Iaca ce am gasit intr-o revista de femei. Mie mi-a placut articolul!
Chiar sunt curioasa ce parere au barbatii
“Masina si amanta nu se imprumuta!” e o vorba din folclorul masculin ce poarta in ea, pe linga un graunte de haz misogin, si dovada ca legenda, conform careia in sufletul barbatilor femeia si automobilul ocupa spatii si profunzimi similare, contine un dureros simbure de adevar. Scene comice de film, pagini de reviste auto, sau momente desprinse din imediata si cruda realitate ne arata cum barbatul adorat, ce abia-si ridica privirea catre un moft sau o durere de-a ta, si-ar sacrifica si ultimele farame de timp sau de buget intru frumusetea si integritatea partenerei lui cu patru roti.
Pentru barbati masina n-a insemnat niciodata doar un banal mijloc de transport, ci un fetis, o prelungire a personalitatii, o carte de vizita, o compensare a lipsei de virilitate, un potentator de curaj, un simbol falic, iar grija pentru ea devine, deseori, o obsesie, o refulare, un mijloc de evadare, un leac pentru singuratate, o daruire vecina cu adoratia.
Un barbat care se gandeste de zece ori inainte de a investi sentimente si bani intr-o relatie de dragoste sau care-si dramuieste cu precizie contabila devotamentul conjugal, pana la limita de subzistenta, poate dezvolta pasiuni incontrolabile pentru nu neaparat frumoasa din garaj.
Cu o detasare aproape autistica barbatul e in stare sa-si contemple ore in sir achizitia, sa-i lustruiasca bordul pana la epuizare, s-o asculte cum toarce sau cum huruie, sa umble duminici la rand in maruntaie unsuroase incercand sa-i vindece unei rable boli fara leac, sa intarzie la propria nunta asteptand diagnosticul de la service, cu ingrijorare, ca pe rezultatul unei biopsii.
Cele mai bine conturate fantezii sexuale masculine au ca decor habitaclul stramt al limuzinei personale. Intre cele trei, sau, dupa caz, cinci usi au loc, real sau doar imaginar, multe dintre nazbatiile lor erotice, cu partenere cucerite sau platite. Oricat de frumoasa si senzuala le-ar fi iubita din patul de acasa, e de nerefuzat o partida de sex oral la volan, ilegala, sordida, de preferat periculoasa, in plina viteza pe autostrada. Marturie sta celebrul caz al lui Hugh Grant, care si-a distrus aura de gentlemen rafinat si si-a compromis definitiv relatia cu superba Liz Hurley dupa ce a fost arestat la Hollywood, pe Sunset Boulevard, pentru o harjoneala in propriul BMW cu Divine Brown, o prostituata ieftina si urata.
Pentru femei, lucrurile nu au ajuns, inca, atat de departe. E drept si ca, poate niciodata, bagajul nostru genetic, croit dupa tipare ce pun abilitatile emotionale deasupra celor pragmatice, nu ne va da voie sa fim soferite la fel de bune precum barbatii. Cu exceptiile de rigoare, noi, femeile, vom sta intotdeauna mai prost la capitolul orientare, reflexele noastre vor fi mai lente, depasirile mai ezitante, parcarile mai stangace, iar masinile conduse de noi nu vor capata, poate niciodata, pe sosea, eleganta si fermitatea celor carora maiestria masculin-instinctiva de-a carmui le confera o tinuta frumoasa de drum.
Pe femeie au adus-o la volan emanciparea, dorinta de a fi in pas cu vremurile, nevoia de a-si face viata mai usoara. Pentru majoritatea femeilor masina inca este, din punct de vedere tehnic, un mister, iar emotional, valoarea carcasei ambulante n-o intrece in intensitate pe cea a masinii de spalat sau a cuptorului cu microunde. Azi sant multe femei pentru care sofatul a ajuns o rutina zilnica, viata de pieton o amintire veche si masina o componenta esentiala a existentei lor, precum electricitatea, apa curenta sau telefonul mobil. Insa, in acelasi timp, masina ramane, pentru femeie, un modern si util mijloc de trai, nu un scop in sine.
Femeile isi iau carnet ca sa nu mai astepte in statii, ca sa castige timp, libertate de miscare sau un job mai bun. Sofeaza pentru a scurta distantele, pentru a-si ajuta familia, pentru a-si proteja copiii, pentru a-si controla mai bine afacerile.
Femeile pot fi mandre de masinile lor, dar niciodata subjugate de ele. Femeile se pot gandi o saptamana ce culoare de caroserie sa aleaga, pot scoate dealer-ii din minti pentru a obtine exact dotarile pe care si le doresc, dar nu fac tragedii din zgarieturile minuscule de pe capota si nici nu le-ar trece prin minte sa puna pe aceeasi balanta timpul necesar inlocuirii unei bujii cu o ora de tandre]e in bra]ele omului drag.
Femeile nu se dau in vant dupa sexul in masina, cel putin nu atat de mult pe cat le-ar placea barbatilor sa creada. Din punct de vedere erotic, pe femei, spatiul inevitabil intim al masinii le imbie mai degraba la preludiu, la tatonare, la flirt, la o apropiere fizica de cel dorit, sub pretextul unei calatorii in scop nevinovat.
Mitul american al pierderii virginitatii pe bancheta din spate genereaza fantasme adolescentilor imberbi, insa-i la ani lumina distanta de felul in care-si viseaza fetele primele suspine de amor. Orgasmul pe care si-l provoaca Sharon Stone in Basic Instinct II, in timp ce goneste ametitor la volanul unui bolid, contrabalanseaza, intru diversitate, cliseul masculului excitat de viteza, insa acela e doar un film, cu scenariul scris de un barbat.
Pentru femeie, masina poate fi o provocare sau un simplu instrument de lucru, o declaratie de independenta, o nevoie, o fita, un accesoriu modern, dar niciodata o suta de cai putere argintii, luati in leasing, nu vor putea fi mai presus decat omul care-i stapaneste sufletul, ii alimenteaza sperantele si-i conduce visele.