pro si contra emigrare

In State am cunoscut o familie care a emigrat la varsta de 50 ani. Sunt fericiti pentru ca au reusit sa-si aduca copii care au facut ca familia sa creasca. Printre grijile pe care le aveau imi aduc aminte de:

- daca sa cumparam oglinda pentru hol(doamna fiind o mare amatoare de antichitati)
- unde sa mearga in concediu

Nu se vor mai intoarce in tara niciodata. Castigau foarte mult dupa ani de sacrificiu in care au trebuit sa dea fel de fel de examene si certificari in domeniile in care activau(inginerie si medicina). Singura problema majora era viata sociala care dupa spusele lor era aproape inexistenta. Se duceau la filme, teatru iesiri cu familia. Nu exista deschiderea asta balcanica pe care o intalnim la noi..prietenii pe care ii facem destul de usor, valorile sociale pe care le impartasim. Este mult mai greu sa-ti faci si sa-ti pastrezi prieteni adevarati in alte culturi/civilizatii. Imi aduc aminte si acum ca in campus cei mai buni prieteni si petrecerile cele mai reusite le faceam tot cu europenii(spanioli/italieni/britanici/etc).

Revenind la subiect: as emigra daca as avea cu cine imparti totul. Singur n-as face-o niciodata. As considera-o mai mult o aventura de 3-5 ani in urma careia as putea decide daca viata mea are sens acolo...

Nu stiu daca am mai spus asta (sint sigur ca da, da mie lene sa caut) dar eu cred ca noi romanii avem o mentalitate de taran de la anii 1920, nu de cetatean al lumii din secolul 21. N-o spun cu rautate sau dispret, taranul ala are valorile lui, numai ca diferite. Motivatia cred ca se gaseste in atitia ani de comunism, granite inchise si saracie care nu ne-au dat voie sa calatorim.
In primul rind verbul asta, a emigra, e complet perimat. Se presupune ca trebuie sa ai "domiciliul stabil", ca pe buletin undeva. Soacra-mea si la ora asta ne spune ca sintem "ca tiganii cu cortul", ne mutam mereu, nu ne stabilim nicaieri, nu prindem si noi radacini domle. Eu de la 14 ani n-am mai trait mai mult de 4-5 ani intr-un loc, parintii nostri au stat cu zecile de ani in acelasi oras. Nu exista emigrare, mutare definitiva si alte din astea, azi pot fi in America, miine in Singapore, poimiine la loc in Romania. Cine ma tine? De ce trebuie sa prespun ca ma duc intr-un loc sa mor acolo? Pentru mine chestiile astea nu sint mai dificile decit o mutare de la Galati la Bucuresti, daca aia nu se cheama emigrare, de ce asta se cheama? Emigrarea asta prespune aventura aia de la anii 1700-1800 a colonistilor in America care faceau luni pe mare, treceau prin pericole si nu aveau la ce sa se intoarca. Sau a romanilor fugiti in comunism. Eu fac citeva ore cu avionul, sint liber sa plec si sa vin cind vreau. Ce atita dramatism?



Din contra mie Romania mi se pare o tara foarte lejera. O multime de chestii iti sint asigurate mura in gura, "gratis", de stat.. calitatea nu e mereu buna, dar cel putin exista. Nu te intereseaza daca te imbolnavesti sau daca n-ai bani sa-ti trimiti copiii merituosi la univrestitate. E relativ greu sa fii dat afara (atita vreme cit iti faci treaba). Munca poate fi grea dar sint destule locuri unde e lejera. Economia nu are variatii atit de mari ca la altii, eu din 2000 deja trec prin a doua criza serioasa in USA. Relatiile intre oameni sint foarte "colectiviste". O multime de oameni primesc mura in gura totul sau macar parte de la parinti, prietenii se ajuta intre ei, se imprumuta de bani, multe chestii se bazeaza exclusiv pe relatii si cunostinte. Daca stii pe cine trebuie nu trebuie sa te rupi profesional.
Dovada sint toti oamenii aia care haladuie [rin oras vara a miezuil noptii in mijlocul saptaminii. Pai incearca sa vezi asta intr-o tara unde oamenii intradevar se streseaza cu munca... in afara de citeva locuri, restul e liniste de mormint.

