Da' unde vrei sa pleci acum?
La mine e mai simplu, decizia a fost luata. Dupa 6 luni de barca si convietuit cu 56 de nationalitati am zis GATA no more Romania. Acum suntem in pregatirea dosarului de emigrare pentru Canada, BC. Am vazut si bune si rele din America de Nord (US Florida), Centrala (Mexic, Belize, Honduras) Insulele Bahamas.
Nu zic ca este usor dar dupa micile exeriente am ajuns la concluzia ca este mai bine sa plec de aici. Timpul va spune daca am luat cea mai buna decizie.

mmmda...nici eu nu plec...inca
povestea o verisoara, din canada, ce bine se intelege cu vecinii de bloc (1/2 musulmani)....dar, la un moment dat povestea ce miros groaznic de mancare vine de la aceiasi vecini. ca sa o citez "intra mirosul si prin prize". putem compara asta cu manelele ce rasuna din bmw-ul din parcare?
in ce masura avantajele materiale ale occidentului (Usa, canada, australia, etc) compenseaza naturalismul de aici?!?
cum spunea cineva mai sus..."berea cu baietii" de aici este compensata de respectul pe care ti-l acorda politistul de acolo??

ca aici mi-o fi jena cu vecina de la 2 care deschide usa si arde ceapa... "berea cu baietii" e compensata cu virf si indesat. si acolo se bea, nu stai la terase cu manele si respectul e reciproc. ca exemplu: la romania-italia de la CE, taica-miu, in NZ, s-a dus cu niste prieteni italieni in barul lor, imbracat in tricou cu romania. intra tu imbracat in tricou cu italia in orice bar din romania, la un asemenea meci.
in plus se duc si facilitatile pentru IT. sa vezi atunci exod. cu prima ocazia o sterg de aici.

Sa stii ca berea cu baietii poti sa o ai si in alta parte... eu personal o am, de obicei o data pe spatamina, alta data de 2 ori (si asta de cind am venit aici, de 8 ani, dar nu cu aceeasi baieti). Evident nu ca in Romania, aproape zilnic, dar sint motive pentru asta: una la mina eram tinar, acuma nu mai sint, a doua si eu, si baietii, avem multe lucruri de facut (distractie sau treaba), si independente ca nu avem aceleasi hobbiuri si interese sau aceleasi probleme. Sint sigur ca multe din astea se aplica si in Romania.
Romanii emigrati care se pling excesiv de berea cu baietii au ei alte probleme si greseli, nu e vina locului.

Eu am o teorie proprie...unii or sa adere la ea, altii or s-o combata vehement, pe altii o sa-i doara fix undeva de ea...

Deci: omul are nevoie de provocari...oricine, oricare dintre noi, trebuie, la un moment dat in viata lui, sa se simta IMPORTANT, pentru a se simti fericit...problema apare in momentul in care trebuie sa detaliezi ce il face pe fiecare sa se simta important...aici diferentele intre oameni sunt ff mari, legate de unicitatea fiecaruia dintre noi...in Romania, sistemul, acum, ca si in comunism, ca si inainte de comunism (poate doar perioada interbelica sa fi fost un pic diferita, dar nu cu mult...), este CREAT si MENTINUT in asa fel, incat sa te umileasca zilnic, permanent, sub toate formele...pentru cine a citit Frank Herbert, eu consider Romania ff asemanatoare cu Dune dinaintea lui Muad'ib...o lume cruda, nemiloasa, dar puternica...este ca un creuzet in care fierb toate scursurile, tot ce se poate aduna, dar in care, la suprafata, iese numai cel mai puternic...iar puterea asta, de a rezista unui asemenea sistem, de a-ti pastra valorile, de a RAZBI, este data fiecaruia, numai ca pe cei mai multi ii ingenuncheaza...

Unii se calesc, se adapteaza, ajung deasupra, si decid sa plece...ii respect, e alegerea lor, aici oricum, la momentul asta, nu au ce face...altii, reusesc si ei, dar sunt, cumva, maculati...valorile lor se schimba, si ei incep sa calce pe cadavre, devin cinici, si corup tot sistemul...

Problema adevarata, in acest moment, este ca nu folosim ceea ce invatam in cazan, pentru a goli, incet-incet, cazanul...il lasam acolo, sa fiarba molcom... ne e lene sa facem ceva...de fapt, si aici putem face o paralela: sistemul de invatamant din Romania, care e ff setat pe teorie, si ff putin pe practica... poate de aici si neputinta de a FACE ceva...

Eu vreau sa cred ca lucrurile se vor schimba...daca nu acum, daca nu maine, oricum, candva in viitor ele se vor indrepta...asa cum am spus, respect parerea si alegerea celor care au plecat...ei, pentru ei, au considerat ca asa este mai bine...pentru mine a fost si este mai important (si cu mult mai distractiv...invat tot timpul...) sa invat sa ma descurc in sistemul actual...pentru un motiv ff simplu (il tot spun de vreo 10 ani, si sunt putini cei care m-au inteles...): daca eu REUSESC intr-un sistem cum este cel din Romania, atunci REUSESC in orice alt sistem, pentru ca nu exista altul mai restrictiv...deci a reusi in Romania este testul suprem de reusita...scurt pe doi...iar eu ma simt din ce in ce mai IMPORTANT (pentru mine, nu pentru altcineva...), deci din ce in ce mai FERICIT... basta!

LE: acum astept flame-urile...lol...

Nu pot fi de acord cu tine pentru ca persoane care au reusit in Romania (si au reusit, ma refer ca ajunsesera sa aiba cateva restaurante, ea era director la o administratie locala importanta si sa aiba un trai aproape imbelsugat) au esuat lamentabil in Germania, acum s-au intors insa nu mai au sanse sa se apropie financiar de ceea ce au fost.

atunci cand au plecat au renuntat la tot ce aveau in Romania, nu-i asa?... ...reteta reusitei (in conceptia mea) se continua altfel: reusesti in Romania si, pe ceea ce ai reusit aici, te DEZVOLTI mai departe...exemplu scurt: fratii Paunescu...au investitii enorme in Vest, si le merge foarte bine...

va ma aduceti aminte ce spunea Tariceanu, acum vreo 2-3 luni? ca aceasta criza este ocazia perfecta de a cumpara case in SUA...asa gandeste un investitor, chit ca este un cotzcar de prima clasa...

