si ferrari sa n-o poata face decat mos Enzo.

Cand cumperi un brand, indiferent de nume, Ferrari, Parker, Patek Philippe, primesti, pe langa acel produs, o imagine de aceea nu pot decat sa fiu de acord cu ozz.
Te contrazici, daca laptele batut este lapte expirat, atunci si branza mucegaita este branza expirata; daca, din contra, branza mucegaita presupune indemanarea producatorului de a gasi cele mai bune conditii pentru a dezvolta culturi de mucegaiuri speciale, atunci si laptele batut intra in aceeasi ategorie de produse, deci trebuie sa fie mai scump decat laptele simplu.

Nissan GTR cica ar fi cea mai rapida masina de pe Nurburgring, costa 1/3 dintr-un Porsche insa nu se vinde atat de bine si pun pariu ca, aproape oricine, in situatia de a alege intre un GTR si un GT3, i-ar alege pe nemti.

Diferenta intre GTR si GT3 o poate face oricine Nu se incadreaza la ce discutam.
Diferenta intre o pictura autentica si una falsa o pot face doar o mana de experti, mult mai putini la numar decat cei care baga bani in tablouri. Paralela nu e chiar relevanta pentru discutia noastra.

Daca spui ca atunci cand cumperi o pictura autentica cumperi de fapt brandul si nu valoarea artistica (care e identica cu a unei copii bune), fapt cu care si eu sunt de acord, atunci alimentezi teoriile antagonice conform carora esti interesat de valoarea baneasca, si nu pe cea artistica.

Putem pune problema si invers. Cati ar cumpara un Picasso complet necunoscut, la pret de Picasso, daca nu ar fi semnat, si nici "catalogat"? Sa zicem un tablou autentic necunoscut inca, descoperit intamplator podul unei babe care a fost gagica secreta a pictorului. Cati ar fi capabili sa-i recunoasca geniul si sa plateasca pentru el?
Eu pun pariu ca in clipa in care se alfa cine e autorul, la pret se adauga minim 5 zero-uri. Si asta nu pentru ca brusc devine mai interesant dpdv artistic, geniul era acelasi si inainte si dupa descoperirea adevaratului autor.

Permite-mi sa nu intru in discutii privind tablourile pentru ca eu, in afara de Rembrandt (adica portrete curate) si, culmea, Dali nu inteleg acest tip de arta. Asta e, sunt mai taranoi in domeniu !
Vorbind de masini (desi nici aici nu excelez) o sa dau un alt exemplu.
Erau niste emisiuni pe Discovery in care prezenta construirea unor masini de epoca (gen Jaguar E-Type, Cobra, GT500 si multe multe altele) pe baza unor kituri; acestea erau facute din masini de serie asemanatoare, modificate si bucatelite (nu gasesc un cuvant mai potrivit ) pentru inginerii casnici; adica, de ex la Jaguar, motorul era unul de 2l Commonrail, suruburile nou-noute, parbrizul din plexiglass de ultima generatie, ABS etc. Din punct de vedere tehnic, o astfel de masina, construita cu materiale de ultima generatie, este net superioara, din punct de vedere al sentimentului, Jaguarul aparut in 1961 castiga categoric.
Ce ai alege intre acestea 2? Eu in mod sigur as alege originalul.

Ne invartim in jurul aceleiasi idei. Ai fi in stare sa faci diferenta, de feeling, de sentiment, de tot ce vrei. Ala din 61 mai tuseste, mai da rateuri, se mai strica, consuma ca porcu', are o piele nu stiu de care, e altceva, calitativ vorbind, indiferent ca e mai bun sau mai prost. Multi insa din cei care cumpara tablouri nu sunt in stare sa le evalueze din nici un punct de vedere. Cumpara un produs pe baza unui certificat de expertiza si nu datorita feelingului produs de produsul respectiv.

In plus, inteleg valoarea istorica a unui original, insa nu pe cea artistica.