atita caz se face de chestia asta cu petrecerile, si cu prietenii din romania. ca asta ar fi cea mai mare pierdere, si ca de fapt e insuportabil si deal-breaker pentru multi. hmm. si-aici exista prieteni cu care sa faci petreceri peste noapte, daca asta cauti. majoritatea nu le fac insa acasa, se duc in munti, pe lacuri cu barca, sau pe coclauri din alea de umblat cu atv-urile. aici prietenii ti-s prieteni pentru ceea ce iti face placere sa fii cu ei. ai pe cineva cu care sa te duci la ski, mergi cu ei la ski. ai pe cineva care impartaseste afinitatile tale pentru diving - mergi impreuna cu ei la diving. si nu vice-versa, ca sa stai sa asculti "mie mi-e frig" sau "nu pot sa respir prin regulatoru ala da-mi altu". in plus nu e neaparat ca aceeasi oameni sa-ti fie si prieteni de familie, la genu ca daca ala isi bate nevasta, sa te trezesti cu ea la usa plinsa si plina de vinatai si sa trebuiasca sa lasi tot ce-ai de facut prin casa ca sa-i asculti povestea. daca am baut intr-o seara intr-un bar din mexico cu cineva si ne-am distrat de nu se poate, daca a doua zi am inchiriat o barca pe din doua si am fost la pescuit cu ei, si-am avut toti povestea vietii noastre de pescuit, nu inseamna ca aia ni-s prieteni pe vecie. am schimbat adrese de email, ne-am trimis pozele unii la altii, acuma ce sa facem, sa mergem la ei in vacanta in kansas?...

in america poti sa ai prietenii pe care-i vrei. dar nu se considera elegant, odata ce ai o oarecare afinitate intr-un domeniu pentru cineva, sa dai buzna in viata lui cu tot bagajul tau de probleme de-acasa. si daca bagati de seama, incet-incet asta incepe sa fie tendinta si in romania. e bine, e rau? fiecare sa raspunda ce vrea, sint doar doua perspective diferite. io sint ok cu oricare dintre ele, am invatat sa le traiesc p-amindoua.

Eu am si prieteni de familie cu care ma vad zilnic, ieism des, ne vizitam des, bem, impreuna des, dar intradevar nu schimbam probleme intime si nu avem neaparat toate hobbyurile comune. Din partea mea e bine, in Romania nu puteam sa suport amestecul in viata privata a tot felul de indivizi si birfa. Si ce nu gasesc la americani pot cauta la straini ca slava domnului, traiesc intre toate neamurile pamintului.
Exista insa aici o problema insa... americanii se muta des, si noi ne mutam din motive de job etc. Gasesc destul de neplacut ca exact atunci cind iti faci o retea de prieteni sa o lasi balta si sa pleci. Din fericire in ziua de azi distantele nu mai sint asa importante si prieteniile devin mult mai rezistente la factorul asta, dar totusi nu e acelasi lucru.

This post has been edited by ozz86651: Dec 8 2008, 11:30 PM

La voi problemele intime se discuta cu psihologul, sau cu psihiatrul... sau cu vre-un guru din ala de la scientologi care iti masoara fericirea cu multimetru...

Stanislaw Lem definise intr-o povestioara unitatea de masura a fericirii, numita hed. Era fericirea pe care o simti cand mergi cu o piatra de anumite dimensiuni in pantof o anumita distanta, si apoi o scoti. Poti astfel sa traduci hed-ul in kg m s

Nu e nici o problema in a le discuta cu psihologul... ajutorul pe care il primesti poate fi mult mai eficient.
Adica crezi ca daca nu i se mai scoala unuia si ii spune prietenului cel mai bun, il ajuta ala?

