In week-endul ce tocmai a trecut, M CAR Distribution impreuna cu Off Road Adventure Romania au organizat prima editie a Mitsubishi Adventure Raid.
Pe scurt, candva saptamana trecuta primesc un e-mail de la Stefan: "pe 31 mai - 1 iunie te provocam la un concurs off road in mijlocul naturii. Te asteptam impreuna cu un copilot, echipati de munte si pregatiti de aventura. De restul ne ocupam noi". Hait, asta suna prea bine, trebe aprofundat Asa ca impreuna cu Stefan am hotarat ca e musai sa nu ratam evenimentul. Mai ales ca traseul se anunta destul de suparat pentru niste novici ca noi: Campulung, Rucar, Fundatica.
Sambata ne-am adunat cu totii in Campulung unde, ca orice treaba romaneasca, s-a inceput cu o masa - ca sa nu plecam pe stomacu gol pe dealuri
S-au impartit echipamentele - toti participantii primind corturi, saci de dormit, izoprene, haleu la purtator, lichide mai mult sau mai putin "chimice" si alte maruntisuri folositoare pe coclauri, gen roadbook, busola sau statie. Ce a urmat - distractie continuua timp de 2 zile!!!
Mai bine de 6 ore de umblat in prima zi pe un traseu de vreo 35km, vreo 3 a doua zi pe un traseu de 27km.
Organizatorii au fost de nota 10. Echipa de la Off Road Adventure super de treaba. Incepand cu stabilirea traseului si pana la potolul de la stana, totul a fost "de-acolo".
Echipajele de asistenta nota 10. Au avut rabdare titanica sa ne explice cum se abordeaza un sleau, cum sa nu facem tampenii si cum sa nu cadem in fund in parau.
Modul in care a fost gandit si pus in practica intregul concept a fost de nota 10.
Imi este chiar greu sa gandesc un punct negativ in tot ce s-a intamplat acolo. Poate doar cardanul lui Markus care a refuzat sa fie prezent pe masina sau exasperantul strigat de lupta a lui Popa.
Am sa revin maine cu poze de la eveniment si cu o prezentare mai detaliata (nu chiar atat de detaliata )
Pana atunci multumiri Georgianei si echipei de organizare !!!

Markus tot la Pajero a ramas?! Ultima oara avea ceva in 5 usi si multe locuri

Foarte tare experienta! Mai vreau poze sa ma oftici pan la capat

maine poze. acu imi pica ochii in gura de somn. plus ca, fiind copilot, nu prea am avut timp de poze: roadbook, uitat dupa cp-uri, cazut cu fundu-n parau, chestii din astea monotone

bravo incepe sa muste microbul

frumos.... pacat ca nu organizeaza si altii asa ceva....poza cu tine in parau vrem sa vedem

Aaaaaa ce taree!
Am fost invitat de Geogiana... pe post de copilot insa nu am putut merge.
Poate data viitoare...

guerilla, pune poze sau mai bine nu mai pune... )

Multumiri Georgianei pentru invitatie!
Mitsubishi Adventure Raid, Mitsubishi Racing Challenge...toate sunt proiecte puse in aplicare de Georgiana intr-un timp extrem de scurt si in toamna vor apare si alte suprize noi sau continuari ale celor existente.

bafta!

pozele, asa cum am spus, cam slabute ca n-am avut timp sa trag.

OK, e adevărat că-s cam slăbuţe pozele, dar grătaru', unde-i grătaru' ? Că subtitlul topicului ăsta l-ai pus: "sau cum se face un gratar"

Şi vrem poze cu tine-n pârâu şi alte alea, lasă-mă cu poze de revistă

nu pot sa pun pozele cu gratarul pt ca eram ocupat cu mancatul
plus ca in celelalte poze mai apare unul altul in situatii mai mult sau mai putin euforice

Ma doare inima sa vad cum se face harcea parcea cea mai ramas din Romania. Asta e...

