Experiment social – Despre cât de supeficiali suntem…

Nu numai asta, dar e normal sa fie brinza mai scumpa ca e greu de facut si d ereplicat.
La americani 1lb. de carne e ... oricit . Daca luam carne de friptura de vita sa zicem de calitate buna e 10$. Se poate mult mai mult de atit, dar am ramas in limitele normalului. Dar e si carne la 1$, si e mincabila. Puiul poate fi si sub 1$, si daca e scump al dracu, organic, alergat in curte etc e vreo 4$. Porcul iarasi e ieftin, probabil sub 5$, nu stiu ca nu am mai luat porc de foarte mult timp.
Brinza buna e 20-30$/ lb. Iarasi in limitele normalului. Se poate si mai scump, se poate si mult mai ieftin, dar nu cred ca gasesti brinza la pret de pui. Ceva asemanatir cu telemeaua si briza d eburduf e sub 10$ dar nici pe departe asa ieftin ca puiul si porcul cel mai ieftin.

Laptele batut e lapte simplu expirat . Se bea mult mai putin lapte batut, d-aia trebuie sa lase la pret. E o metoda de a mai stoarce niste bani din stocul suplimentar, care nu se poate vinde ca lapte normal.
Nuca d ecocos e numai apa, o nuca d-aia e grea. Nucile noastre sint greu de recoltat, necesita munca multa si-s materie uscata.
De ce ar trebui portoclalele sa fie mai scumpe ca merele? care e logica? livezile de portocale sint mai productive decit cele de mere.
Carti vs. reviste: cartile micute tiparite pe hirtie infecta si fara drepturi de autori (clasici etc) e normal sa fie mult mai ieftine decit revistele tiparite scump pe hirtie scumpa si cu staff de zeci de oameni. Dar cartile tiparite pe hirtie buna si noi sint scumpe.

Usor inexacta reteta laptelui batut.

Acesta se obtine din lapte dulce (deci nu stricat) imbogatit cu culturi de bacterii lactice selectionate. Adica putin mai greu decat laptele dulce de consum. Diferenta e ca acolo unde se consuma mult se pun si adaosuri mai mari ca-si permit. E ca la benzina daca vrei sa facem o comparatie, oricat ar face litrul tot trebuie sa-l iei. Laptele e aliment de baza pentru copii si parintii ar da oricat sa li-l poata oferi.
Uite, eu ii dau lui fi-miu lapte zilnic. Chiar daca se dubleaza pretul tot ii voi da. In schimb daca se dubleaza pretul la carnea de coropisnita mi se rupe vasla.

da ma Tudore ale naiba bacteri ca daca il lashi sa fermenteze el nu e bine .. ma lashi , laptele batut are de obicei un termen de garantie de 3-4 zile cel mult , cel facut in casa ma refer. bunici ce faceau implanturi de bacteri in ugeru vaci sau al kpri ...

Stiu , dar ma gindeam ca ar trebui sa foloseasca laptele dulce nevindut care e returnat.
Si vorba ta, laptele batut nu e necesitate.

eu cu pictura nu m-am convins. Daca valoarea ar fi cea artistica, cum numai expertii pot deosebi autenticul de fals, pentru cumparator valoarea artistica e identica. Daca atunci cand dai 1milion pe un tablou ceri 5 expertize inseamna ca nu-l iei pentru valoarea artistica, ci pentru cea intrinseca.
Insa necesitatea de a AVEA un tablou valoros nu mi se pare legata de arta. Nu cred ca ai un preorgasm artistic in fiecare dimineata cand te uiti la el, incat sa trebuiasca sa-l ai pe perete forever (a se citit pana se dubleaza valoarea). Plus ca exista unii care cumpara tablouri nu ca sa le admire, ci ca sa le depoziteze intr-un seif unde nu le vede nimeni.

"pictura moderna" e pentru astia neinitiati sau semidocti la fel de kitchoasa ca aia de balci.

This post has been edited by James Kilowatt: Mar 24 2011, 10:15 AM

Am spus de la inceput ca toti aveti dreptate... insa


Nu asta m-a mirat (de altfel partial sunt de acord cu ceea ce spuneti); presupun ca a fost aleasa pentru acest "experiment" o statie de metrou foarte circulata si o ora de varf, din 6.4 mil de oameni (5.4 locuitori in metro W D.C.+1 mil de navetisti) presupun ca pe parcursul unei ore trec macar 100.000 prin acea statie de metrou, 99% sunt robotei cu iPod in urechi care se grabesc sa ajunga la birouri dar tot raman 1.000 de persoane care se plimba pe la nepotei, sa cumpere o bucata de branza buna de la un magazin din celalalt colt al orasului, turisti etc; din 1.000 de persoane care isi "pierd vremea" prin D.C., considerand jumatate din procentul dat de Tudor, 100 de oameni sunt mai rasariti, din aia 100 nu s-au gasit macar 10 care sa-l aprecieze pe Bach?!

