Nu prea am înțeles ce anume discutăm la topicul ăsta, după unghiul dat de Sonny, dar câteva păreri mi s-au părut interesante.
Ideea de "Toyota frate" parcă o simt și eu. Prea sunt bune Toyota și Subaru pentru orice situație. Deci da, eu cred că este un mit al mașinii perfecte, așa cum zicea Tudor.
BRAC spunea că VW nu crează senzația de ieftin. Eu am altă părere. Din ograda VW singurul cu interior cât de cât normal spre scump mi s-a părut Golful 5.
Am condus Passat 2.0 TDI HighLine. Interior mai kitchos ca ăla nu am văzut în viața mea, iar calitatea (cel puțin a asamblării) de doi lei. Concret, inserții de lemn care sunt de fapt plastic ordinar (plastic ordinar care nu m-ar fi deranjat să fie negru sau argintiu - dar LEMN... c'mon). Acel plastic scârțâia la cea mai mică atingere în zona schimbătorului de viteze al DSG-ului. Consola centrală și partea centrală a bordului se auzeau a gol, plastic, ieftin, la bătaie ușoară cu podul palmei peste.
Unde mai pui că deasupra ceasurilor de bord stă scris cu litere cromate de-o șchioapă, ieșite în relief ca la mașinile din anii '80 - "PASSAT". Efectiv de prost gust.
Aceeași senzație de ieftin am avut-o și în Vectra C, la fel sună bordul, măcar ăla e mai elegant, de Signum nu mai vorbesc, jos pălăria.
Că tot vorbeam de VW, Polo (noul Polo cum e el numit) în varianta Trendline este doar un pic peste vechea Corsa, cât despre cea nouă nu pot spune decât că materialele și aspectul interiorului este peste orice Passat. (Știu că sunt clase diferite, dar când dai 25.000 de euro pe o mașină te aștepți să fie calitativ măcar ca o Corsa de 11.000.....)
Noua Fabia, tot din curtea VAG, o variantă expusă de 13.000 de euro avea partea superioară a fețelor de uși din plastic DUR, EXACT ca cel de pe fețele de uși din Logan - măcar ăsta e la juma de preț.
Prin ce am spus, nu vreau să credeți că am ceva cu VW. Golf 4 a fost și este o mașină foarte bună, peste Astra G. La fel Golf 5 - peste Astra H.
Scurte concluzii:
VW, respect pentru felul în care își vând mașinile și pentru felul cum crează imaginea de marcă. La fel și Skoda și Seat. Bila neagră merge pentru versiunile de bază care au motoare de tot râsul (1.2 HTP, 1.4 MPI) și pentru listele cu opționale lungi și scumpe.
Toyota, Subaru - la fel. Nota 10 pentru marketing. Fiabilitatea în cazul celei dintâi și sportivitatea în cazul ultimei. "Subaru te testează pe tine, nu tu pe el", parcă așa sună un slogan pe la radio.
La Opel cât dai atâta face, nu au pretenția că vând supercaruri. Mi se pare că oferă cel mai bun raport calitate preț de pe piață (cel puțin în clasa mică și compactă).
Audi și BMW sunt preferatele mele, dar foarte scumpe și la fel... opționale multe și scumpe, standard sărăcuț pentru asemenea mărci/modele. De fapt asta înseamnă premium.
Dintre mărcile simpatice aș enumera Mazda (3 sedan, 6, MPS) deși nu mi-aș cumpăra una pentru întreținerea (probabil) dificilă - pentru că sunt rare. Alta ar fi Alfa Romeo, asta pentru că are niște interioare de vis, chiar și la variante mai "chele", design superb, motoare îndrăznețe și (paradoxal) pentru că este atât de mult hulită pentru fiabilitate slabă. Chiar nu cred că este așa. Ar mai fi și Fiat de la care apreciez unele modele (Stilo 3 uși și Grande Punto) și motoare.
Legat de garanție, eu cred că e vorba exclusiv de chestiuni psihologice. Concret, am garanție 7 ani la C'eed, timp în care plătesc la revizii de rup. În 7 ani o mașină normală nu schimbă motoare, cutii de viteză și poate nici amortizoare. Iar de un set de bucși au avut grijă să te stoarcă pe tine la revizii. La fel și pentru un far care transpiră sau o bieletă care pică după 2-3 ani.
Cu alte cuvinte, la mașinile noi e vorba de noroc în ceea ce privește fiabilitatea, iar dacă fiabilitatea dă greș se acoperă oricum din banii pe care îi dă proprietarul la revizie ori la prețul de achiziție. Un exemplu am în cap: Corrola hb 1.6 (deci model vechi) mai scumpă decât Astra H 1.6 (deci model mai nou) cu cel puțin 1500 de euro, deși nu cred că este peste. De banii ăia schimbă Toyo și ambreiaj, și amortizoare și bucși în garanția de 5 ani - dacă pică ceva. Dacă nu pică, e profitul mai mare.
Cu toate acestea sunt diferențe calitative la partea mecanică a mașinilor noi, dar nu suficient de mari încât să fie decisive. Mai bine să alegem cu inima o mașină decât să ținem cont că are 15 ani garanție...
LE:
1. Passatul cu care am mers avea 22.000 km și "bătea" la fel ca Astra mea de 19.000 km. Greierași la fel de mulți.
2. Mai bine ținem cont de interiorul cât mai calitativ și mai "lucrat" când alegem o mașină. Pentru scârțâieli, greieri, lemn sau titan (toate din plastic) nu dă nimeni garanție. Iar că-mi pică bucșile anul ăsta sau la anul, mă doare fix undeva. Pică mai la toate pe la 30.000 - 40.000 km....