De ce? Au taiat cumva cateva mii de hectare de padure? Au aruncat tone de PET-uri pe jos?

WE asta o sa ajung si eu pe la munte si sper sa am timp sa imortalizez cam ce ramane in urma turistului roman

ozz, nu s-a mers decat pe drumuri forestiere sau vechi drumuri nefolosite. in urma noastra nu a ramas nici macar un pet sau chistoc de tigara (erai descalificat daca aruncai deseuri).

atunci intoarce-te si prostesteaza in fata parlamentului. sau lasa gargara de prost gust, pentru ca fix asta este. nu pui tu mina sa stringi dupa "educatii" din weekend care lasa gunoaiele in urma. noi in schimb o facem, cind iesim pe undeva.

Air, easy! Ca nu de asta suntem aici

corect. eu vreau poze, nu scandal

Salutari tuturor,
Stau la M CAR in showroom in Expozitiei in timp ce baietii din service se uita pe sub masina…Un Pajero scurt din 2007.
Ca sa verifice the “fallout” dupa MITSUBISHI ADVENTURE RAID de week-endul trecut...
Am fost si eu invitat impreuna cu multi alti clienti M CAR sa particip la prima editie a Mitsubishi Adventure Rai. Am primit un telefon cu cateva zile inainte de week-endul cu pricina, m-au intrebat daca as fi interesat si am primit invitatia pe e-mail.
Dupa indelungi cautari pentru un copilot competent am format echipa cu un prieten foarte bun care desi inca nu are masina de teren este ultrapasionat de subiect.
Sambata dimineata la ora 7.30 m-am infiintat la M CAR pe Expozitiei, neavand nici o idee despre c ear putea insemna un raid si ce vom face in cursul lui. Prima surpriza placuta: doua domnisoare drept comitet de primire m-au incarcat cu o gramada de materiale despre raid. Mi s-au dat doua sacose: una pentru pilot si una pentru copilot iar in sacose o gramada de chestii: de la caietele cu traseul pana la polar inscriptionat Mitsubishi la busola, briceag, frontala cu led-uri, etc. Plus inca o sacosa plina cu mirinda, pepsi, sandwichuri, ciocolate, you name it.
Cineva dintre organizatori m-a ajutat sa aplic pe geamuri stickerele cu Mitsubishi Adventure Raid de ziceai ca sunt chiar parte la Paris Dakar.
Intr-un final pe la 8.30 am pornit spre punctul de intalnire: restaurantul Ciobanasul din Campulung Muscel.
Pe traseu, in apropiere de Pitesti, am cules si pilotul care venea de la casa lui de la munte/deal.
La restaurantul Ciobanasul ca orice romani serioshi am inceput cu o masa bazata. Bufet suedez cu tot ce-ti poti imagina ca ai putea manca la micul dejun de la 2 feluri de omleta la iaurt dietetic.
Dupa ce ne-am pus burta la cale am intrat intr-un briefing despre ce inseamna raid-ul si ce vom face in el. Ni s-a explicat cum sta treaba cu check points, cum trebuie sa urmarim distantele pe caiet, cum trebuie sa urmarim daca la punctele notate pe caiet o luam in directia correct, cum sa folosim busola, etc. Dupa care ni s-a dat un nou set de echipamente. Cu titlu temporar ni s-au dat statii Motorola pentru a vorbi in echipa si cu organizatorii. Am uitat sa spun ca am fost organizati in 3 echipe de cate 3-4 masini si o masina de la organizatori (masina de asistenta). In afara de statii ni s-au dat “pe de tot” () un cort, 2 saci de dormit si 2 izoprene. Ce mai…puteai sa vii cu mainile-n buzunare nu aveai nevoie sa ai absolut nimic de acasa: totul era “taken care for” 
Intr-un final apoteotic ne-am pornit la drum. Am iesit din oras si aproape imediat ne-au tras in fata unei rape abrubte de mi-a stat inima-n loc…daca o luam pe acolo…(vom ajunge si in astfel de zone dar dupa antrenamentul de rigoare). Din fericire prima etapa de traseu era prin dreapta. Prima urcare meseriasa pentru masinutza mea. Nu stiam inca précis ca e musai sa merg pe LLC si nu pe HLC…ce mai …incepator incepator.
Dupa vreun kilometru m-am prins eu ca LLC e cel mai bun pentru urcat sau coborat pante foarte abrupte.