Dar poate ma insel eu pentru ca, si o sa va spun o scurta poveste:

Eram intr-un ajun de Craciun al anilor de sfarsit de mileniu pe la 18-19 seara, ma intorceam de la o matusa; frig afara, oameni fugind in toate partile dupa cadouri, niste fulgi fini ofereau o avanpremiera a vremii ce a urmat in urmatoarele zile cand, in mijlocul unor masini, am auzit 3-4-5 tigani (niciodata nu o sa folosesc acest termen cu sensul sau peiorativ) cu instrumente muzicale cantand de mama focului, audienta 2-3 persoane; m-am oprit fascinat de muzica lor (desi nu agreez manelele iubeam si iubesc muzica lautareasca); in jumatate de ora, pe frigul ala de iti inghetau pana si gandurile, s-au strans pe putin 20-30 de persoane care nu s-au miscat pana cand nu s-a incheiat recitalul; am aplaudat cu totii din toata inima, unii au vrut sa le ofere bani, bani pe care lautarii i-au refuzat si au plecat veseli pe alte taramuri.
De atunci nu m-a mai oprit niciun alt concert stradal (in afara unui an in care, cu nepoata, am ascultat pret de cateva minute pe niste locuitori ai Americilor, cu costume de indieni, cantandu-si melodiile, am presupus, populare in cadrul serbarilor orasului).
Acum probabil ca putine situatii ma pot face sa ma opresc "din drumul meu", poate Bach nu, dar in mod sigur Beethoven sau Mozart insa nu pot sa nu ma intreb, oare nu cumva am pierdut ceva pe parcurs si daca am facut-o, o pot obtine inapoi - are rost s-o fac, a meritat?


In primul rand, cei care traiesc in SUA/Canada platesc ridicol de ieftin cam tot ceea ce se gaseste in piata (o sa ma contrazici cu asigurarile, taxele de scolarizare, anumite servicii si o sa iti dau dreptate, dar asta nu inseamna ca, per ansamblu, viata e mai scumpa decat in Europa).
Branza cu mucegai e branza simpla, pusa intr-un beci si lasata sa se imputa, cu toate astea este mult mai scumpa decat branza pastrata in conditii care sa nu permita aparitia mucegaiurilor.
Eu cumpar lapte de la un "mic producator" cu 2.5 lei litrul, e lapte de vaca cu toate grasimile intacte, persoana care mi-l aduce spune ca litrul de lapte este platit cu maxim 1l/l (asta e un pret parfum) de catre firmele producatoare de produse lactate, in conditiile astea mi se pare exagerat ca 1l lapte prelucrat sa ajunga in comert 3-5 lei; o sa ziceti de investitia in tehnologie, oameni, ambalaje, transport - corect - dar dintr-un l de lapte scoti si cateva grame de smantana - 7 lei 800 g, unt - 6 lei 100 g, iaurt - 1.5 lei 125 g iar oamenii care lucreaza in industrie nu au salarii sa savurezi dupa ele.
Deci...

"Hartistic" vorbind si o reproducere decenta are fix aceasi valoare ca si originalul (ma rog, exista si exceptii). Diferenta dintre 10$ cat costa reproducerea si 1.000.000$ cat costa originalul tine de investitie (teoretic si peste 10 ani va valora cel putin 1milion daca nu chiar mai mult) si pasiunea absolut fireasca de a colectiona obiecte rare (unii timbre, altii masini, altii picturi... fiecare dupa buget).

Vio, si bunica nu punea ma si o lingura sau doua de iaurt in laptele ala? Ba nu, la tine s-ar putea sa nu fie valabil, tu sigur ai baut ceva stricat candva.

Ma, asta cu pictura copie e ca un supercar facut de hyunday sau geely si vindut la pret mic. Tehnic poate e ca un ferrari dar n-o sa-l cumpere nimeni in loc de ferrari. Si evident, partea cu investitia e un mare factor, dar nu e numai asta. De exemplu eu nu stiu nici un om care sa-si cumpere copii cvasiperfecte dupa mari pictori. Cred ca in general e considerat de prost gust desi din motivele expuse si de JK mie mi se pare mult mai de bun gust decit o pictura originala si unica din bilci.



