Cicerone Ionitoiu - Preşedintelui Curţii supreme de Justiţie

Consider rezoluţia netemeinica şi nelegala, un refuz scandalos al parchetului de a cerceta adevarul faptelor incriminate de mine şi vă rog sa o desfiintati, prin sentinta, urmind sa obligati parchetul sa faca cercetari temeinice si legale…

Sînt în măsură , ca unul care a strîns atîtea probe privind crimele comunismului (făcindu-le publice si depunind suficente şi la dosarul 35/P) şi care a făcut atîtea demersuri blocate pentru dreptate, să apreciez că instanţa nu ar mai trebui să returneze dosarul privind genocidul comunist şi acoperirea lui după 1989 la procuratură, ci să-l reţină spre judecare. Nu mai e nevoie de alte cercetări pentru a trage concluziile de rigoare şi a spăla obrazul justiţiei.

Interpretarea tendenţioasă a legii şi sabotarea aplicării ei trebuie să înceteze.
Detalii AICI : http://www.universulromanesc.com/ginta/for...splay.php?f=624


Către preşedintele Curţii Supreme de Justiţie – Plîngere

Subsemnatul, Ioan Roşca, cercetător interdisciplinar, [], vă solicit să rezolvaţi următoarele patru capete de cerere, pe care le consider patru trepte către dreptate.

I. Dosarul 35/P/2006 - genocidul comunist şi acoperirea lui după 1989
II. Dosarul 75/P/1997- reprimarea acţiunilor întru înfăptuirea dreptăţii
III. Constatarea a două decenii de sabotare a luptei mele pentru justiţie
IV. Constatarea legimităţii luptei pentru pedepsirea uzurpatorilor statului
Observaţii finale

Solicit (în baza art. 278 cpp) desfiinţarea rezoluţiei 9971/4335/II/2010 din 3.12.2010, comunicată mie la 13.12.2010, prin care procurorul Marius Iacob, şeful secţiei de urmărire penală şi criminalistică de pe lîngă Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a răspuns la plîngerea depusă de mine la 10.11.2010 faţă de decizia de NUP dată de procurorul Iuliu Molcuţ la 29.09.2010 şi comunicată mie la 22 oct. 2010, în dosarul 35/P/2006 (devenit 1304/P/2008)- ordonanţe prin care se lichidează o anchetă tergiversată două decenii privind crimele comunismului.

Cercetarea lor a fost solicitată deseori după 1990 (inclusiv de mine, în octombrie 1990, în urma desoperirii de la Dealul Mărului - vezi dosarul 430/P/1990, integrat în 35/P/2006) şi închisă cu NUP-uri abuzive, cum ar fi cel pronunţat la 08.10.1993 de procurorul Aurel Cute în dosarul 430/P/1990, pe motiv că faptele ar fi fost prescrise în acel moment. O "soluţie" de care am aflat de-abia în cadrul cercetării redeschise de mine la 31 iulie 2006, printr-o plîngere în care aminteam largul evantai de aspecte de drept şi de fapt care reclamă:

a.) Deblocarea cercetarii genocidului comunist şi b.) Pedepsirea celor care au împiedicat această cercetare după 1989).

======TEXT INTEGRAL : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1013



Avînd în vedere importanţa acestor clarificări pentru analiza dosarelor depuse la (închise de) procuratură dar şi pentru orientarea jurisprudenţei în cauze similare, solicit instanţei să constate (infirme sau confirme) următoarele aserţiuni generale (potenţiale prezumţii):

1. (Regimul comunist a fost criminal şi ilegitim)

1.1 Regimul instalat după 23 august 1944 nu a fost expresia voinţei libere a poporului român pentru o organizare comunistă ci a reprezentat interesele -nocive- ale unei puteri străine- de ocupaţie.

1.2 Regimul a supus pînă în 1989 populaţia: hărţuielii, explotării nemiloase, represiunii genocidare, dezinformării şi degenerării, transformînd ţara într-un lagăr de muncă, exterminare şi alienare

1.3 Instituţiile statului au fost uzurpate de membrii clicii "comuniste". Legislaţia elaborată de slugile lor a fost criminală şi ilegitimă. Justiţia a fost deturnată şi făcută părtaşă


2. (După 1990, trebuiau pedepsite crimele regimului comunist)

2.1 Schimbarea din 1990 s-a făcut în numele eliberării de sub comunism. Pe această bază a fost judecat Ceauşescu şi apropiaţii săi, cîştigate alegerile, administrată ţara. Oamenii legii, dacă îşi scuză prin conformism vechea activitate, trebuiau să se conformeze şi valorilor anticomuniste care formau baza noului sistem de drept.

2.2 Comunismul a căzut cu legislaţia lui criminală cu tot. S-a creat un gol formal, în care justiţia de tranziţie trebuia să opereze corector, în baza dreptului natural şi a formulelor puse la punct în regimuri de drept - şi nu invocînd legi care trebuiau condamnate.

2.3 Ansamblul crimelor regimului alcătuieşte un tot unitar indivizibil, în spaţiu, sens şi timp. Pentru operaţionalitate, faptele pot fi cercetate şi judecate pe tronsoane. Dar segmentarea tratamentului nu înseamnă că micilor infracţiuni componente li se aplică automat termenele scurte de prescriere. Trebuie ţinut cont şi de de unitatea temporală, de continuitatea fenomenelor. Dacă, după 1989, nu se constată doar tăinuirea crimelor şi favorizarea vinovaţilor ci şi sprijinirea valorificării (acaparării) prăzii acumulată de stat de la victime- este vorba de complicitate, într-o infracţiune continuată împotriva umanităţii trăitoare în România.