Dupa cantitatea de antidepresoare vanduta, nici psi-ul nu ajuta neaparat. De fapt o groaza de "psi" sunt de fapt niste escroci. In Franta, psi pot fi de mai multe feluri, din care de fapt doar doua specialitati au studii de specialitate: psihologii (cu facultate de psihologie) si psihiatrii (medicina). Pe langa astia s-a umplut de psihanalisti, psihoterapeuti, psionanisti, medium, tarologi, John Edwards si alte alea care sunt pur si simplu niste hoti.

In multe tari "reci" gen tarile nordice problemele psihice sau sinuciderile sunt mai dese decat in tari din sud mai "conviviale" chiar daca sunt mai bogate si mai civilizate. Evident, nu se poate pune o legatura cauza-efect intre ele, insa ma intreb daca nu sunt poate amandoua efectele aceleiasi cauze. Modul de viata occidental are si dezavantaje, acum nu tot ce-i occidental e neaparat bun. Ne ferim sa discutam probleme intime cu prieteni apropiati insa ne "exhibam" pe facebook sau discutam cu un sarlatan pe un hotline contracost... in plus sunt multi sau multe care discuta mai usor pe messenger decat la o bere.

Pai nu ne ferim ca nu te obliga nimeni sa nu ai si aici prieteni de genul asta... Pot sa fie si romani ca sint romani si comunitati peste tot. In plus unii americani au o tendinta foarte socanta de as descrie poblemele in public cu oameni pe care abia ii cunosc.
E greu de demonstrat cauzalitatea de care spui, chiar si din simple motive meteorologice. Orasele cu cea mai mare rata de sinucidere pe continentul american sint Vancouver si Seattle. Vancouver e un oras superb si Seattle nu-i deloc rau. Simplul fapt ca ploua 200 de zile pe an ii face pe oameni deprimati... pa ia sa mai ai si 6 luni de iarna, eventual polara...
Iarasi in lume cea mai mare rata de sinucidere o au ungurii, ori astia sint cam ca noi din pdv cultural. Intre cele mai nefericite tari de pe planeta e Romania (ultimele 10% daca nu 5%), dupa happiness index. Eu cred ca nu ne sinucidem din lene, lasitate si ca nu sintem oameni de actiune, spre deosebire de vikingii aia care intr-o vreme faceau castele prin Siria si Iordania de astazi si debarcau in Sicilia, Iran si-n Ohio. Cind alora li se pune pata probabil chiar o fac, noi mai tragem o lamentare ceva .

Normal ca occidentul nu-i roz, nu-i roz deloc, de fapt e discutabil daca emigrarea e un lucru bun pentru toata lumea. Vroiam numai sa demontez niste prejudecati ca vai in alte tari nu poti respira de dor si stai singur in casa ca nu-ti bate nimeni la usa, ca n-ai prieteni, nu e distractie ca-n Romania (asta asa e, nu e CA IN Romania, e diferita) si faci depresii. Asa o fi pentru unii, experienta mea insa e foarte diferita.

This post has been edited by ozz86651: Dec 9 2008, 09:44 AM

Ce inseamna sa "reusesti" in Romania?
Tariceanu e un bou daca a spus ca asa gandeste un investitor, achizitionearea de case (chiar cu cateva procente sub pretul pietei) inseamna bani ingropati, in ceea ce priveste terenurile... s-or gasi si in SUA primari care sa le bage in intravilan pentru "sustinere" la urmatoarele alegeri dar n-are legatura cu criza.

Sunt cazuri in care chiar nu te mai intereseaza de nimic daca te imbolnavesti, urmasii tai cauta sicriul si platesc popa, se pare ca si o apendicita poate avea acest efect uneori.