Mie nu. In afar de cazuri speciale, regula de aur e ca in general pretul de productie al unui produs cu pret relativ mic trebuie sa fie cam 25% din pretul cu care se poate vinde in magazin ca sa fie rentabil, ma refer la chestii normale la pret. Restul de 75% sint cheltuieli de desfacere si distributie si marketing.



Nu, brinza cu mucegai si aia "imputita" au ani de cercetare si selectare a mucegaiului si microgranismelor, pentru ca diferite tulpinid au diferite gusturi. D-asta brinza din ferma X si zona Y e diferita de alta brinza din alta ferma, si de aia gustul e mereu la fel. Cu alte cuvinte au o oarecare cantitae de intellectual property.
Si in plus fata de brinza generica dureaza si destul de mult sa o faci si se face in cantitati destul de mici.

Man, arata-mi mie un supercar cu tehnica ferrari si pret de Hyundai si-l iau maine, chiar daca scrie geely pe el Cu conditia ca diferenta intre aia si ferrari sa n-o poata face decat mos Enzo.

Cand cumperi un brand, indiferent de nume, Ferrari, Parker, Patek Philippe, primesti, pe langa acel produs, o imagine de aceea nu pot decat sa fiu de acord cu ozz.
Te contrazici, daca laptele batut este lapte expirat, atunci si branza mucegaita este branza expirata; daca, din contra, branza mucegaita presupune indemanarea producatorului de a gasi cele mai bune conditii pentru a dezvolta culturi de mucegaiuri speciale, atunci si laptele batut intra in aceeasi ategorie de produse, deci trebuie sa fie mai scump decat laptele simplu.

Nissan GTR cica ar fi cea mai rapida masina de pe Nurburgring, costa 1/3 dintr-un Porsche insa nu se vinde atat de bine si pun pariu ca, aproape oricine, in situatia de a alege intre un GTR si un GT3, i-ar alege pe nemti.

Diferenta intre GTR si GT3 o poate face oricine Nu se incadreaza la ce discutam.
Diferenta intre o pictura autentica si una falsa o pot face doar o mana de experti, mult mai putini la numar decat cei care baga bani in tablouri. Paralela nu e chiar relevanta pentru discutia noastra.

Daca spui ca atunci cand cumperi o pictura autentica cumperi de fapt brandul si nu valoarea artistica (care e identica cu a unei copii bune), fapt cu care si eu sunt de acord, atunci alimentezi teoriile antagonice conform carora esti interesat de valoarea baneasca, si nu pe cea artistica.

Putem pune problema si invers. Cati ar cumpara un Picasso complet necunoscut, la pret de Picasso, daca nu ar fi semnat, si nici "catalogat"? Sa zicem un tablou autentic necunoscut inca, descoperit intamplator podul unei babe care a fost gagica secreta a pictorului. Cati ar fi capabili sa-i recunoasca geniul si sa plateasca pentru el?
Eu pun pariu ca in clipa in care se alfa cine e autorul, la pret se adauga minim 5 zero-uri. Si asta nu pentru ca brusc devine mai interesant dpdv artistic, geniul era acelasi si inainte si dupa descoperirea adevaratului autor.

This post has been edited by James Kilowatt: Mar 25 2011, 04:09 PM

Permite-mi sa nu intru in discutii privind tablourile pentru ca eu, in afara de Rembrandt (adica portrete curate) si, culmea, Dali nu inteleg acest tip de arta. Asta e, sunt mai taranoi in domeniu !
Vorbind de masini (desi nici aici nu excelez) o sa dau un alt exemplu.
Erau niste emisiuni pe Discovery in care prezenta construirea unor masini de epoca (gen Jaguar E-Type, Cobra, GT500 si multe multe altele) pe baza unor kituri; acestea erau facute din masini de serie asemanatoare, modificate si bucatelite (nu gasesc un cuvant mai potrivit ) pentru inginerii casnici; adica, de ex la Jaguar, motorul era unul de 2l Commonrail, suruburile nou-noute, parbrizul din plexiglass de ultima generatie, ABS etc. Din punct de vedere tehnic, o astfel de masina, construita cu materiale de ultima generatie, este net superioara, din punct de vedere al sentimentului, Jaguarul aparut in 1961 castiga categoric.
Ce ai alege intre acestea 2? Eu in mod sigur as alege originalul.