Hai sa va spun eu o poveste,despre mine si visul meu de a emigra.Sunt nascut in jud.Buzau, familie de intelectuali.Am fost tot timpul un visator si am avut cred tot timpul o afinitate crescuta pentru Americani.Nu stiu de unde a venit asta,poate de la muzica americana,filmele vazute cand eram copil,adolescent...cert este ca in familia mea a existat tot timpul un conflict deschis pe tema asta.Eu declaram cu gura mare ca atunci cand voi fi mare voi pleca in America.
Stiti cand am vazut prima data America?? In primele luni ale lui 1990,cred ca era februarie,ca mecanic la Tarom le Boeing 707,se obisnuia sa insotim cursele lungi.Aceea a fost prima mea cursa in afara Romaniei,la New York.Am avut 2 nopti,cat am stat in N.Y.,de cosmar,jumate din mine tragea sa raman,jumate sa ma intorc.
Cu mana pe inima va spun ca daca nu eram casatorit si cu un copil,ramaneam.Mi-l amintesc pe capitan,ii se spunea Nasul, la Detasamentul Boeing,cand am aterizat mi-a spus..´Adrian ,..ai 2 zile la dispozitie sa te hotarasti !´.D-zeu sa-l ierte ca nu mai este printre noi,parca intuia lupta ce se dadea in sufletul meu.
A doua oara,cand m-am decis sa emigrez a fost in 2004 cand am demisionat de la Tarom,atunci am trecut printr-o perioada dificila vre-o 3 luni,pana am gasit primul contract cu Lufthansa Technik Brussels.Decisesem sa emigrez in Canada,punctajul era mai mult decat suficient,gasisem printr-un coleg in Toronto deja post la o companie aeriana...dar ghinion!.Nu a vrut nevasta-mea deloc..si pace.chiar amenintata cu divortul...ea a zis NU !.
Si uite asa s-a ales praful,la propriu de visul meu din copilarie !.
Daca ar fi sa-mi aleg totusi 3 tari in care as vrea sa traiesc acestea ar fi in ordine:
1.America/Canada
2.Germania.
Imi cer scuze daca v-am plictisit,e doar povestea visului meu neimplinit de a emigra..daca imi pare rau ??,nu stiu,poate ca da,ceeace cred cu adevarat este ca oricum eram realizat si ca probabil viata mea era mai linistita si batranetea mai frumoasa,asta cred cu adevarat acum la 46 de ani!.

dar nu esti absolut deloc batran...46 de ani este o varsta frumoasa, ai avut o meserie frumoasa, o viata frumoasa...daca atunci ai simtit ca familia este mai importanta decat visul tau absolut, atunci eu zic ca nu are sens sa te mai gandesti la ce A FOST...o decizie, odata luata, mai bine nu te intorci la ea...daca o faci, si daca te gandesti la CUM AR FI PUTUT FI, ai cele mai multe sanse sa nu fii fericit...enjoy life, man!...merita...

Multumesc Adrian...pentru incurajari !,
E adevarat ca nu sunt foarte batran,dar mi-as dori sa fiu mai tanar.Cred ca daca m-as naste inca o data,tot in aviatie as lucra,imi place ceeace fac..e viata mea.Dar...daca m-as intoarce inapoi in timp,in 1990,cred ca as alege altceva.As alege sa raman in State .Cred in visele implinite si ca,noi toti, trebuie sa tindem catre asta in viata,sa credem in vise implinite.

In State am cunoscut o familie care a emigrat la varsta de 50 ani. Sunt fericiti pentru ca au reusit sa-si aduca copii care au facut ca familia sa creasca. Printre grijile pe care le aveau imi aduc aminte de:

- daca sa cumparam oglinda pentru hol(doamna fiind o mare amatoare de antichitati)
- unde sa mearga in concediu

Nu se vor mai intoarce in tara niciodata. Castigau foarte mult dupa ani de sacrificiu in care au trebuit sa dea fel de fel de examene si certificari in domeniile in care activau(inginerie si medicina). Singura problema majora era viata sociala care dupa spusele lor era aproape inexistenta. Se duceau la filme, teatru iesiri cu familia. Nu exista deschiderea asta balcanica pe care o intalnim la noi..prietenii pe care ii facem destul de usor, valorile sociale pe care le impartasim. Este mult mai greu sa-ti faci si sa-ti pastrezi prieteni adevarati in alte culturi/civilizatii. Imi aduc aminte si acum ca in campus cei mai buni prieteni si petrecerile cele mai reusite le faceam tot cu europenii(spanioli/italieni/britanici/etc).

Revenind la subiect: as emigra daca as avea cu cine imparti totul. Singur n-as face-o niciodata. As considera-o mai mult o aventura de 3-5 ani in urma careia as putea decide daca viata mea are sens acolo...

Nu stiu daca am mai spus asta (sint sigur ca da, da mie lene sa caut) dar eu cred ca noi romanii avem o mentalitate de taran de la anii 1920, nu de cetatean al lumii din secolul 21. N-o spun cu rautate sau dispret, taranul ala are valorile lui, numai ca diferite. Motivatia cred ca se gaseste in atitia ani de comunism, granite inchise si saracie care nu ne-au dat voie sa calatorim.
In primul rind verbul asta, a emigra, e complet perimat. Se presupune ca trebuie sa ai "domiciliul stabil", ca pe buletin undeva. Soacra-mea si la ora asta ne spune ca sintem "ca tiganii cu cortul", ne mutam mereu, nu ne stabilim nicaieri, nu prindem si noi radacini domle. Eu de la 14 ani n-am mai trait mai mult de 4-5 ani intr-un loc, parintii nostri au stat cu zecile de ani in acelasi oras. Nu exista emigrare, mutare definitiva si alte din astea, azi pot fi in America, miine in Singapore, poimiine la loc in Romania. Cine ma tine? De ce trebuie sa prespun ca ma duc intr-un loc sa mor acolo? Pentru mine chestiile astea nu sint mai dificile decit o mutare de la Galati la Bucuresti, daca aia nu se cheama emigrare, de ce asta se cheama? Emigrarea asta prespune aventura aia de la anii 1700-1800 a colonistilor in America care faceau luni pe mare, treceau prin pericole si nu aveau la ce sa se intoarca. Sau a romanilor fugiti in comunism. Eu fac citeva ore cu avionul, sint liber sa plec si sa vin cind vreau. Ce atita dramatism?