2.4 In timpul comunismului nu se puteau judeca crimele regimului. Pînă la 22 decembrie e suspendată prescripţia (conform art 128 c.p)- aşa cum au admis deja public miniştrii justiţiei. Plîngerile pertinente respinse de instanţe constituie temei de întrerupere a prescripţiei, conform art 123 CP. Dar şi în cazul NUP-urilor procuraturii, plîngerea făcută de reclamanţi ar fi dus la un act comunicat învinuitului sau inculpatului, dacă aceasta ar fi fost pus sub acuzare. Procurorilor complici nu li poate recunoaşte dreptul de a paraliza justiţia pînă la depăşirea termenilor de prescriere. Iar dacă faptul se consideră consumat, trebuie pedepsiţi cei ce au l-au provocat. In plus, dacă e dovedit blocajul justiţiar, înseamnă că nici după 1990 penalizarea acestor crime nu a fost posibilă, deci se prelungeşte suspendarea prescrierii.

2.5 Nu există temeiuri respecabile pentru a eluda imprescriptibilitatea genocidului comunist. Statul român post-comunist nu era obligat democratic la susţinerea omului-călău, dimpotrivă, trebuia să-şi arate noua orientare, în direcţia respectării drepturilor omului-victimă. Vinovaţii nu pot fi exoneraţi, în numele "principiului" non-retroactivităţii aplicat dolosiv, pentru că au introdus chiar ei în legi prevederi favorabile (auto-amnistiante) sau au amînat semnarea tratatului internaţional privind imprescriptibilitatea- căci s-ar premia astfel juridic infracţiuni împotriva justiţiei.

3. (Regimul "de tranziţie" a lucrat în folosul criminalilor comunişti).

3.1 Au fost stinse cu justificări formale procesele deschise de victime, înăbuşite anchetele penale- din interese transparente. După ce s-a motivat închiderea dosarelor cu prescrierea pănă în 1989 (coroborată cu respingerea imprescriptibilităţii), s-a afirmat că faptele s-au prescris după 2005, prin absenţa învinuirilor, pe care reclamanţii nu le-au putut obţine. In mod sistematic, procurorii au prelungit anchetele pînă la (pentru) trecerea termenului de prescriptie.

3.2 Nu au fost anulate şi condamnate toate legile vicioase ale sistemului demontat, nici date toate legile necesare corectării situaţiei de drept. Arhivele au fost încuiate pentru ca strîngerea probelor să fie îngreunată. Nu au fost scoase din poziţii de conducere persoanele care făcuseră lucruri grave sau dovedeau complicitate cu vechii criminali. Nu s-a permis nici măcar cunoaşterea la timp a faptelor lor de către electorat.

3.4 Au fost hăituiţi activiştii pentru reabilitarea justiţiei, cu mijloace extreme în 1990, siliţi să renunţe la "utopia" civică, să părăsească ţara, să se sinucidă (Nemes, Chesaru, Gravrilescu, etc.) sau să coabiteze cu reţelele care gestionează mafiot putreziciunea post-comunistă.

3.5 A fost dezinformată continuu populaţia prin media aservită şi reţeaua informatorilor conspiraţi, distrusă educaţia, formîndu-se noi generaţii care să tolereze/susţină/amplifice bolile societăţii şi ale legalităţii

3.6 A fost diminuată şi amînată pînă la decesul victimelor reparaţia morală şi materială pentru abuzurile justiţiare din timpul comunismului. Este expresiv detestabilă anularea Legii 221/2009 care a creat- tardiv- un cadru reparaţiei, de către Curtea Constituţională (prin decizia 1.358 din 21.10.2010).

In ce priveşte mijloacele de probă pentru această parte generală, voi proceda în functie de evoluţia procesului, în speranţa că recursul la luminile, cultura şi conştiinţa judectorului, coroborat cu documentele (publice, difuzate de mine sau depuse la dosar,) va fi suficient. Pe lîngă cercetarea arhivelor încuiate şi periate , s-ar mai putea recurge şi la mărturii interogatorii pertinente, pînă cînd tergiversarea nu va ucide toţi supravieţuitorii catastrofei judiciare.

Observaţii finale

Am evitat implicarea altor reclamanţi sau reclamaţi- pentru operaţionalitate. Imi rezerv dreptul de a-i adăuga pe parcursul procesului.

Instanţa ar trebui să asigure (conform obligaţiilor asumate de România şi încorporate în Constituţie) dreptul meu la judecare echitabilă, într-un proces în care partea reclamată este sistemul judiciar care stabileşte sarcinile, evaluările, promovările, penalizările şi remuneraţiile judecătorilor. E o provocare/ocazie pentru constituirea/reconstituirea statului de drept. Dacă nu va fi folosită reparator, o voi folosi eu pentru analiza patologiei sociale a societăţii româneşti, dirijată spre CEDO şi mai ales spre cărţile de istorie a (ne)dreptului.

Ioan Roşca , 22 decembrie 2010

Detalii: http://www.legiuneastraina.org

Deci care e ideea?

nu iti e clar? probabil au refuzat recursul lui vadim pentru imobilul ala

si tu te plangi de implicarea politica a justitiei

Tatanka-Iyotake, suntem pe internet, aici nu citeste nimeni mai mult de 3 randuri, pune o poza sau fa un rezumat.

Au inchis astia toate magazinele de vise.

Vadim in puscarie!!!

Serpentine cu sens unic !!!

Halba incepe campania de strans voturi

Serpentine cu trei sensuri!

Vadim n-are ce cauta in puscarie. Ar trebui inchis la psihiatrie, la lunatici, maximum security! E dus din asta lume.

PS Nu stiu de ce va plangeti. Doar la noi exista: Serpentine fara sens!

Vadim o bate pe Nikita?

Hai gata! Cam multa distractie / mp