Este unul din putinii ani cand ziua nationala ma ia pe nepregatite. Sa fiu trist? Sa fiu vesel? Nici eu nu stiu ce simt cum nici vecinii mei nu stiu. As fi vrut sa fac un gratar dar ... este post si poate as fi nesimtit sa afum vecinii cu mirosul meu greu de pastrama de oaie, ceafa de porc si carnati de plescoi. Ce chestie... cand ma gandesc la carnati de Plescoi ma gandesc la doamna Udrea. Cand eram mic , daca mancai carnati de Plescoi erai tare , acum.. hmm. Mda... , revenind la ziua nationala, stau si ma gandesc la autobuzele care-i aduc pe militari de la unitatea din oras. Ce discordanta intre uniformele de gala si fumul alb dens si inncecacios ce-l scot autobuzele vechi de 30 de ani cu care vin! Probabil asta-i Romania : parada, fanfara si ... fanfaroni. In 2006 am ascultat discursul prefectului, presedintelui consiliului judetean si-al primarului. Vorbeau de eroi, drapel, sange varsat, neam, tara, de parca vorbeam eu cu baietii de meciurile etapei de fotbal in divizia 1 Burger. Eheii, eram mic cand pe 23 august cu pancarde de polistiren alergam de pe-o strada pe alta pentru a sarbatori ziua nationala. Vecinii se imbatau, tataia se imbata, eu ma culcam mai tarziu, la televizor erau desene. Parca era mai frumos pe atunci, nu? Acum nu pot sa fac gratar ca e post, de baut beau si eu dar mai cu mila ca n-am cu cine, iar nevasta-mea vrea sa mergem la cumparaturi. De ce mai e ziua nationala daca nu poti sa te imbeti cu spor, sa faci un gratar si sa dai tare muzica?
Apropos :Uitasem primele versuri ale imnului. Ahhaa mi le-am amintit: Desteaptata-te romane!