Am gasit articolul urmator si ma gandeam, ca daca tot santem in "off topic", sa-l supun comentariilor voastre.
Asadar astept.




Articol scris de un imigrant in Suedia, muncitor la Volvo

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula. Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici, etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor. Suedezii dezbat, si iar dezbat, organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi. Pe scurt:1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;2) Nu are decat sub 9 milioane de locuitori;3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 800 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic; 4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson, Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc. Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA. Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul. Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aibe o cultura colectiva ca a suedezilor. Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu: - Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada complet? Iar el mi-a raspuns pur si simplu: - Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi? Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea. Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food". Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia. Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucure de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate. Ideea este de a se contrapune spiritului Fast Food si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare de Slow Food serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe, dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea in cantitate mare (nivelul vietii), opus la a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana. Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei. INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV (constrangator), MAI VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA. E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana? In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde: - Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde: - Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute. Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat. Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul". Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.

Ce se spune in articol e perfect adevarat. Toti uitam (din ce in ce mai des, din pacate) sa ne bucuram de clipa prezenta in goana noastra nebuna de fiecare zi. Carpe diem a cazut in desuetudine in societatea moderna. Prietenii, natura, bucuriile mici ale vietii au trecut in planul al...5-lea. Altii (cu nivel de trai mult mai ridicat decat noi, e adevarat) si-au dat seama de acest lucru si, iata, au luat masuri pentru remediere. Pe de alta parte, nici nu poti avea pretentia ca toate natiile acestei lumi sa faca lucrurile la fel. Nordicii sunt mai calmi, mai cognitivi, in timp ce latinii sunt mai impulsivi, mai "nervosi". Asta nu e neaparat rau, desi, din cauza grabei, lucrurile pot sa nu mearga bine de prima data. Primii se asigura numai ca nu vor da gres, oricat timp le-ar lua asta. Si oare cati dintre noi nu si-ar dori sa petreaca mai mult timp cu familia si prietenii, la aer curat, undeva departe de poluare, de zgomot si de toata nebunia zilnica? Foarte multi, cred eu. Dar, de cele mai multe ori, constrangerile de tot felul nu ne lasa sa facem ceea ce ne dorim. Oricum, parerea mea e ca ne indreptam intr-o directie total gresita...

Foarte interesant si de bun simt articolul.
Acuma glumind, intreb: suedezii sint un fel de ardeleni?

Interesant. Asta e genul de text care te pune putin pe ganduri...
Dar stau si ma intreb daca de maine voi fi mai calm, mai asezat, nu voi alerga sa fac totul cat mai repede, etc. voi mai avea sanse sa raman in aceeasi liga? Oare aici si acum o astfel de atitudine (in sine absolut laudabila) nu te-ar retrograda? Poate ca tocmai dorinta fiecaruia dintr noi de a ne aseza intr-un anume loc ne face sa alergam, sa renuntam la un azi cert pentru un maine ipotetic ... mh, doar un gand.

Nu cred ca sint multe fraze adevarate in "articolul" ala, dar poate ma insel eu. Acea mare si meseriasa companie suedeza o ducea atit de bine ca a ajuns proprietate a lui Ford (cealalta meseriass companie suedeza a ajuns in miinile lui GM dupa un faliment si GM o inchide bucatica cu bucatica) si acum o duce exact la fel de bine cum o duce Ford, adica cu un picior si jumate din al doilea in groapa. Motoare la naveta? nu stiu la ce naiba se refera ca naveta nu are motoare cu pistoane si oricum nu cred ca ar lasa cineva ford sa se amestece .
In rest aiureala cu slow food etc, e treaba de gust nu de "globalizare"... am o multime de colegi italieni si intradevar ii vad cit timp pierd ca sa faca o mincare mediocra (ca nu-s profesionisti) si ca sa o manince in loc sa petreaca timpul ala cu infinit mai mult folos (evident nu ma refer la munca ci la ceva legat de creier nu de burdihan).
PS: cit despre productivitatea frantuzeasca, haida de .

Mie imi place ideea foarte tare...tind sa cred ca are dreptate tipul asta in ceea ce zice. Suntem prea preocupati de lucruri care pana la urma au fost, sunt si raman marunte...Si din cate am inteles, toata treaba asta cu "slow"-ul nu inseamna neaparat lipsa de dinamism si eficienta, ba dimpotriva.
Mi-ar placea sa petrec mai putin timp la serviciu, dar mai cu folos si mult mai mult timp cu familia si prietenii. Deocamdata suna utopic

O chestie pe care am primit-o pe mail de la o prietena (si are legatura cu subiectul):

Un profesor de filosofie statea în fata clasei având pe catedra câteva lucruri.
Când ora a început, fara sa spuna un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingii de golf.
I-a întrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.
I-a întrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul.
I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au raspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceasta data definitiv.
Studentii au râs.
Dupa ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sa întelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra.Mingiile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sanatate, prieteni si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut în afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte. Daca veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele. La fel si în viata, daca îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând grija de mingiile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele doua cani de cafea. Profesorul a zâmbit:
"Ma bucur ca întrebi asta, ele vor doar sa arate ca, oricât de plina ar parea viata ta, e loc întotdeauna pentru doua cani de cafea, împreuna cu un prieten."

Enjoy!

Nici pe departe! Ce ardelenii nu sunt tot romani? :bash: