Din păcate hard disk-ul calculatorului mi-a făcut o figură urâtă şi aproape că am pierdut pozele cu Alfa Romeo 159 şi cu Peugeot 308. Le-am recuperat.

Experienţa cu Alfa? Inconfundabilă!

În mod sigur Marius ştie mai multe despre Alfa decât mine, însă eu spun doar atât. Nu am să uit prea curând experienţa de 600 de kilometri cu Alfa 159.

Ca să elimin din start punctele negative, pentru că nu-mi face plăcere să vorbesc despre acestea în cazul lui 159, am să mă opresc la ele mai întâi. Motorul consumă cam mult pentru un 1,8, adică aproximativ 10% mixt (a se citi mai mult extraurban) şi circa 15% în oraş. Spaţiul pentru picioare în cazul pasagerilor din spate este mic pentru clasa D, fiind mai degrabă caracteristic unei maşini compacte (de clasă C).

Atât.

Cutia de viteze cu cinci trepte este bine adaptată la puterea motorului şi permite reprize bunicele, este foarte precisă, iar levierul cu măciucă retro, din piele şi aluminiu, are curse scurte. Volanul, şi el retro, îmbrăcat în piele, găzduieşte discret comenzile pentru radio-cd. Practic, interiorul Alfei 159 este similar celui al frumoasei Brera. Tot ce înseamnă material pe care vrei să-l atingi, din diverse motive, este plăcut tactil şi de calitate. Totul este astfel gândit încât şoferul să dezvolte o relaţie intimă cu maşina, nu să o trateze ca pe un simplu mijloc de transport. Scaunele din faţă şi poziţia de condus rivalizează bine de tot cu ceea ce oferă BMW, confort şi sportivitate.

Acelaşi lucru l-aş spunea spune despre partea mecanică. În limitele unui motor de bază, de doar 140 CP, şi ţinând cont de tracţiunea faţă, Alfa 159 se ţine foarte bine în curbe. Pierderea de aderenţă a roţilor este anunţată de un scârţâit discret, fără ca maşina să dea senzaţia de nesiguranţă. Pe şosele mai puţin prietenoase cu bucşile, suspensia filtrează bine denivelările şi te lasă, ca şofer, să te bucuri de răspunsul prompt al direcţiei şi de interiorul rafinat.

Toate ceasurile, preferatul meu fiind cel de temperatură a uleiului – ca pe vremuri –, sunt orientate spre şofer, consola centrală de asemenea. Iluminarea cu roşu şi alb subliniază şi mai tare sportivitatea elegantă a Alfei 159.

Mi-a plăcut în mod deosebit afişajul mare cu cristale lichide amplasat între vitezometru şi turometru. Display-ul permite afişarea simultană a două informaţii care la alte maşini sunt arătate doar prin înlocuirea uneia cu alta. Ca să mă explic, poţi vizualiza în acelaşi timp şi Trip A şi Trip B, sau media de consum A şi consumul instant, sau oricare alte două combinaţii între funcţiile computerului de bord.

Având în vedere preţul de 24.500 de euro DDP al modelului testat, aş spune că Alfa 159 este chiar ieftină pentru o limuzină premium. În orice caz, pentru senzaţii depline este mai potrivită o motorizare mai puternică.

Personal abia aştept relansarea mărcii Alfa, prin MiTo. Sper ca după lansarea maşinii ăsteia să treacă şi Alfa la motoare turbo pe benzină. Oricum grupul Fiat are resurse din punctul ăsta de vedere (vezi 1,4 de 150 de CP de pe Bravo sau 1,4 de 155 CP de pe MiTo).

Superba!


Adi, cand faci un drivetest cu noua Lancia Delta? Am vazut-o recent expusa si arata super

ps: Ei deja au facut trecerea la motorul 1.4 turbo . Alfa probabil va trece turbo+benzina odata cu MiTo..

superba!!!
una dintre cele mai frumoase masini.

Hoinar, o să iau şi Delta la o tură, dar încă nu ştiu exact când.

Fain comentariu.

Ce face criza dintr-o firma! Uite ca si crizele au partile lor bune... ma refer aici la criza prin care a trecut grupul Fiat acum cativa ani. Acum 10-15 anu nu cred ca as fi putut zice ca Alfa ar fi in stare sa se "bata" cu marcile nemtesti premium. Pana nu demult era si o vorba: e Made in Italy, deci partea electrica e varza. Cand ma uit la cum arata toate modelele Alfa, Fiat sau Lancia si ce tehnica au, parca imi vine sa laud situatia financiara prin care au trecut.

Nu inteleg un lucru: Alfa trezeste atata pasiune insa foarte putini sunt cei care o aleg, in schimb vedem tot felul de brecuri, suvuri si alte hidosenii cocosate cu care, culmea, lumea se mai si mandreste...

Am avut şi o întâmplare haioasă despre miturile legate de fiabilitate. L-am lăsat pe un prieten să conducă vreo 10 km prin Bucureşti, am oprit, am mers în parc, am stat o oră, şi când să plecăm amicul îmi zice că vrea să conducă tot el că i-a plăcut maşina. Zic ok.

Se urcă omul la volan, pune contactul, apasă pe butonul de START (pornirea motorului) şi se aude un click, dar maşina nu porneşte. Ia contactul, pune-l iar, apasă START, la fel!

Deja mi se confirmaseră în cap toate poveştile negative despre Alfa Romeo

Urc eu la volan şi de cum am călcat ambreiajul am simţit că ceva nu e în regulă. Covoraşul intrase mult sub ambreiaj. Practic de asta nu pornea maşina. Pentru că nu călcam ambreiajul la fund.

Referitor la criză... Da, recesiunea prinde grupul Fiat într-un moment bun, cu o ofensivă de produse tot mai bune. În faţă este grupul VAG totuşi, care a început cu downsizing-ul (ce termen urât - se referă la reducerea cilindreei motoarelor, dar păstrând sau îmbunătăţind performanţele. Evident, asta se face prin turbo şi/sau compresor mecanic...) mai demult şi acum a devenit şi accesibil. Cel puţin 1,4 TSI de 122 CP de Octavia şi Golf VI.

@klm: Păi normal că Seria 3, A4 şi C-Classe să fie mai căutate. Au imagine de marcă mai bună. Oricum, întrevăd ceva schimbări şi pe la Alfa în următorii ani. Vezi MiTo.