Romanii se distreaza? hai sa fim seriosi: italienii au mai multe festivaluri si alte activitati recreative, irlandezii stau mai mult prin baruri, grecii vorbesc mai mult si sunt mai sociabili insa berea si micii la gratar in fata blocului le bat pe toate, pff!

@ozz: prietenul te poate ajuta daca nu ti se mai scoala, depine doar de gagica pe care trebuie s-o rezolve...
@JK: psionanisti, foarte tare!!!!

Cred ca e o diferenta si intre cum definim 'prieten' :-)
In cazul meu ma refer la acele persoane carora le-as putea cere / imprumuta bani, care nu ar fi exagerat sa ma sune noaptea ca are o problema cu masina si m-as duce sa il ajut, langa care m-as aseza daca ar avea probleme cu cineva, la car ema gandesc cand sunt undeva 'asta i-ar placea' etc.

Nu doar 'cunostinte' :-) Spre exemplu de vreo 2 ani de zile aproape in fiecare weekend ies intr-un grup de vreo 16 persoane (8 cupluri)
Din astia 1 e prieten, 1 e in crestere, iar ceilalti nu stiu nici cum ii cheama (numele de familie).

Sa iti gasesti pe cineva as bei / joci baschet / etc e usor. Prietenii sunt altceva.

Gandeste-te la faza cu masina in cazul lui air_wolf, pe care trebuie sa il recupereze cineva din cine stie ce padure / rapa :-)

Legat si de faza cu 'emigrat' = perimat / esti liber sa mergi unde vrei: vorbesti din prisma unuia cu cetatenie americana (sau macar greencard).
Eu nu pot sa ma urc in avion si sa ma angajez in SUA ;-) ( nici in olanda, nici in UK, etc)

Watcher, sint o gramada de tari in care poti sa te duci, eu am numai o tara in plus fata de tine. Sint o gramada de tari din Asia in America unde atita vreme cit ti se ofera un job poti avea viza de munca si te urci in avion. Am prieteni romani care lucreaza pe tot mapamondul, din China in Nigeria.
Cit despre prieteni vs. cunostinte, sint de aceeasi parere cu tine. Numai ca nu poti cere imposibilul. Cind te muti in alta tara, vrei nu vrei dai reset vietii tale. O sa-ti faci prieteni noi, dar nu poti sa ai pretentia ca in 2 ani de stat intr-un loc sa ai acelasi tip de prieteni faci in 20 de ani de stat in Romania. Astea sint imposibilitati fizice. Mie imi ia o groaza de timp sa pot numi un om "prieten" din ala de suflet de care zici tu, cu toate astea am multi alti prieteni poate mai putin de suflet dar care mi-ar sari in ajutor fara probleme.

Apoi nu poti trece opeste barierele culturale. Nici in Arabia Saudita nu poti sa bei cu vecinul o bere la terasa. Asa si cu americanii: in Romania avem o cultura de tip "colectivist", america de tip individualist. (Vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Geert_Hofstede). Culturile de tip colectivist genereaza intre altele nepotism si coruptie si lipsa de respect fata de lege. Americanii sint FOARTE saritori dar se apreciaza pentru mindria proprie ca un om sa fie self suficient. Adica in Romania poate as pune mai repede mina pe un telefon sa chem un prieten, aici probabil ar fi ultimul lucru pe care l-as face dupa ce as fi sigur ca n-am alta cale. Dar nu ca omul aici nu m-ar ajuta sau ar fi scirbit ca ii cer ajutorul, deloc, ci ca pur si simplu nu ma simt eu bine. E unfel de influenta culturala pe care ti-o insusesti vrind nevrind.