Din contra mie Romania mi se pare o tara foarte lejera. O multime de chestii iti sint asigurate mura in gura, "gratis", de stat.. calitatea nu e mereu buna, dar cel putin exista. Nu te intereseaza daca te imbolnavesti sau daca n-ai bani sa-ti trimiti copiii merituosi la univrestitate. E relativ greu sa fii dat afara (atita vreme cit iti faci treaba). Munca poate fi grea dar sint destule locuri unde e lejera. Economia nu are variatii atit de mari ca la altii, eu din 2000 deja trec prin a doua criza serioasa in USA. Relatiile intre oameni sint foarte "colectiviste". O multime de oameni primesc mura in gura totul sau macar parte de la parinti, prietenii se ajuta intre ei, se imprumuta de bani, multe chestii se bazeaza exclusiv pe relatii si cunostinte. Daca stii pe cine trebuie nu trebuie sa te rupi profesional.
Dovada sint toti oamenii aia care haladuie [rin oras vara a miezuil noptii in mijlocul saptaminii. Pai incearca sa vezi asta intr-o tara unde oamenii intradevar se streseaza cu munca... in afara de citeva locuri, restul e liniste de mormint.

atita caz se face de chestia asta cu petrecerile, si cu prietenii din romania. ca asta ar fi cea mai mare pierdere, si ca de fapt e insuportabil si deal-breaker pentru multi. hmm. si-aici exista prieteni cu care sa faci petreceri peste noapte, daca asta cauti. majoritatea nu le fac insa acasa, se duc in munti, pe lacuri cu barca, sau pe coclauri din alea de umblat cu atv-urile. aici prietenii ti-s prieteni pentru ceea ce iti face placere sa fii cu ei. ai pe cineva cu care sa te duci la ski, mergi cu ei la ski. ai pe cineva care impartaseste afinitatile tale pentru diving - mergi impreuna cu ei la diving. si nu vice-versa, ca sa stai sa asculti "mie mi-e frig" sau "nu pot sa respir prin regulatoru ala da-mi altu". in plus nu e neaparat ca aceeasi oameni sa-ti fie si prieteni de familie, la genu ca daca ala isi bate nevasta, sa te trezesti cu ea la usa plinsa si plina de vinatai si sa trebuiasca sa lasi tot ce-ai de facut prin casa ca sa-i asculti povestea. daca am baut intr-o seara intr-un bar din mexico cu cineva si ne-am distrat de nu se poate, daca a doua zi am inchiriat o barca pe din doua si am fost la pescuit cu ei, si-am avut toti povestea vietii noastre de pescuit, nu inseamna ca aia ni-s prieteni pe vecie. am schimbat adrese de email, ne-am trimis pozele unii la altii, acuma ce sa facem, sa mergem la ei in vacanta in kansas?...

in america poti sa ai prietenii pe care-i vrei. dar nu se considera elegant, odata ce ai o oarecare afinitate intr-un domeniu pentru cineva, sa dai buzna in viata lui cu tot bagajul tau de probleme de-acasa. si daca bagati de seama, incet-incet asta incepe sa fie tendinta si in romania. e bine, e rau? fiecare sa raspunda ce vrea, sint doar doua perspective diferite. io sint ok cu oricare dintre ele, am invatat sa le traiesc p-amindoua.

Eu am si prieteni de familie cu care ma vad zilnic, ieism des, ne vizitam des, bem, impreuna des, dar intradevar nu schimbam probleme intime si nu avem neaparat toate hobbyurile comune. Din partea mea e bine, in Romania nu puteam sa suport amestecul in viata privata a tot felul de indivizi si birfa. Si ce nu gasesc la americani pot cauta la straini ca slava domnului, traiesc intre toate neamurile pamintului.
Exista insa aici o problema insa... americanii se muta des, si noi ne mutam din motive de job etc. Gasesc destul de neplacut ca exact atunci cind iti faci o retea de prieteni sa o lasi balta si sa pleci. Din fericire in ziua de azi distantele nu mai sint asa importante si prieteniile devin mult mai rezistente la factorul asta, dar totusi nu e acelasi lucru.

La voi problemele intime se discuta cu psihologul, sau cu psihiatrul... sau cu vre-un guru din ala de la scientologi care iti masoara fericirea cu multimetru...

Stanislaw Lem definise intr-o povestioara unitatea de masura a fericirii, numita hed. Era fericirea pe care o simti cand mergi cu o piatra de anumite dimensiuni in pantof o anumita distanta, si apoi o scoti. Poti astfel sa traduci hed-ul in kg m s

Nu e nici o problema in a le discuta cu psihologul... ajutorul pe care il primesti poate fi mult mai eficient.
Adica crezi ca daca nu i se mai scoala unuia si ii spune prietenului cel mai bun, il ajuta ala?

Dupa cantitatea de antidepresoare vanduta, nici psi-ul nu ajuta neaparat. De fapt o groaza de "psi" sunt de fapt niste escroci. In Franta, psi pot fi de mai multe feluri, din care de fapt doar doua specialitati au studii de specialitate: psihologii (cu facultate de psihologie) si psihiatrii (medicina). Pe langa astia s-a umplut de psihanalisti, psihoterapeuti, psionanisti, medium, tarologi, John Edwards si alte alea care sunt pur si simplu niste hoti.

In multe tari "reci" gen tarile nordice problemele psihice sau sinuciderile sunt mai dese decat in tari din sud mai "conviviale" chiar daca sunt mai bogate si mai civilizate. Evident, nu se poate pune o legatura cauza-efect intre ele, insa ma intreb daca nu sunt poate amandoua efectele aceleiasi cauze. Modul de viata occidental are si dezavantaje, acum nu tot ce-i occidental e neaparat bun. Ne ferim sa discutam probleme intime cu prieteni apropiati insa ne "exhibam" pe facebook sau discutam cu un sarlatan pe un hotline contracost... in plus sunt multi sau multe care discuta mai usor pe messenger decat la o bere.

