Orlando este primul MPV propus Europei  de către Chevrolet. Fiind un deschizător de drumuri, aspectul său încalcă limitele convenţionalului şi izbeşte într-un mod plăcut privirile tuturor. Este un vehicul destinat călătoriilor lungi  şi familiştilor, cu multe spaţii de depozitare şi cu un interior surprinzător de versatil. Poţi spune orice despre Orlando, numai că e o maşină comuna, nu!

Chevrolet oferă la alegere trei motoare cu consum redus, unul pe benzină şi două diesel. Toate motoarele sunt amplasate transversal, au 4 cilindri şi două axe cu came în chiuloasă, 16 supape şi injecţie de carburant multipunct sau, în cazul motoarelor diesel, tehnologie common rail. Toate motoarele au blocul din fontă şi chiuloasa din aliaj.

Maşini.ro a testat cea mai puternică versiune diesel de pe piaţă, de 2 litri, cu 4 supape pe cilindru, alimentat de un sistem de injectie de tip common rail. Motorul dezvoltă 163 CP la 3800 rpm şi un cuplu motor de 360 Nm disponibil la 2000 rpm. Viteza maximă este de 195 km/h, iar consumul, enunţat de constructor, este de 6 l/100 km, în ciclu mixt. Pentru traficul urban, Chevrolet declară un consum de 9,3 l/100 km, pentru versiunea testată de noi, cea cu transmisie manuală în şase trepte, iar în trafic extraurban, consumul declarat este de 5,7 l/100 km.

Nu este chiar aşa. În oraş, fără a avea pretenţii de pilot de Formula 1, consumul urcă lejer la 11-11,3 l/100 km, în timp ce extraurban se situează în jurul a 9,5-9,8 l/100 km. Pe autostradă, căci Orlando a suportat un drum Bucureşti-Litoral şi retur, este adevărat că a circulat cu o medie de 140 km/h, nedepăşind însă 160-165 km/h, cu instalaţia de climatizare pornită permanent. Asta ca un fel de circumstanţe atenuante.

Norma de poluare este Euro 5, valabilă pentru toată gama de motorizări Orlando, iar emisiile de CO2 ale modelului testat sunt de 186 g/km.

Transmisia automată, în şase trepte, are un delay destul de pronunţat existând momente feerice la rularea în treapta a şasea, la 100 km/h, când îţi doreşti o depăşire, iar mortorul se turează, cutia având nevoie de câteva momente pentru a gândi treapta necesară. Este adevărat ca transmisia poate fi cuplată în modul manual, însă de ce ai mai da banii pe o cutie automată, dacă îţi place să mesteci cu schimbătorul prin cutie?

Teoretic, lag-ul există, practic insa, la o folosire în parametrii legali din România, acest mic impediment ar trece insesizabil, însă cine mai circulă legal în ţara asta?

Unicul comentariu pe care l-aş face, pertinent de altfel, e că Orlando, în echiparea 2.0 l, 163 CP, cu transmisie automată, este un model destul de gurmand pentru timpurile actuale.

Contrar dimensiunilor sale, Orlando este un MPV vioi, cel puţin în primele trepte de viteză, când la apăsări ferme ale acceleraţiei, având controlul tracţiunii activat, tot scoate un mic „scârţ” din anvelopele faţă. În schimb, mersul în coloană, în special în pantă, este un deliciu datorită cuplului motor generos, coroborat cu tracţiunea automată special gandită pentru confortul pasagerilor.

Ce m-a surprins este pedala de frână care mi s-a părut moale, necesitând un mic timp de acomodare pentru o frânare corectă. A nu se înţelege greşit! Frânele funcţionează normal, numai că pedala conferă la apăsare o altă consistenţă decât cea cu care sunt obişnuit.