Chestia cu imprumutul sau recuperatul unuia noaptea ca s-a stricat masina sint mai degraba consecinta unor sisteme disfunctionale in Romania. Imprumutul se ia foarte lejer (prea lejer dupa cum s-a vazut ) de la banca, nu trebuie decit un telefon sau citeva clickuri pe net ca sa-ti deschizi o linie de credit permanenta care nu te costa nimic. Aici oamenii sint dependenti de bani in alta masura ca in Romania. Trebuie sa ii investeasca, sint dependenti de returnul ala, ca la pensie nu vin eu sa le platesc pensia... a, daca e vorba de un maruntis de 1000$ care ii avea in banca oricum, nu-i problema. Desi sa-ti zic drept cind vii sa ceri 1000$ cind orice banca iti da banii astia imprumut, se uita strimb la tine ce o fi cu tine. Da tii da.
Ajutatul noaptea in caz special nu-i o problema, oamenii sint saritori aici. Numai ca n-as chema un prieten numai asa de florile marului, cel mult l-as intreba numele unei companii de tow truck... ce sa-mi faca un prieten, are el camion?

Cica aia de la Ikea au luat in calcul fenomenul asta, cand scriu instructiunile de montare la mobila. La italieni scrie in manual ca trebuie doi oameni si dureaza doua ore, pentru aceeasi mobila la danezi trebuie un om si 8 ore . Trebuie sa rescrie instructiunile in asa fel incat un sigur om sa le poata rezolva, fiind convinsi ca danezu' nu pune mana pe telefon sa cheme un prieten sa-l ajute.

ikea nu scrie instructiunile, le deseneaza (ca sa priceapa si emigrantii, bineinteles.)

Cum adica imposibilitati fizice? Te impiedica fizicul sa-ti faci prieteni noi?!
WTF?! vino tu in Romania si ia un credit cu cateva clikuri de maus pe net, aici tre' sa scoti bani de la atm ca sa-ti cumperi zarzavaturile si tu vrei credit online ? 1000$ reprezinta maruntis?! wtf! ma mut in amerik .

Vezi, te-a convins deja... ...

Cred ca ozz se referea la State, nu la Romania, cand a vorbit despre credite...afirmatia venind in sustinerea ideii ca acolo mai bine iei bani de la banca decat sa imprumuti de la prieteni... ...la noi este invers, cu urmatorul amendament: daca vrei sa ramai fara prieteni, imprumuta-i cu bani...

Pai mai impumuta cineva o cana de ulei si o lingura de zahar in Romania? In 80 era frecvent. De ce? Ca s-a imbunatatit sistemul si se gaseste ulei si zahar. Decit sa imprumut, imi cumpar. La fel si cu banii, daca orice cont de banca are citeva mii de $ overdraft (adica poti sa mergi in negativ), cum sa te duci sa bati la usi?
1000$ e un maruntis in perspectiva ca mai toti ii au disponibili, si nu trebuie sa vinzi vreo actiune ceva sa faci rost de ei. Sau ca ii obtii ca imprumut de la banca foarte usor. Nu ca sint usor de cistigat .

This post has been edited by ozz86651: Dec 11 2008, 07:01 PM

Cam acelasi lucru se poate spune si depre Romania, cu precizarea ca e a dracu' de greu sa-i castigi (sunt 2,ceva salarii medii spre deosebire de... cat? juma' de salariu mediu american?)

aşa aş pleca şi eu,dar e nevoie de bani ca să pleci,nu poţi pleca pe jos..şi ajuns în....Viena,să zic,ce fac?mă aşez în fund şi aştept să lucrez?
păi nu.....ca să pleci din ţărişoară,trebuie să te ducă niţel capul..de aia încă sunt 21,5 milioane de locuitori în superba ţară numită România

Poti pleca din tara prin programe bazate pe voluntariat (voluntariatul e platit, nu te imbogatesti dar sunt suficienti sa traiesti si sa faci diferenta intre Romania si tara in care iti desfasori activitatea). Dupa cateva misiuni iti gasesti sigur un loc de munca.
Poti pleca sa lucrezi pe pasagere. Poti sa te angajezi la o schela petroliera din tara sa inveti meseria iar apoi poti pleca in domeniu. Dar daca astepti sa strangi 'jde mii de euro in tara ca sa ai un start-up afara, atunci mai bine lasa.