Pai nu ne ferim ca nu te obliga nimeni sa nu ai si aici prieteni de genul asta... Pot sa fie si romani ca sint romani si comunitati peste tot. In plus unii americani au o tendinta foarte socanta de as descrie poblemele in public cu oameni pe care abia ii cunosc.
E greu de demonstrat cauzalitatea de care spui, chiar si din simple motive meteorologice. Orasele cu cea mai mare rata de sinucidere pe continentul american sint Vancouver si Seattle. Vancouver e un oras superb si Seattle nu-i deloc rau. Simplul fapt ca ploua 200 de zile pe an ii face pe oameni deprimati... pa ia sa mai ai si 6 luni de iarna, eventual polara...
Iarasi in lume cea mai mare rata de sinucidere o au ungurii, ori astia sint cam ca noi din pdv cultural. Intre cele mai nefericite tari de pe planeta e Romania (ultimele 10% daca nu 5%), dupa happiness index. Eu cred ca nu ne sinucidem din lene, lasitate si ca nu sintem oameni de actiune, spre deosebire de vikingii aia care intr-o vreme faceau castele prin Siria si Iordania de astazi si debarcau in Sicilia, Iran si-n Ohio. Cind alora li se pune pata probabil chiar o fac, noi mai tragem o lamentare ceva .

Normal ca occidentul nu-i roz, nu-i roz deloc, de fapt e discutabil daca emigrarea e un lucru bun pentru toata lumea. Vroiam numai sa demontez niste prejudecati ca vai in alte tari nu poti respira de dor si stai singur in casa ca nu-ti bate nimeni la usa, ca n-ai prieteni, nu e distractie ca-n Romania (asta asa e, nu e CA IN Romania, e diferita) si faci depresii. Asa o fi pentru unii, experienta mea insa e foarte diferita.

Ce inseamna sa "reusesti" in Romania?
Tariceanu e un bou daca a spus ca asa gandeste un investitor, achizitionearea de case (chiar cu cateva procente sub pretul pietei) inseamna bani ingropati, in ceea ce priveste terenurile... s-or gasi si in SUA primari care sa le bage in intravilan pentru "sustinere" la urmatoarele alegeri dar n-are legatura cu criza.

Sunt cazuri in care chiar nu te mai intereseaza de nimic daca te imbolnavesti, urmasii tai cauta sicriul si platesc popa, se pare ca si o apendicita poate avea acest efect uneori.

Romanii se distreaza? hai sa fim seriosi: italienii au mai multe festivaluri si alte activitati recreative, irlandezii stau mai mult prin baruri, grecii vorbesc mai mult si sunt mai sociabili insa berea si micii la gratar in fata blocului le bat pe toate, pff!

@ozz: prietenul te poate ajuta daca nu ti se mai scoala, depine doar de gagica pe care trebuie s-o rezolve...
@JK: psionanisti, foarte tare!!!!

Cred ca e o diferenta si intre cum definim 'prieten' :-)
In cazul meu ma refer la acele persoane carora le-as putea cere / imprumuta bani, care nu ar fi exagerat sa ma sune noaptea ca are o problema cu masina si m-as duce sa il ajut, langa care m-as aseza daca ar avea probleme cu cineva, la car ema gandesc cand sunt undeva 'asta i-ar placea' etc.

Nu doar 'cunostinte' :-) Spre exemplu de vreo 2 ani de zile aproape in fiecare weekend ies intr-un grup de vreo 16 persoane (8 cupluri)
Din astia 1 e prieten, 1 e in crestere, iar ceilalti nu stiu nici cum ii cheama (numele de familie).

Sa iti gasesti pe cineva as bei / joci baschet / etc e usor. Prietenii sunt altceva.

Gandeste-te la faza cu masina in cazul lui air_wolf, pe care trebuie sa il recupereze cineva din cine stie ce padure / rapa :-)

Legat si de faza cu 'emigrat' = perimat / esti liber sa mergi unde vrei: vorbesti din prisma unuia cu cetatenie americana (sau macar greencard).
Eu nu pot sa ma urc in avion si sa ma angajez in SUA ;-) ( nici in olanda, nici in UK, etc)

Watcher, sint o gramada de tari in care poti sa te duci, eu am numai o tara in plus fata de tine. Sint o gramada de tari din Asia in America unde atita vreme cit ti se ofera un job poti avea viza de munca si te urci in avion. Am prieteni romani care lucreaza pe tot mapamondul, din China in Nigeria.
Cit despre prieteni vs. cunostinte, sint de aceeasi parere cu tine. Numai ca nu poti cere imposibilul. Cind te muti in alta tara, vrei nu vrei dai reset vietii tale. O sa-ti faci prieteni noi, dar nu poti sa ai pretentia ca in 2 ani de stat intr-un loc sa ai acelasi tip de prieteni faci in 20 de ani de stat in Romania. Astea sint imposibilitati fizice. Mie imi ia o groaza de timp sa pot numi un om "prieten" din ala de suflet de care zici tu, cu toate astea am multi alti prieteni poate mai putin de suflet dar care mi-ar sari in ajutor fara probleme.

Apoi nu poti trece opeste barierele culturale. Nici in Arabia Saudita nu poti sa bei cu vecinul o bere la terasa. Asa si cu americanii: in Romania avem o cultura de tip "colectivist", america de tip individualist. (Vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Geert_Hofstede). Culturile de tip colectivist genereaza intre altele nepotism si coruptie si lipsa de respect fata de lege. Americanii sint FOARTE saritori dar se apreciaza pentru mindria proprie ca un om sa fie self suficient. Adica in Romania poate as pune mai repede mina pe un telefon sa chem un prieten, aici probabil ar fi ultimul lucru pe care l-as face dupa ce as fi sigur ca n-am alta cale. Dar nu ca omul aici nu m-ar ajuta sau ar fi scirbit ca ii cer ajutorul, deloc, ci ca pur si simplu nu ma simt eu bine. E unfel de influenta culturala pe care ti-o insusesti vrind nevrind.