La viteze mai mari, datorită gabaritului său, Orlando are vagi tendinţe de subviratorii, însă suspensia sa rigidă elimină existenţa ruliului. Pentru aceasta se face rabat la confort, deoarece la trecerea peste limitatoarele de viteză amplasate peste tot prin oraşele patriei, va fi nevoie de o reducere drastică a vitezei, de până la 20-25 km/h,  altfel maşina şi ocupanţii săi resimţind inevitabilul impact al trenului de rulare cu respectiva protuberanţă.

Deşi din exterior, datorită designului său nonconformist, Orlando dă senzaţia de subdimesionare a suprafeţei vitrate utile, în realitate este doar o iluzie optică, niciunul dintre pasageri şi mai ales şoferul, neresimţind vreo clipă lipsa de vizibilitate.

Chiar dacă botul pare mult prea alungit şi mai ales coborât către sol, Orlando poate parca fără nicio problemă, oriunde într-o ţară care va deveni renumită peste hotare datorită celor mai înalte borduri din lume.

Revenind la partea subiectivă, în proporţie de 100%, Orlando este, aşa cum am enunţat iniţial, o maşină cu un design nonconformist. Deşi este un MPV, are mai degrabă aspectul unui SUV. Mai precis  a unui SUV agresiv, datorită botului imens şi a grilei faţă care ocupă, împreună cu gura de aerisire de sub bara faţă, aproape 60% din partea frontală. Farurile ample vin în completarea grilei sporind agresivitatea părţii frontale.
Spatele, care este incheiat pe o linie ascendentă faţă de botul maşinii, dă acea senzaţie de subdimensionare a geamurilor laterale, despre care am pomenit, deoarece ascendenţa liniei vitrate este concurentă cu descendenţa liniei plafonului. Bara spate pronunţată, iesită în exterior cu centimetri buni faţă de hayon, completată de lămpile spate supradimensionate şi de scutul din aluminiu cu aspect de deflector, dau şi părţii posterioare o notă de „maşina nu prea cuminte”.

Per ansamblu, în afara nonconformismului general al designului, indiferent cu cine am vorbit, am căzut cu toţii de acord că Orlando arată al naibii de bine.

Marea găselniţă a interiorului modelului Orlando sunt cele două scaune rabatabile care se găsesc în portbagaj.  Acestea ridică numărul posibil al pasagerilor la 7, deşi la cum arată acele scaune, sunt mai degrabă destinate copiilor.

Interesant este şi modul în care designerii de la Chevrolet au reuşit să construiască cele trei rânduri de scaune pe câte un nivel, fiecare superior celui anterior, în ciuda plafonului care coboară către spatele maşinii. Astfel, indiferent dacă stai în primul, sau în ultimul rând, ai parte de vizibilitate.

Spaţiile de depozitare multiple şi portbagajul cu adevărat încăpător, care poate ajunge până la 1478 litri , în cazul ambelor rânduri de scaune din spate rabatate, completează imaginea de MPV croit special familiştilor. Tot în zona spaţiilor de depozitare, probabil cel mai ingenios dintre acestea este spaţiul de depozitare din spatele panoului frontal al sistemului audio, aflat atât la îndemâna şoferului cât şi a pasagerului. Această zonă a putut fi observată iniţial la prototipul Orlando.  Designerii au reuşit să integreze un spaţiu mare şi practic, care devine accesibil prin ridicarea panoului frontal al sistemului audio şi care este suficient de încăpător pentru obiecte cum ar fi un MP3-player, ochelarii de soare sau portofelul. În acest spaţiu există şi o conexiune auxiliară standard şi un port USB opţional pentru MP3-player sau iPod, în funcţie de nivelul de echipare.

Un alt aspect demn de remarcat, în afara designului incitant şi modern al întregului interior, sunt luminile ambientale ale panoului de bord şi consolei centrale, de un albastru pur şi odihnitor, desebit de tot ce am văzut până acum. Iluminarea bordului este prevăzută cu funcţia de autoreglare a intensităţii luminoase, în funcţie de lumina de afară.