Ne invartim in jurul aceleiasi idei. Ai fi in stare sa faci diferenta, de feeling, de sentiment, de tot ce vrei. Ala din 61 mai tuseste, mai da rateuri, se mai strica, consuma ca porcu', are o piele nu stiu de care, e altceva, calitativ vorbind, indiferent ca e mai bun sau mai prost. Multi insa din cei care cumpara tablouri nu sunt in stare sa le evalueze din nici un punct de vedere. Cumpara un produs pe baza unui certificat de expertiza si nu datorita feelingului produs de produsul respectiv.

In plus, inteleg valoarea istorica a unui original, insa nu pe cea artistica.

Hai sa revin la intrebarea pusa mai devreme, unde-i sentimentul artistic atunci cand cumperi un tablou pe care-l tii in seif? E ca si cum ai cumpara un Jaguar din '61 pe care nu-l conduci niciodata, nu-l surubaresti, nici macar nu-l stergi de praf sau nu-l admiri. Il iei, il inchizi in garaj si astepti sa treaca timpul ca sa ii creasca valoarea sau sa dai coltu' si sa-l lasi mostenire sau sa-l donezi unui muzeu sa ii dea numele tau. Probabil exista si din astia, insa pe mine ma depaseste logica lor.

Uite, de exemplu ii inteleg pe aia care cumpara un tablou de la un artist cu care poate este sau a fost prieten, cu care a discutat, stiu istoria tabloului, e reprezentat ceva cu semnificatie personala sau care iti trezeste o amintire, chestii din astea care ii pot conferi o valoare sentimentala dpdv strict personal.

Eu nu vad de ce nu se poate o combinatie.
De ce nu se poate sa-ti iei un ferrari in serie limitata SI pentru ca esti pasionat de marca asta SI pentru perfomante SI pentru ca e o investitie buna presupunind ca se apreciaza?
La fel sint oi groaza de oameni care cumpara masini pe care aproape nu le conduc niciodata. Hai sa vedem peste 20 ani cum e cu veyron, eu pun pariu ca majoritatea au sub 10.000km.
La fel si cu tabloul. Bineinteles ca se poate sa fii intr-o extrema si sa nu te intereseze tabloul decit ca investitie dar nu cred ca asta e cazul tipic.



Si la tablouri e de multe ori la fel. Daca cumperi o pictura celebra care se stie unde e, toata lumea stie ca nu e originalul. Sau poate sa afle cu un google.

Ziarele sunt pline de stiri care trec aproape neobservate! Avea 4 afisari cand l-am citit eu. Cel mai citit era articolul "Intoxicare în cazul „Şpagă la Mircea Băsescu“? cu 9136 afisari. Urma un articol despre Aura Urziceanu care s-a saturat de .... cu 7442 afisari. Aveti in continuare topul in care eroii de la Fukushima sunt pe locul 12...
Asta e adevarul (si nu ma refer la ziar)!

Presa occidentala in marea ei majoritate a tratat lamentabil chestia cu Fukushima, si aici intra si posturile de TV de stat, nu doar cele private. Au batut campii cu gratie, au fost axate doar pe senzational si informatiile reale tind spre 0 barat. Singurii cat de cat la obiect au fost cei de BBC (si nu e prima data, BBC-ul parca e de pe alta planeta fata de restul presei din zona).
Si presa straina are defectele ei, chair daca nu chiar atat de zgomotoase ca cea din Ro, insa nu e nici p-aici perfecta, obiectiva, culta samd.

Nu presa e de vina in cazul de fata desi cred ca e un cerc vicios. Cititorul cauta scandalul, mizeria si senzationalul. Stirile frumoase, normale sau din sfera culturii sunt banale si nu capteaza atentia cititorilor. Problema in schimb e generala, toate ziarele au aceleasi cifre. Ori cititorul e superficial ori chiar asta cauta si atunci indiferent ce-o sa scrie un ziar atentia lui, a cititorului de ziar, a fost deja pervertita. Cine are timp si interes poate trage niste concluzii din datele astea. Mesajul transmis de un ziar si obsorbtia lui de catre cititor se poate extrapola pe segmentele de radio si tv. Asa faci o grila de programe, asa asezi un articol pe prima, a doua pagina sau pe ultima... Tot asa seduci si poporul... il servesti in functie de preferintele lui.

This post has been edited by solmar: Mar 26 2011, 07:14 PM

Hi there! Social problems are always and especially now so actual and need a lot of discussions, it`s great you have a talk about one of them here, so I want to share with you one link which once helped me so much with understending a lot things happening around, catch it https://samedayessays.net/

The walnut is only water, that walnut is heavy. Our walnuts are hard to harvest, microwave moisture analyzer