Chestia cu imprumutul sau recuperatul unuia noaptea ca s-a stricat masina sint mai degraba consecinta unor sisteme disfunctionale in Romania. Imprumutul se ia foarte lejer (prea lejer dupa cum s-a vazut ) de la banca, nu trebuie decit un telefon sau citeva clickuri pe net ca sa-ti deschizi o linie de credit permanenta care nu te costa nimic. Aici oamenii sint dependenti de bani in alta masura ca in Romania. Trebuie sa ii investeasca, sint dependenti de returnul ala, ca la pensie nu vin eu sa le platesc pensia... a, daca e vorba de un maruntis de 1000$ care ii avea in banca oricum, nu-i problema. Desi sa-ti zic drept cind vii sa ceri 1000$ cind orice banca iti da banii astia imprumut, se uita strimb la tine ce o fi cu tine. Da tii da.
Ajutatul noaptea in caz special nu-i o problema, oamenii sint saritori aici. Numai ca n-as chema un prieten numai asa de florile marului, cel mult l-as intreba numele unei companii de tow truck... ce sa-mi faca un prieten, are el camion?

Cica aia de la Ikea au luat in calcul fenomenul asta, cand scriu instructiunile de montare la mobila. La italieni scrie in manual ca trebuie doi oameni si dureaza doua ore, pentru aceeasi mobila la danezi trebuie un om si 8 ore . Trebuie sa rescrie instructiunile in asa fel incat un sigur om sa le poata rezolva, fiind convinsi ca danezu' nu pune mana pe telefon sa cheme un prieten sa-l ajute.

ikea nu scrie instructiunile, le deseneaza (ca sa priceapa si emigrantii, bineinteles.)

Cum adica imposibilitati fizice? Te impiedica fizicul sa-ti faci prieteni noi?!
WTF?! vino tu in Romania si ia un credit cu cateva clikuri de maus pe net, aici tre' sa scoti bani de la atm ca sa-ti cumperi zarzavaturile si tu vrei credit online ? 1000$ reprezinta maruntis?! wtf! ma mut in amerik .

Vezi, te-a convins deja... ...

Cred ca ozz se referea la State, nu la Romania, cand a vorbit despre credite...afirmatia venind in sustinerea ideii ca acolo mai bine iei bani de la banca decat sa imprumuti de la prieteni... ...la noi este invers, cu urmatorul amendament: daca vrei sa ramai fara prieteni, imprumuta-i cu bani...

Pai mai impumuta cineva o cana de ulei si o lingura de zahar in Romania? In 80 era frecvent. De ce? Ca s-a imbunatatit sistemul si se gaseste ulei si zahar. Decit sa imprumut, imi cumpar. La fel si cu banii, daca orice cont de banca are citeva mii de $ overdraft (adica poti sa mergi in negativ), cum sa te duci sa bati la usi?
1000$ e un maruntis in perspectiva ca mai toti ii au disponibili, si nu trebuie sa vinzi vreo actiune ceva sa faci rost de ei. Sau ca ii obtii ca imprumut de la banca foarte usor. Nu ca sint usor de cistigat .

Cam acelasi lucru se poate spune si depre Romania, cu precizarea ca e a dracu' de greu sa-i castigi (sunt 2,ceva salarii medii spre deosebire de... cat? juma' de salariu mediu american?)

aşa aş pleca şi eu,dar e nevoie de bani ca să pleci,nu poţi pleca pe jos..şi ajuns în....Viena,să zic,ce fac?mă aşez în fund şi aştept să lucrez?
păi nu.....ca să pleci din ţărişoară,trebuie să te ducă niţel capul..de aia încă sunt 21,5 milioane de locuitori în superba ţară numită România

Poti pleca din tara prin programe bazate pe voluntariat (voluntariatul e platit, nu te imbogatesti dar sunt suficienti sa traiesti si sa faci diferenta intre Romania si tara in care iti desfasori activitatea). Dupa cateva misiuni iti gasesti sigur un loc de munca.
Poti pleca sa lucrezi pe pasagere. Poti sa te angajezi la o schela petroliera din tara sa inveti meseria iar apoi poti pleca in domeniu. Dar daca astepti sa strangi 'jde mii de euro in tara ca sa ai un start-up afara, atunci mai bine lasa.

Oricum,sunt destui care consideră că ţară mai frumoasă şi mai dezvoltată ca România nu există,aşa că de ce să pleci?

Argument Pro emigrare - poti sa-ti gasesti alta echipa de fotbal cu care sa tii

De fotbal american.

Deci daca vreti sa vedeti cel mai mare bou de pe planeta va uitati la poza mea si l-ati gasit!
Am avut emigrarea in mana si am renuntat, dece, nu stiu. De la postul meu din Iul 2008 am ajuns sa vad aproape toata emisfera nordica si am adunat multe experiente bune si rele dar inca sunt indecis daca sa plec sau nu. Am avut oferte de lucru in US si le-am refuzat. Efectiv se ocupau ei de toate actele si ofereau $7,000/luna brut ca security adviser.
Poate ca din cauza familiei mie frica sa plec, singur as fi plecat demult dar... familia nu ca ma trage in jos dar nu vreau sa fac experiente nucleare. Nu are cine sa ma ajute/indrume acolo si sa aflu tot pe pielea mea nu-s curios, nu-mi trebe banii nimanui ci doar o parte din timpul lui sa-mi arate si mie "cat ii ceasu" pe acolo.

Acolo unde?
Sint niste chestii aici:
1. ce e aia security adviser? care e experienta ta in domeniu?
2. viza? s-a interesat cineva de viza? ce fel de care, se poate obtine etc?

Eu sunt de acord cu autoevaluarea. Si stii de ce? Pentru ca nu aveai nimic de pierdut. Incercai, si daca mergea bine, daca nu mergea, pierdeai doar 2-3 luni insa macar te intorceai in Ro cu inima impacata. Acu' o sa-ti dai cu tesla in c...e mult timp gandindu-te la "ce-ar fi putut sa fie".

Eu unu' cred ca e mai bine sa regreti ce-ai facut decat ce n-ai facut.

