eu mi-am luat 3 tzepe la acest capitol. semn ca romanu' nu se invatza.
tzeapa 1. ma duc la agip sa alimentez (ehe... acum 7 ani... eram student) si... m-a si speriat ... apare langa mine un tip asa cam de seama cu mine (20 de ani) cu un bidon de 2 L in mana si cu o poveste lacrimogena... student la fizica, ramas in bucuresti (incredibil, chiar in benzinarie l-a lasat benzina) si daca pot sa-l ajut cu 2 L ... la care eu i-am spus ca alimentez cu "fara pb" iar el "lasa lasa... ca merge si asa". zic.. ok... 2 litri... fie.
dupa ceva timp (cateva saptamani) aceeasi poveste, acelasi tip, aceeasi masina, parcata in acelasi loc.... eeeee... zic eu, pai se intampla o data dar deja asta e meserias... isi face plinul din cerseala.
tzeapa 2. ma duceam in ardeal, evident pe buc-pitesti. la un anume km (nu mai stiu care) un tip cu un furtun in mana si o sticla (ciudat, astia au toate dotarile. eu de ex daca ma lasa masina fara motorina, nu am aceste ustensile
). la fel, poveste lacrimogena, a ramas pe camp, are nevoie de benzina pana la prima benzinarie, n-are nici un ban (cash) doar card, ce sa faca... asta e acum... suntem oameni, hai sa-l ajut. tot 2 litri. LA INTOARCERE, dupa 3-4 zile, PREA TARE FAZA... tipul era tot la acelasi km dar pe partea opusa (adica pe cea pe care ma intorceam eu). l-am recunoscut repede si am oprit. mai aveam putin si ii bagam furtunul ala pe gat... borfasii... isi fac plinul pe spatele oamenilor inimosi.
tzeapa 3. in rahova, un barbat asa pe la 45 de ani, m-a oprit pe strada. mai mai sa ma apuce plansul cand mi-a povestit ca copilul lui tocmai si-a luat carnetul si a facut un cumplit accident de circulatie unde (evident) nu era vinovat, etc etc etc... si ca a dat pana la ultimul banut doctorilor si ca nu mai are nici un leu sa se intoarca acasa. evident nu era din bucuresti. l-am intrebat cat costa drumul pana acasa si a zis... X (nu mai stiu cat) eu i-am zis ia X+100.000 lei sa fie acolo. actor desavarsit. avea si lacrimi in ochi cand imi povestea. felicitari, ar putea avea sanse mari la teatru & film.
dupa cateva luni in piatza romana il recunosc, privirile se intalnesc iar si el ma abordeaza fara sa-si aminteasca de mine (ca era profesionist, probabil avea la activ mii de victime) si incepe sa-mi povesteasca despre fiul lui in metastaza, eu il las sa povesteasca... tot asa... lacrimi, tot tacamul... dupa care il intreb de fiul care a avut accident de masina cum se mai simte... iar el nu si-a mai amintit nimic de acest capitol. nu mai stiu sigur cate suturi in posterior i-am tras si cat l-am alergat pe excroc dar cred ca data viitoare ma va recunoaste. si acuma sincer...ma gandesc... noi muncim din greu pentru banuti si altii castiga asa de usor prin excrocherii o multime de bani... life's not fair...