Din Martie si pina acum, tot ce putea sa mearga mai rau si sa doara mai mult: fie pe plan familial, educational, la munca, pe plan romantic, financiar, mi-a mers nu rau, nu prost ci INGROZITOR si INIMAGINABIL de CATASTROFIC.
Eu cam cit sa mai pot rezista...? Ca de facut nu pot face nimic ! Si cu cit ma zbat sa trec peste aceste grele incercari...daca am si eu vreo victorie marunta...ma pocneste cite o infringere decisiva...
Lupta merge mai departe...dar in conditziile astea e mai mult agonie
(e asa de liniste si spatziu in jurul meu - sint acasa - nimeni sa ma impinga cu botul, nimeni sa ma latre, nimeni sa vrea afara. Vetzi spune "cumpara repede alt ciine". Desigur...dar dupa ce itzi mori 2 ciini de cancer...si unul aprox. tzi-a murit in bratze....chiar crezi ca mai ai chef de ciine ? Poate de un peste ceva...pe care sa il tzii in Lacul Michigan...ca sa nu il vezi cit sufera. Desigur...e usor sa incerci sa alini suferintza ALTORA si sa te fortzezi sa ramii cit mai detasat de evenimente dar cind tzi se intimpla in familie...Iar dpdv profesional...nu sint in masura sa imi iau citeva zile libere pentru o vacantza. Pur si simplu NU pot.)