Chiar la prima rapa a treia masina din echipa noastra s-a oprit la urcare. Patinaj artistic pe roata, etc, nimic masina nici gand sa o ia in sus. Cei de la asistenta s-au bagat pe sub masina …si…surpriza…lipsea cardanul. Cu masina venise un neamt tanar pe nume Markus, care lucreaza la o firma de constructii germana prin Romania unde au vreo 20 de L200. Pasamite vreun angajat mai intelligent sau cine stie cine luase cardanul de pe masina. In orice caz Markus era negru de suparare. Am incercat sa-l consolez si pana la urma am gasit solutia sa punem echipa lui in alta masina.
Dupa prima rapa in sus am ajuns pe niste drumuletze de padure pe unde era evident ca nu trecuse vreodata masina.
Aici ia fost si prima cunostinta cu sleaurile cu noroi…cre ca de nimic nu mi-e mai frica pe drumurile de tara decat de aceste sleauri. Daca intri in sleau ramane masina suspendata…daca o iei pe margine…aluneci in sleau…sau faci ca mine: iesire in décor. Noroc ca nu era nici o buturuga sau copac unde am iesit eu din décor ca probabil era si acum masina in service cu airbagurile sarite.
Cu ghidaj de la echipa de asistenta am reusit sa ies din situatiune si am continuat cu bine drumul. Am tot mers prin paduri, rape, parauri, poieni vreo 2-3 ore. In nenumarate situatii mi-a tzatzait fundul insa organizatorii au avut mare grija ca traseul sa fie acceptabil chiar si pentru un incepator absolut ca mine. Cu un ochi plangeam cu gandul la zgarieturile de pe masina si cu unul radeam vazand cat de mishto se comporta masina in teren adevarat si prin ce locuri incredibile se poate ajunge cu ea. Dupa astea 2-3 ore de traseu am ajuns intr-o poiana mare foarte foarte frumoasa unde ne asteptau tot organizatorii pentru tirul cu arcul si pusca (alta surpriza). Pentru prima oara in viata am tras si eu cu un arc adevarat si tot pentru prima oara cu o pusca adevarata (fie ea cu aer comprimat).
Experienta grea in Call of Duty, Counter, UT si alte asemenea s-a simtit imediat la trasul cu pusca unde am ochit de 2 ori din 5 centrul tintei (practic din toti participantii a mai fost doar o persoana care a nimerit de 3 ori).
Am reluat traseul si dupa inca aproximativ o ora de mers am ajuns la locul de campare. As vrea sa va spun unde era dar n-am nici o idee. Am inteles ca undeva in zona Bran Moieciu Fundata.
Cabana era destul de simpatica insa locul de campare era de-a dreptul superb. Iarba proaspat cosita lasase iarba scurta dedesupt numai buna de pus cortul. Am bagat degraba o spalare la bustul gol la parau pentru racorire dupa traseul greu. Si am purces la foisorul de langa cabana unde ma astepta o afinata de prima clasa. O sticlutza de 2 litri cu care am fost foarte bun prieten in seara respectiva.
Pana sa instalam corturile eu si copilotul am tras rapid un paharel de afinata si ceva gustarici. Pe masa se gasea cam tot ce ti-ar fi putut dori inimioara de la slana adevarata de tzara si branza de vreo nspe foluri pana la nachos cu vreo douaj de sosuri.
Cu greu am instalat si corturile si deja s-au infiintat pe mese friptanele (tot nspe feluri). Senzatia serii din punctul meu de vedere a fost sosul de usturoi. Nu am mancat chiar niciodata un sos de usturoi atat de bun.
Afinata pic cu pic…ceata se lasa…se aud doar strigatele unui tip Popa: “Georgianaaaaaaaaaaa…
“(Georgiana fiind una dintre fetele de la Mitsubishi care se ocupau cu organizarea).
Discutii filosofice despre traducerea Parazitilor in engleza si cum se spune la persoana care degusta vinuri…sau despre care vin rosu este bun.
(Sorry ca trebuie sa repet…dar vinul rosu adus de organizatori era poate singurul lucru de slaba calitate adus de organizatori…avea un miros groaznic parca era parfumat cu channel; Noroc ca aveam 2 sticlutze relativ ok la mine…nu plec niciodata fara vin la drum).
Pe la unu noaptea Popa striga pe la corturi sa nu mai sforaie oamenii iar eu ii tineam isonul cu gandul vezi doamne ca poate-l mai potolesc.
A doua zi dimineata sete mare….sete grea…Numai un bidon de 5 litri au potolit-o. Strangem cu greu corturile si pornim din nou la drum.