Modelul testat este încadrat în categoria superioară, ca nivel de echipare. LTZ Plus este vârful de gamă, la care mai pot fi adăugate opţionale (neincluse) la modelul testat. Oricum, nu stă tocmai rău la acest capitol. Senzori de ploaie şi de lumină, închidere din buton pentru toate portierele, patru geamuri electrice, cruise control, climatizare monozonală automată cu funcţie AQC (Air Qualitz Control) scaune faţă încălzite  pe trei zone, oglindă retrovizoare cu efect de antiorbire, senzori de parcare, computer de bord, oglinzi electrice pliabile din interior, iată un tablou epic al dotărilor tehnologice disponibile la acest nivel de echipare, în standard.

Lipsesc: navigaţia, camerele de vedere pentru asistenţă la parcare, rabatarea automată a oglinzilor la acţionarea inchiderii din telecomandă, deschiderea hayonului din telecomandă şi incă câteva gadgeturi fără de care se poate trăi, dar care, la fel ca acestea enumerate, sunt de obicei oferite în segmentul premium.

Chevrolet Orlando nu a fost încă testat de către Euro NCAP, organismul care pune etalonul asupra siguranţei vehiculelor. Gura lumii spune că Orlando, dacă împarte aceeaşi platformă cu modelul Cruze, care a obţinut cinci stele Euro NCAP, trebuie musai să fie cel puţin similar.  Cum nu ne luăm după gura lumii, mai ales că aceasta a mai prezis „adevăruri” care nu s-au întâmplat, am preferat să dăm o geană printre dotările aferente siguranţei, care vin în standard la Orlando.

Şase airbaguri (airbaguri duble frontale, laterale şi tip cortină.), ABS, centuri pretensionate, Isofi x, ESC (sistem de control al stabilităţii), ABS şi faruri de ceaţă.

În plus, conform celor declarate de producător, caroseria este în mare parte realizată din oţel de înaltă rezistenţă, formând  astfel o celulă de protecţie eficientă pentru pasageri, în cazul unei coliziuni frontale, laterale sau din spate.

Una din cele mai mari probleme cu care se confruntă echipajele de intervenţie sosite la locul unui accident este accesul la ocupanţii autovehiculelor atunci când uşile sunt încuiate. E o problemă care nu-i poate afecta pe proprietarii modelului Orlando. Autovehiculul lor este dotat cu senzori de coliziune, iar portierele se descuie automat atunci când este detectat un impact.

În secţiunea Dotări-Fişă tehnică, aveţi toate preţurile şi nivelurile de echipare pentru Chevrolet Orlando. Dar pentru o mai mare acurateţe, modelul testat are un preţ de 20.900 Euro cu TVA inclus. Dacă se optează la Programul „Rabla”, cele trei tichete valorice reduc preţul de achiziţie la 18.200 Euro cu TVA inclus.

Chevrolet Orlando are trei concuremţi principali serioşi în segment. CitroenC4 Grand Picasso, Renault Grand Scenic, Opel Zafira, sunt nume importante de producător, chiar dacă vorbim despre modele nu tocmai populare. Fără a intra în detaii multe şi obositoare, Chevrolet Orlando este, ca preţ, în fruntea acestui careu de automobile. Şi dacă aruncăm un ochi pe listele de dotări oferite în standard, tot Orlando stă în pole-position.

Adăugând la aceasta faptul că designul şi look-ul general al maşinii cu rădăcini americane este total diferit şi inedit faţă de celalalte trei, dacă ajunge să îţi placă, ai găsit răspunsul corect: avem în faţă o maşină care este printre puţinele care merită toate cele cinci stele la capitolul calitate-preţ. Şi ca argument suprem, Orlando entry-level, LS 1.8 DOHC, 141 CP, benzină, costă 14.790 Euro cu TVA, respectiv 12.090 Euro cu cele trei tichete “Rabla” incluse, însă ar trebui să aruncaţi un ochi pe lista de dotări standard a acestuia.

Cristian Szilvassy