@Ozz
Eu sunt plecat din Romania de 11 ani, si n-am avut experienta anterioara pentru niciunul din joburile de pana acum... si intentionez ca nici pentru urmatorul sa nu am

emigrarea e ca si casatoria... trebuie sa iti placa fata, trebuie sa mearga viata impreuna si trebuie sa te ajustezi/sacrifici pentru ca totul sa mearga. adica e si o componenta asumata de schimbare interioara. cand esti la Roma, faci ca romanii...

dupa 14 ani de emigrare si 3 zone geografice relativ distincte nu imi pare rau de pasul facut. sunt mai intelept si una peste alta impacat. eu am trait ceva disperare in Romania. Am plecat cumva inabusiti de obida. pur si simplu mi se parea ca totul e manarit. eram medic rezident... incercasem sa obtin cnstiti (concurs pe post de preparator universitar) dar unul din posturi nu fusese scos pentru mine ( iesisem primul dar s-a scos de pe diagrama dupa examen si s-a bagat anul urmator cand a intrat cine a trebuit care intial fusese a 3-a din 4 candidati) iar celalalt l-am pierdut la examenul practic ( proba relativ mai subiectiva, dar asta e)... sotia lucrase ctiva ani la un "institut de cercetare" si apoi la o firma cu o patroana agramata... Nu o duceam chiar rau si prob ca am fi razbit si acolo. dar aveam senzatia de munca in zadar, de irosire... am vazut cum colegii mei incepeau sa plece unul cate unul, si la o bere la kil impartita cu nevasta si niste prieteni am zis wtf? hai sa dau examenele pt americani. daca merge bine, daca nu asta e... am luat, am avut punctaj de top 10%... eram deja lefteri ( examenele cu formalitatile si drumurile la Budapesta costasera vreo 1500-1800$ care erau destui bani pt noi atunci - faceam 4-500$/luna impreuna)... m-a imprumutat de la rude, parinti prieteni si am ajuns in NYC chiar cu o luna inaite sa implinesc 30 de ani...

in prima luna eram convins ca imi bag picioarele in America si sistemul lor... am slabit 5 kile ( si nu venimsem eu gras din Ro orium ) , plecam la 5:30 dimineatza de acasa si ajungeam la 7 seara acasa... noroc ca unele magazine erau deschise non-stop... la serviciu erai abuzat de asistente, tehnicieni si brancardieri... 1 zi libera pe saptamana. teoretic, ca 1 din 2 weekend-uri ieseam din spital la 11-12 ziua si a doua zi inainte de 6:30-7 trebuia sa fii acolo - totul trebuie sa fie gata la 8:00 cand venea seful sa faca vizita. INSA, lucrai cu medici de la Columbia, unii care scrisesera capitole in carti de circulatie mondiala. era muuult mai rau decat am trait vreodata in Ro. cerintele erau extrem de ridicate, erai responsabil pentru tot ce restul personalui din spital screw-up sau doar nu le pasa ( deh, sindicalisti, minoritati, urmasii celor exploatati de omul alb)... am zis ca raman doar pana strang bani si dupa 6-12 luni ne intoarcem in tzara. dupa 2 luni de calvar singur ( bine locuiam la un coleg din Ro dar si ele ra tot rezident) a venit nevasta-mea ( ca nu am avut bani sa venim amandoi) si ne-am mutat langa spital ( pana atunci petreceam cam 2.5 ore zilnic pe metrou)... din pumni, mucegaiuri si noroi m-am calit, am stans din dinti... dupa inca 3-4 luni eram the master of my own faith... in loc sa petrec 1-1.5 ore pe zi tragand sange de la drogati, dementi si pacienti pe dializa le puneam catetere centrale in 15-30 minute la internare si apoi le luau asistentele sange... ceea ce in primele saptamani imi lua 1 ora dupa revelion imi lua 10 minute... restul primului an a trecut lejer, dupa rotatiile erau mai lejere, ieseam la 5-6zile pe luna liber. in primele saptamani nevesti-mii ii era frica sa iasa si din casa singura, dupa 9 luni si-a gasit serviciul... din 2 salarii chiar si in Manhattan viata materiala era OK... dupa 1 an de America eram deja convertit, iubeam NYC... Bush tocmai fusese ales si eram ca Ozz oleaca descumpanit de republicani... wtf, astia sunt nebuni la cap? apoi a venit 911 pe care l-am trait pe viu ( de pe terasa spitalului unde ieseam la fumat vedeam turnurile)... asta a fost un alt moment care m-a marcat si legat de America si valorile ei...

dupa 4 ani am avut de ales intre a ramane intr-un spital de cartier sarac sau de pleca undeva intr-o zona rurala... cum eram satul de fauna de slum, nis e nascuse fetitza si cum deja dpdv financiar era evident ca putem trai mai bine din salariul meu in Midwest decat din 2 in NYC am zis asta e mergem la redecsi... din nou regimul de munca si nivelul de responsabilitate au mai crescut o treapta. apoi era dezolant, nu era nimic de facut... porumb, soia, case, ferme, 2 uzine, strip malls... singurul progres e ca pe langa rednecsi dai si de oameni gospodari, cam ciudati si distanti, dar de incredere, politicosi... in timp se deschid, ii intelegi si te inteleg. si te poti baza pe ei. sotia inra la un doctorat ( am avut bafta lana noi era una din primele 3 in domeniul ei de absolvire - serendipitudine). e randul ei sa munceasca 12-14 ore pe zi, 6 zile pe saptamana... bine si eu munceam tot pe la 60 de ore pe saptamana cu 2-4 nopti pe saptamana de garda pe pager... cand sa inghiti si tu miculsau sarmaua, hop ca nu stiu cine are nu stiu ce... what should we do, doctor?

abia de vreun an am iesit la lumina... eu lucrez doar 40-50 de ore/sapt in medie. fac medicina la nivel de top, am ramas la examene ein primii 10% in USA, desi nu lucrez intr-un spital universitar am un set de skills si un CV marketabil oriunde in lume. ea lucreaza la una din primele 5 companii farmaceutice din lume facand ceea ce a invatat sa faca si in topul profesiei ei. suntem aproape de 1% ca venituri... suntem mai fericiti decat acum 15 ani? pe undeva da - am facut ceva cu vietile noastre. avem tot ce ne trebuie si daca ramanem sanatosi peste 10 ani vom avea si destul sa traim decent pana la 80+ ani... suntem insa mai batrani cu 15 ani si toti banii din lume nu ne vor da inapoi decada dintre anii '20 si '30 petrecuta in saracie si lipsa de orizont in Romania. Nu ca am trait rau in Ro, dar nu putem sa nu ne gandim ce am fi putut face daca am fi ajuns aici la 20 de ani... sau la 15 ani... bine e posibil sa fi fost in final tot acolo. nu poti avea si o cariera si 2 luni de concediu pe an. sau cel putin nu pe continentul asta...