Intram in cheile dambovicioarei, trecem de pestera si se da iar startul pentru etapa a doua. De data asta urcam pe niste drumuri numai rape cu bolovani destul de mari insa traseul este ceva mai ushor.
La un moment dat ajungem pe niste dealuri de unde se vad Bucegii in toata splendoarea lor. Peisaje incredibile patate doar de vilele marlanesti rasarite dupa revolutie. Pacat ca s-au distrus atatea zone extraordinare si continua sa se distruga. Mai este fratilor de distrus. Oare cum s-ar putea opri masacrul, tot ma intreb si nu stiu raspunsul.
Ajungem la stana Fundatica. Iar masa ca-n povesti cu branza in coaja de brad si alte minunatii. Din pacate tura asta sunt afectat de afinata de azi noapte si merg la ralenti. Nu ma pot abtine la mielul la ceaun in untura/sos propriu/ce-o fi fost …din care cauza mi-a si fost rau pana noaptea.

Printre ploi torentiale (nu cred ca am vazut vreodata sa toarne in halul asta…parca venea un rau din cer drept pe masina) se face si festivitatea de premiere.
Toate cele 3 echipe sunt, of course, premiante. Organizarea tot ireprosabila: fiecare participant primeste o cupa (mai mare sau mai mica dupa locul echipei) si o diploma. Se dau si premii speciale.
Desi atmosfera este super trebuie sa o luam spre casa si eu si copilotul. Le multumim fetelor de la Mitsubishi si baietilor de la asistenta si pe-aci ti-e drumul…
A fost primul eveniment de acest gen la care am participat cand intr-adevar am fost socat ca poate exista asa o organizare in Romania. Si prima oara cand mi-am dat seama ca cele cateva mii de euro in plus pe care le-am dat distribuitorului din Romania (fata de cat as fi dat in Germania) faceau fiecare centima.
Felicitari tuturor celor care au contribuit la organizarea acestui eveniment inclusiv celor de la clubul de off road (v-ati prins ca M CAR au fost asistati de un club de off road care din pacate nu retin cum se cheama…sper sa fac un edit later pe tema asta).

Eu am vazut si multe masini parcate pe o pajiste pe care in alte tari poate nici sa calci nu ai voie. Iar drumurile forestiere daca-s nefolosite ar fi bine sa ramina asa.
Evident nu am insinuat ca off roaderii sint cel mai mare rau al Romaniei din pdv al mediului. Dar se aduna.

@air: domle, mi-esti simpatic, dar nu-mi cere sa fiu de acord cu tot ce-ti place tie. Am dreptul la opinii, ok?