Hai sa revin la intrebarea pusa mai devreme, unde-i sentimentul artistic atunci cand cumperi un tablou pe care-l tii in seif? E ca si cum ai cumpara un Jaguar din '61 pe care nu-l conduci niciodata, nu-l surubaresti, nici macar nu-l stergi de praf sau nu-l admiri. Il iei, il inchizi in garaj si astepti sa treaca timpul ca sa ii creasca valoarea sau sa dai coltu' si sa-l lasi mostenire sau sa-l donezi unui muzeu sa ii dea numele tau. Probabil exista si din astia, insa pe mine ma depaseste logica lor.

Uite, de exemplu ii inteleg pe aia care cumpara un tablou de la un artist cu care poate este sau a fost prieten, cu care a discutat, stiu istoria tabloului, e reprezentat ceva cu semnificatie personala sau care iti trezeste o amintire, chestii din astea care ii pot conferi o valoare sentimentala dpdv strict personal.

Eu nu vad de ce nu se poate o combinatie.
De ce nu se poate sa-ti iei un ferrari in serie limitata SI pentru ca esti pasionat de marca asta SI pentru perfomante SI pentru ca e o investitie buna presupunind ca se apreciaza?
La fel sint oi groaza de oameni care cumpara masini pe care aproape nu le conduc niciodata. Hai sa vedem peste 20 ani cum e cu veyron, eu pun pariu ca majoritatea au sub 10.000km.
La fel si cu tabloul. Bineinteles ca se poate sa fii intr-o extrema si sa nu te intereseze tabloul decit ca investitie dar nu cred ca asta e cazul tipic.



Si la tablouri e de multe ori la fel. Daca cumperi o pictura celebra care se stie unde e, toata lumea stie ca nu e originalul. Sau poate sa afle cu un google.

Ziarele sunt pline de stiri care trec aproape neobservate! Avea 4 afisari cand l-am citit eu. Cel mai citit era articolul "Intoxicare în cazul „Şpagă la Mircea Băsescu“? cu 9136 afisari. Urma un articol despre Aura Urziceanu care s-a saturat de .... cu 7442 afisari. Aveti in continuare topul in care eroii de la Fukushima sunt pe locul 12...
Asta e adevarul (si nu ma refer la ziar)!

Presa occidentala in marea ei majoritate a tratat lamentabil chestia cu Fukushima, si aici intra si posturile de TV de stat, nu doar cele private. Au batut campii cu gratie, au fost axate doar pe senzational si informatiile reale tind spre 0 barat. Singurii cat de cat la obiect au fost cei de BBC (si nu e prima data, BBC-ul parca e de pe alta planeta fata de restul presei din zona).
Si presa straina are defectele ei, chair daca nu chiar atat de zgomotoase ca cea din Ro, insa nu e nici p-aici perfecta, obiectiva, culta samd.

Nu presa e de vina in cazul de fata desi cred ca e un cerc vicios. Cititorul cauta scandalul, mizeria si senzationalul. Stirile frumoase, normale sau din sfera culturii sunt banale si nu capteaza atentia cititorilor. Problema in schimb e generala, toate ziarele au aceleasi cifre. Ori cititorul e superficial ori chiar asta cauta si atunci indiferent ce-o sa scrie un ziar atentia lui, a cititorului de ziar, a fost deja pervertita. Cine are timp si interes poate trage niste concluzii din datele astea. Mesajul transmis de un ziar si obsorbtia lui de catre cititor se poate extrapola pe segmentele de radio si tv. Asa faci o grila de programe, asa asezi un articol pe prima, a doua pagina sau pe ultima... Tot asa seduci si poporul... il servesti in functie de preferintele lui.

Hi there! Social problems are always and especially now so actual and need a lot of discussions, it`s great you have a talk about one of them here, so I want to share with you one link which once helped me so much with understending a lot things happening around, catch it https://samedayessays.net/

The walnut is only water, that walnut is heavy. Our walnuts are hard to harvest, microwave moisture analyzer