si am obosit... nu ma vreau sa ma mai mut. sunt fericit aici. nu sunt genul urban - cele mai fericite si relaxate momente din viata le-am avut intr-o padure, pe malul unui lac, pe o plaja... sau conducand ore intregi pe o autostrada pustie sau pe un drum unduit printre dealuri printre ferme de oameni gospodari... nu imi place aglomeratia si imi place sa vad orizontul liber. imi place casa mea in padure si linistea din jur. vreau doar sa fiu lasat sa imi traiesc viata. bine la 4-6 saptamani iesim si pt o doza de oras. imi place inca enorm sa hoinaresc pe strazile Manhattanului si sa ma opresc cand am obosit la un restaurant exotic ( etiopian, mongol, chilian). si o sa iesim macar 5-7 zile pe an intr-un oras european ca nu le-am vazut. dar nu mai vreau sa stau in oras... langa oras da...

Pai si s-a chemat vreunul "blabla adviser"?
Desi habar n-am despre ce e vorba (nici despre Skyawalker nici despre angajator nici despre ce prespune jobul cu pricina, stiu si eu ca titlurile sint umflate ca sa dea bine) cu ochiul liber vad un job care e bine platit (binisor peste medie) intr-o tara care are 200k de soldati cu experienata afgansitan/irak/ etc si care la intoarcere au mari probleme cu gasitul unui job si care job pare exact pentru genul asta de experienta.
Vreau numai ca Skywalker sa fie sigur ca 1. nu e tzeapa 2. nu e un angajator prea entuziast care insa n-are nici o idee despre vize etc. Ca sa obtii o viza de munca in USA trebuie sa arati ca nu gasesti localnic, trebuie studii etc, (sint si alte metode cu alt tip de vize, dar numai temporare) ori asta mi se pare cam greu.

Si in Belgia e la fel, inca avem nevoie de permise de munca, cat am fi noi de europeni, si ca sa-l obtii angajatorul trebuie sa dovedeasc ca n-a gasit un bastinas mai breaz. Insa e o formalitate, intrucat daca-l duce capul scrie profilul in asa fel incat sa fii singura optiune.

N-am fost "blabla adviser".... insa acum sunt "blabla manager". Si din anumite puncte de vedere e cel mai necalificat job de pana acum.

Eu am plecat din Romania pentru un stagiu de 3 luni. Eram mai tanar decat Iulian, eram absolvent si angajat de doi ani, castigam un salariu mediu pe economie adica vreo 100 dolari si tot ca si Iulian a trebui sa ma imprumut ca sa am bani de bilet de tren. Si din una-alta nu m-am mai intors... stagiul de 3 luni a devenit unul de 3 ani. Dupa primul an mi-am adus si fosta prietena (actuala nevasta), care si-a gasit un job de supravietuire instant intr-o tara unde toti se plang ca nu e de munca, apoi un job, si inca unul, si inca unul, si inca unul, si uite-asa m-am pripasit pe la paralela 50.

As mai lua-o de la capat?
DA: Nu neaparat pentru bani (care sunt bine peste ce as fi putut castiga in Ro), ci pentru experienta in sine. Probabil nu as fi murit de foame nici in Romania, aveam si acolo un plan B. Insa asa am invatat o limba noua (pe bune, nu din carti), am invatat niste meserii noi, am mai daramat niste mituri despre cum e "dincolo".
M-am luat la tranta cu occidentalu' la el acasa si m-am lamurit ca nu e nici asta superman, etc. Ca si Iulian, am reusit sa ii bat de cate ori mi-am propus. Jobul actual de exemplu e obtinut in urma unui concurs la care au fost 560 de canditati, iar eu am fost in primii 30. Si a fost intr-un domeniu complet nou pentru mine.

Deosebirea fundamentala fata experienta lui Iulian e ca eu am 2 luni de vacanta

si eu am vreo 5 saptamani cu totul ( 4 concediu si una de educatie medicala care e si bugetata unde ma duc la o conferinta, o maslina ceva) dar sunt liber cumulat vreo 5 luni pe an... intr-o saptamana de munca imi fac orele pentru 2. teoretic ar trebui sa lucru 3 alternand cu 4 ture pe saptamana, dar foarte rar se intampla asa... de regula 7-10 zile cu pauza tot atat dupa. problema e ca lucrez jumate din weekend-uri si sarbatori si ca suntem vesnic in penurie de mana de lucru, deci trebuie sa mai fac minim 20-40 de ore pe luna in plus ( asta inseamna minim 2-3 ture).

Ce faci cu atata vacanta?
Si eu am 5 saptamani, dar anul trecut mi-au ramas 7 zile nefolosite.
Acum 2 ani la fel am ramas cu vreo 6 zile.

Si mie mi-au ramas 12 zile.
Eu am 25 zile de baza + 6 de expat + 2 ca-s batran si ramolit + 6-7 in care cooperativa se inchide la sf. anului. Si mai sunt si 8-10 de sarbatori legale.

ATTN: OZZ
Casino Security & Surveillance Adviser cu 15 experienta in domeniu din care 10 in Ro si 5 pe barci de croaziera.
Doar adviser pentru ca ma foloseam de viza B1/B2 pana se rezolvau formalitatile din partea lor.
In domeniu asta se plateste mai bine, de asta le-am refuzat, eu am zis 10k ei 7k nu ne-am inteles si pace buna.

Interesanta discutia.
Vad ca romanul plecat simte nevoia sa-si spuna povestea si sa arate celorlalti ca a reusit. Am observat asta la multi dintre romani pripasiti prin alta parti, o categorie din care fac si eu parte. Cred ca incercam sa ne justificam si sa ne validam pasul. Mai exista si un complex, complexul de a fi emigrant roman, ceea ce in unele societati se traduce printr-un complex de inferioritate.
Povestea este oarecum asemenatoare la toti, lipsa de perspectiva in Romania, sistemul in care cu greu razbati fara pile si relatii, salariu mic......

@iulian
am fost la NY de 18 ori. daca m-as fi mutat in State, cred ca acolo as fi stat. Sunt un animal de oras si am gasit NY-ul fascinant, mai ales Manhatan-ul.

@Mircanu
Eu nu cred partea aia cu complexul. Dimpotriva, mai degraba o parte dintre cei ramasi au acel complex de inferioritate, in general demonizeaza romanii si romania si urca occidentul pe un piedestal. In realitate, cred ca e nevoie sa pleci macar cativa ani ca sa iti dai seama ca nici in Romania nu e atat de negru dracu' si nici occidentalul nu vine direct din star trek.
Mai exista o categorie de "ramasi", cei care sunt convinsi ca daca ar fi avut si ei norocul sa plece sigur ar fi mutat muntii, avand in vedere ca orice bou (aka Iulian, subsemnatul, etc) a reusit sa se descurce. Ca doar afara e mult mai usor.

Motivul plecarii e clar la toata lumea, nimeni nu pleaca de bine ce le era. Mai ales in anii '90 sau 2000 era destul de oabla treaba prin Romania, acum diferentele s-au mai atenuat.

@Skywalker
O oferta in mod normal o refuzi cand ai alta mai buna.

eu complexul de care vorbeam mai sus l-am vazut la f multi, mai ales in tarile in care romanii nu au o imagine buna (germania, italia, spania). unora le e pur si simplu rusine ca-s romani si ca sa estompeze sentimentul se apuca sa zica ce bine o duc ei in strainatate.
calatoresc mereu si peste tot in lume. mi-am facut un obicei in a-i observa pe romani. in functie de conjuctura cateodata ajung sa vb cu ei, asa mi-am format opiniile astea despre romanul plecat.

nu oricine reuseste afara, insa mai depinde ce inseamna a reusi. daca in romania nu aveai ce manca si reusesti sa ai un trai decent in italia, germania, australia sau honolulu poate inseamna ca ai reusit. e foarte normal sa fie asa, daca stai sa compari de la ce ai plecat. ptr altii, reusita mai inseamna si implinirea profesionala. pentru altiii doar sa faca bani sau ambele. depinde de fiecare individ.

@Skywalker: ok, m-am lamurit, deci e job pe bune.
Daca salariul nu ti-a placut exista o metoda mai eficienta. Obtii alta oferta, sau poate chiar doua si le folosesti una impotriva celeilalte.

Ba eu p-astia cu vacante nefolosite nu va inteleg. Daca aveti vreun an din viata nefolosit poate mi-l dati mie .
Eu toata viata pina am facut copil am fost cu vacanta la limita sau pe negativ. Dupa ce am facut copil am strins mai mult de un an de vacanta nefolosita (pentru ca n-am prea plecat cu el in ultimul an nicaieri pe termen lung) dar se rezolva si asta .


Eu personal de cite ori am formulat povestea asta a emigrarii nu mi-a iesit niciodata ca vreun mare plus.
As face-o din nou? da sigur, dar din considerente "intelectuale" sa zic asa, am vazut una alta. Mai ales pentru ca stiu ca daca n-as face-o as avea un jind pentru oportunitati pierdute.
Din alte puncte de vedere insa, multi din colegii si prietenii mei din Romania sint la fel de impliniti ca mine (sau unii mai impliniti). Cu diferenta ca ei au si prieteni si familie aproape. Singura problema a multora din ei e romanismul, gindirea asta depresiva ca aici e cel mai rau, ca nu se poate face nimic, ca o duc rau si ce bine e in alta parte etc.

Profesional impresia mea nu (mai) e asa categorica. Desi e clar ca in majoritatea domeniilor tehnce si stiintifice in Romania nu ai ce face, nici in USA nu e chiar simplu. Mereu ai competitie zece mii de chinezi si indieni care-s gata sa bage 100 de ore pe saptamina ca n-au alta viata, mereu exista outsourcingul etc. Pe de alta parte ingineria e profesie de oameni tineri... multi pina in 40 de ani se reorienteaza. Am colegi care s-au facut avocati, au trecut de la inginerie la programare, au devenit contractori, au facut MBA, au devenit manageri etc. Pe de o parte de plicitseala, oricit de interesanta e o profesie dupa o vreme merge o schimbare. Pe de alta parte ca la 40 de ani e din ce in ce mai greu sa tii pasul. In profesiile astea de nivel 2 Romania e ceva mai interesanta.

Si eu la fel

Si sunt de acord ca primul motiv pentru care merita sa pleci ramane cel al unei experiente noi, nu neaparat pentru bani. Insa sa treci de la inginerie la programare inseamna sa ajungi din lac in put

@Mircanu
Categoria pe care o descrii o cunosc si eu, insa mai degraba mi se pare vorba de o lipsa de identitate decat de un complex de inferioritate.

Nu chiar... daca treci la programare de duzina da, asa e.
Industria electroica a fost pe val si acum nu mai e. S-a "comodizat". Nu mai se fac inovatii, ci totul e o imbunatatire, marire etc a principiilor de acum 3 ani. Evolutia e cantitativa, nu calitativa.
Nu e singura industrie asa, multe trec prin valul asta cind devine hot, e domeniul cel mai dorit, atrage cei mai buni oameni, e plin de firmulete care se infiinteaza la fiecare saptamina, bani curg din toate partile, toata ziua se descoepra ceva nou etc... si dupa aia se raceste, se consolideaza, se soldifica... inovatia nu prea mai e, companiile se cumara una pe alta, unele dau faliment, mai ramin o mina de jucatori mari etc. Cu o mina de comapanii competitia pe forta de munca nu mai exista, salariile se plafoneaza, devii un slujbas oarecare.

La software treaba nu e asa inca. Daca esti in top 5% este competitie din partea companiilor. Sint multe startupuri. Faptul ca nu ai nevoie de investitie ca sa incepi o companie e si asta un mare plus. Anii astia marea furie e cu big data, cum se cerne activitatea ta online si datele care le au despre tine ca sa-ti impinga cel mai personalizat marketing. Google si Facebook sint numai 2 jucatori cunoscuti, in realitate sint multe firme in domeniu, unele de 3 persoane.
In software inca exista speranta de imbogatire (de obicei iluzorie dar ce nu face speranta din om). In plus salariile sint mult mai mari, uneori dublu decit la hardware (repet numai in anumite subdomenii si la anumite companii).
Evident eu vorbesc numai de 5-10 % din software, restul de 90% e exact cum ai spus, din lac in put.